PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de SAVA Andrei Aici in cimitir am camera mea. E bine, e frumos…am o multime de prieteni care tin la mine. Viermii de exemplu, ei ma iubesc atat de mult incat ma mananca de viu. Nu stiu cum am ajuns aici…in camera asta, dar e frumos! Ma intreb daca cadavrele fac vreodata sex in cimitir!? Nu prea aud nimic, de aici din camera mea alba si grea! Dar e frumos…si am si o gramada de lucru. In fiecare zi ma trezesc de dimineata sa deschid zorii. Am decupat norii intr-o zi…si a fost cer senin si cald, cald de tot! Atunci ierbii nu i-a prea placut! Mirosea al naibii de urat…si transpirat nu eram! Ma intreb daca totusi cadavrele se iubesc aici in cimitir! Nu am reusit niciodata sa-mi vad vecinii…in sfarsit o lume perfecta! Nimeni nu vorbeste cu nimeni, dar cu totii ne iubim! In fiecare zi aud asta de la ceilalti…”Doamne, cat te-am iubit eu pe tine! Unde esti, cat mi-e dor de tine!”. Am inceput si eu sa ii iubesc. Imi permit sa iubesc…pentru ca si ei ma iubesc! In sfarsit mi-am gasit locul, in sfarsit ma simt bine aici langa mine…in cimitir! Cu drag, T.S. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   mersi nicolae tudor. ai inteles cel mai bine intentiile mele. cat despre picatura care sta sa cada...sa se piarda in pamant pentru un timp... va reveni intotdeuana pe cer...pentru a sta alaturi de stele... cu impresia ca ...macar odata se va confunda cu ele... cam atat, tinem legatura   Postat de catre SAVA Andrei la data de 2003-11-16 22:26:03               Ti-am fotografiat toate textele postate şi-ncerc să înţeleg care e problema ta, fiindcă poemele tale mă atrag doar dacă vreau eu, fiindcă eu nu mă regăsesc în ele. Te privesc cum trăieşti poetic aceste flash-uri în faţa oglinzii, în camera albă şi grea, în ploaie…şi o lume proprie se compune de-abia, apoi vii tu şi o descompui la propriu cu o tristeţe sau cu viziune proprie. Realizari poetice: mă prăbuşeam fără să-mi agăţ spinarea de cer, prea sus dinspre inimă, cu iubire să uiţi, ţipăt ascutic (un cuvânt nou), priveam ploaia în ochi, uitam să-mi aduc aminte de cer, nu puteam dezlipi razele lunii. Tu şi scrisul tău staţi într-o picătură care stă să cadă, parcă e o acceptare a fatalităţii, eu o văd -ca şi tine, chiar dacă n-o spui- deja căzută, şi asta pentru că ai luat cu tine un bagaj cu „descompuneri”(nu le mai numesc, sunt peste tot. Elementele simple ale trăirilor tale sunt reproduse mai mult ca o încercare de a te înţelege. Dacă depui eforturi poetice poezia se va arăta. Am remarcat doar un vers la poezie, prea puţin. Apari, deschizi o uşa, cum a fost chestia cu Iaşul, şi ne laşi imediat singuri, când tu erai gazda şi aveai obligaţia să ne faci să te iubim, era şansa ta. Te retragi poate de teama compexităţii a aceea ce urmează, şi suferi singur că te prăbuşeşti, că totul se-ntâmplă prea sus sau prea jos decât ar trebui. Dacă ai căpăta mai multa încredere în tine ai reuşi chiar să faci ce vrei cu razele de lună, cu Luna însăşi. Ea vine la noi fiindcă are chef de joacă, ea ştie multe şi vrea să ne înveţe. Ai coşmaruri, iluzii şi insomnii de care nu poşi scăpa. Iubirea va rezolva multe. Cititul şi un anturaj elevat te vor salva şi vor face din tine un om puternic care va face să amuţească totul când va deschide gura. Intervenţia mea sper să te ajute, să te-apropie şi nu să te-ndepărteze, fiindcă, Ionuţ, mă confrunt încă şi eu cu-aceleaşi dezamăgiri de viaţă (ai văzut că tratez cu umor), lumea în care trăim are scări de valori diferite şi trebuie să ne supunem. Mai presus de Poezie şi de Adevăr există oameni, oameni care nu vor să vada, sa se implice, care nu înţeleg sau nu li se pare important decât ce li se întâmplă doar lor. Dacă mai lucrezi la aceste poeme te rog să schimbi cu viermii, ploaia înseamnă viaţă, venind din cer, vine de la Dumnezeu, este o binecuvântare. Dacă nu poţi să faci această primă schimbare, dacă tu nu vei aduce esenţe ale gândirii tale despre viaţă, dragoste şi moarte, vei întrista permanent şi există riscul să rupi singur legăturile cu lumea. Nu te prăbuşi, prinde-mi mâna, să stii că nu am dexteritatea de a prinde din zbor picătura ce inevitabil va cădea ))))))   Postat de catre nicolae tudor la data de 2003-11-15 09:13:06 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               draga elena, imi pare rau ca pentru tine poezia trebuie sa socheze. da presupun ca la varsta mea nu am o anumita maturitate in a scrie, insa consider ca am destul timp ca sa pot invata mai multe despre 'litere' in general... cat despre 'logica' pe care vrei tu sa o regasesti in poezii, imi pare rau sa iti spun...dar consider ca nu mai merita sa citesti poezie daca tu cauti o logica si nu sentimente! sper ca :) o sa ai succes cu matematica sau fizica!   Postat de catre SAVA Andrei la data de 2003-11-09 23:18:41               Incerci sa sochezi insa nu-ti reuseste.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2003-11-09 09:23:49	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23997 Comentarii: 120045 Useri: 1426
ADMINISTRARE