|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Ioana Luminita Parna |
|
|
Pe un camp in plina seara sta de vorba un cioban
Cu-a lui turma de mioare si 2 caini ce latra-n van
El le spune printre lacrimi ca-i e dor de glasul sfant
Al parintelui din strana,al tatalui din mormant.
Ii e dor si de-a sa muma ce mereu il astepta
Cu privirea-i vesnic calda,cand pe prispa cand pe prag
Si de Azorel catelul care vesnic alerga
Dupa matele vecinei pana cand se obosea.
Cum sa uite prima seara cand usor se strecura
Sa vada ochii mandrutei care tare-l fermeca
Era o zana cazuta intr-un sat apropiat
Pt el,ea fu ca rupta dintr-un zue de mult uitat.
Se nascura fii si fiice,fericirea ii cuprinse
Dar o ploaie rece,neagra dintre ei, ea il desprinse
Privind cerul cu mahnire vede-o stea cum cade moarta
Si se simte mai aproape de familia lasata
"Ce iti pasa mama Luna ca o fiica a plecat
Cand atatea mii de stele te-nconjoara cu iubire
Unii vin si altii pleaca,parca totu-i ratacire
Eu raman aici,acuma,muritor insingurat"
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|