FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Dana Banu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  elianule...am vrut sa te provoc- din dor de tine...am pus niste versuri din poema Veronicai Pavel (Tacere)...acum abia pun versurile:

ce dacă uneori prin irisul tău negru mai trece copilăria pibeagă
cu ghiozdanul ei plin de nuci și mere ionatane
o urmărești printr-un binoclu de argint


ma bucur ca esti,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2007-09-06 21:57:24
         
 
  goia, goia, scriu și eu uneori când îmi vine să tac...

salut și mulțumesc


elian
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-09-06 21:40:34
         
 
  elianule...ai pus suflet si veacuri de cuvinte acestui poem...ai reusit sa evadezi de 'obisnuitul' unui poem de toamna...a unei batrane Transilvanii...acel 'binoclu de argint' sterilizand cuvintele...

Întru tăcere-i mult mai mult de spus
Când anii ți se-ndreaptă spre apus...

Azi, printre vorbe, eu rămân sărac,


regards,

goia


 
Postat de catre nula nada la data de 2007-09-06 21:30:59
         
 
  am scris poezia aceasta cu sufletul la gură, nu știu dacă am reușit să ajung la cititor dar știu că măcar am încercat

îți mulțumesc, Elena Ștefan, semnul tău de lectură mă onorează
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-09-06 18:05:24
         
 
  O toamnă proprie, excesiv personalizată, o toamnă lichidă care inundă spiritul transilvan. Transilvania toată devine un fel de axis mundi subtil sugerat de autoare. Un poem în care simțim sincronizarea bătăilor inimii cu amintirile copilăriei într-o, fără egal, toamnă transilvană.

Remarcabile: "în fiecare om bătrân crește viță-de-vie cuvântul nerostit la timp potrivit
în fiecare cuvânt o silabă dulce-amară"

"ce dacă uneori prin irisul tău negru mai trece copilăria pibeagă
cu ghiozdanul ei plin de nuci și mere ionatane"

"pietrele se deschid
intrăm în ele cu haină de sărbătoare"

Aplauze pentru lectură.




 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-09-06 17:52:07
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE