FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Marian Radulescu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  l-am cunoscut pe Dumitru Pricop cu ocazia lansarii cartii mele pe 15 ianuarie a.c. Nu a venit pentru mine, ci pentru Eminescu.. Atunci i-a sarutat mana un membru al usr si gestul sau ne-a umplut pe toti ci fiori. Tot atunci am simtit ca e mare diferenta intre un poet si un alaturator de cuvinte. Poetul traieste total cele ce spune, viata lui este dedicata in asa fel cuvantului incat respira poezie, si tot ce atinge se transforma printr-un miracol in vers.
Apoi, Mitica Pricop a venit in casa mea, suprapusa bilunar fericit cu cea a cenaclului din bar. Ma retinuse, eram cel care msterea bine… cuvantul, si mi-a zis sa merg mai departe. Ne-a recitat din Eminescu, ne-a cantat… a fost revelatia tuturor.
Pe acest om nu-l puteai decat iubi. Bratele lui m-au cuprins instinctiv dupa mijloc, cateva clipe, atatea cate am avut indrazneala sa m-apropii fara sa-l tulbur..La plecare a spus unui confrate: *imi pare bine ca l-am cunoscut pe el* - si m-a aratat cu degetul.
N-am apucat nici macar sa-i citesc vreo poezie de-a sa, stiu ca a fost premiat de usr. Scrisul dezlantuie pasiuni, il descopar aici negandul pe Alex, sunt convins ca avea motive intemaiate.
Poezia MUNTELE SI MAREA are cateva tulburari de ritm, dar o iubesc asa pentru ca asa era inima lui cand a scris-o..Scriind aceste cuvinte realizez ca acest om imi lipseste mai mult decat Inaltpreafericitul ce este purtat pe umeri chiar acum si i se canta de petrecanie.. Dumitru Pricop era poezia si viata. nelipsirea,, prietenia, intelegerea, intelepciunea..
Dumnezeu sa-l aleaga in dreapta sa..


 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2007-08-03 12:48:52
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23936
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE