FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
UITAREA
Text postat de Veronica Pavel
Mă ascund printre ramurile
Unui curcubeu.

Stau așezată sub lacrimile lui
Și aștept ca tristețile
Să-mi fie spălate.

Mă întind pe iarba de pe cer,
Și suflu în nori, ca să-i umflu.

Mă risipesc apoi printre ei
Și dispar tăcând
În ceața densă
A uitării.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Un poem bine construit ce pierde prin cuvinte abuzate precum, ramuri, tăcere, curcubeu, lacrimi, tristețe, cer, nori, ceață, densă, uitare, iarbă, umflare, dispariție, risipire. Densitatea lor e mult prea mare pentru un poem modern.
Cu drag,
O
 
Postat de catre Luminita Suse la data de 2007-09-02 21:29:11
         
 
  Cristi, prietene,

Cat de adevarat ai prins ezitarea mea de dinaintea postarii! Da, in poezia asta sunt eu mai mult decat in altele, tocmai de asta ezitam sa "ma expun". Interesant ce spui, o sa-ti ascult sfatul. Cat despre semnul luminos, foarte multumesc de apreciere, cred ca e exagerat, dr cat de bine se lipeste de suflet!

Tavy draga,

Ma bucur ca ai ajuns si la poezioara mea! Sigur, toti suntem "acolo", in caldarea cu suferintze ale vietzii! dar iata ca asa cum prietenii te-au inconjurat cand erai trist, si ti-au mangaiat sufletul, tot asa s-a intamplat si la mine....

Multzam de apreciere si grabnica insanatosire!

Vero

Vero

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-02 15:18:08
         
 
  Mă întind pe fânul-iarbă de pe cer
Și suflu-n nori, ca să-i umflu.

este chiar situatia mea
:))

vot cu drag pentru Vero

de la tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-02 12:06:48
         
 
  Destinul unui scriitor poate fi reprezentativ prin diversitatea temelor literare pe care le abordează!
Găsesc o imagine nouă, și-ți recomand acest stil de a gândi și a scrie, pentru că te prinde... atât de mult... cu toate emoțiile pe care le-ai avut tu înainte de a posta!
Și, nu... nu vei dispărea, ci vei mai apărea cu această haină îmbrăcată... sau chiar una mai nouă!
Printre ramurile unui curcubeu a apărut o lumină!
Cu drag și apreciere pentru cele scrise,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-02 00:26:23
         
 
  Cami,

Foarte multumesc pentru apreciere si pentru raza ta de soare, care a dat zambet curcubeului trist al uitarii. Grozav de bine a sosit!!!

Drag,
Vero


 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-01 23:08:14
         
 
  Îmi place curcubeul tău cu ramuri și cu lacrimi...ești tristă, nu vreu să dispari, peste uitare las un semn, o rază de soare, poate alungă ceața...
Cu mult drag,
Cami
 
Postat de catre camelia silea la data de 2007-09-01 21:39:20
         
 
  Mirela,
Incurajatoare vorbele tale! Intr-adevar, constat ca esti intr-adevara cea care nu uiti, eu crezusem, o clipa, contrariul...Te citesc cu regularitate si ma amuza trecerile tale prin ceea ce s-ar numi cu adevarat "atelier" de reparatie):)))

Adriana,
Ma bucur ca ti-a placut suflarea mea in nori, te astept!

Tea,
Tu pe toate le spui, nu se poate ascunde omul nici in spatele unor cuvinte, ca gata-l dibuiesti!

Cu multumiri pentru trecere si aprecieri!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-01 17:06:37
         
 
  Interesanta asocierea 'curcubeu-lacrimi' de la care pleci spre 'uitare'(a- ca 'ceata densa'

dar dincolo de aceasta 'tehica' a utilizarii cuvintelor te dezvalui invaluita in tristete si dorinta tainica de 'a dispare'.....pentru moment!

Frumos, Vero....remarcabila poezia ta.

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-09-01 15:37:30
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Și suflu-n nori, ca să-i umflu.

ah, cat mi-a placut!
te rog sa nu dispari, vin si eu sa suflam in norul acela...:)

vot, cu drag.
 
Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2007-09-01 07:22:07
         
 
  'Ascunderea' e o iluzie, 'uitarea' la fel;)
Tristetea insa, e reala:(
Am retinut imaginea:
'Mă întind pe fânul-iarbă de pe cer
Și suflu-n nori, ca să-i umflu.'
Poezia ta respira....sinceritate:)

Votez,
Euridice

P.S. Cea care nu uita niciodata:))

 
Postat de catre Mirela Lungu la data de 2007-09-01 05:50:32
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE