|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
gabriela marieta secu |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am simțit din textul de ieri că poți mai mult!
Parțial, îi dau dreptate Eliei Ghinescu. Numai că nu aș vrea să schimbi titlul. Mie îmi placa, așa banal cum pare. În fond, asta sunt, scrisori către tata. Vorbe rostite tîrziu și care nu vor putea compensa niciodată vorbele nerostite le vremea lor. Nu vor putea umple golul pe care îl dezvăluie.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-10-12 20:59:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu cred ca scriu literatură, viața e o poveste... și despre mine nu pot scrie la persoana a treia, nici măcar mie nu-mi pot scrie... e un pseudo-jurnal aici, mi-e milă de tatăl meu, nu-l urăsc, nu-l iubesc... poate ar trebui să scriu toate scrisorile astea, să le leg și să i le trimit...
N-am avut niciodată curajul să-i pun oglinda asta în față, am iertat, am strîns din dinți, am trecut peste mine ca si cu buldozerul... dar nu pot uita... încerc să mă vindec de amintirile astea... m-a stârnit dorința cuiva de a scrie câte ceva despre tata într-o viitoare carte despre jurnaliști... despre jurnalist nu pot scrie... l-am citit și eu ca și alții prin ziarul pe care mii-l arunca poștașul în curte... să scrie alții...
Eu încerc să mă vindec de amintiri... tata trăiește în țara asta... nu ne vizităm, mai precis eu nu-l vizitez...el ar vrea să mă viziteze ca să-mi dea nu știu ce pogoane de pământ de prin Oltenia... pogoanele maii, mamei lui la a cărei înmormântare nici măcar n-a venit... voi scrie și despre astea... mai încolo... încet, încet... |
|
|
|
Postat
de catre
gabriela marieta secu la data de
2006-10-12 19:25:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gabi, amintirile tale sunt triste, ai dreptate să le strigi. Te rog să-ți amintești și frânturi plăcute din viața ta, au fost, sunt convinsă. Iar tatăl, chiar dacă a fost mai rece, a luat cu el trecutul, acolo unde s-a dus. Ceea ce-ți amintești sunt dureri care caută răspunsuri. Oamenii greșesc enorm de mult tocmai atunci când ar trebui să dăruiască fericire. Sunt oameni care n-au fost iubiți, apreciați, nu știu să fie buni. Iartă și mergi înainte cu sufletul împăcat. Ești un suflet bun și vei știi să dăruiești fericire. Votez. O zi, cum altfel, fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2006-10-12 14:58:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gabriela, nu e prima data cind te citesc. De aceea da-mi voie sa imi spun parerea.
Povestea tinde sa devina interesanta, plina de suspans. Sunt convinsa ca are continuare. Si sunt convinsa ca doare. Orice e povestit la persoana intii doare. Incearca sa privesti putin din afara lucrurile, povestea in sine. Scrie-o la persoana intii si apoi schimb-o la a treia. Ca si cum ai povesti despre altcineva. Aceleasi trairi. Aceleasi dureri. Aceleasi bucurii.
John Steinbeck in "La rasarit de Eden" de exemplu foloseste frecvent trecerea aceasta de la persoana intii la a treia. Da o mai puternica nota de autenticitate. Daca povestesti despre tine tinzi sa devina totul o pagina de jurnal. Daca povestesti despre "altcineva", un personaj, vei vedea ca totul capata alta aliura, cea de proza, se va simti ca autorul (tu) are capacitatea de a "intra in pielea personajului".
Altfel, totul e ok si astept continuarea. Dar gaseste alt titlu pentru istoriile acestea. E prea banal asa cum e acum.
Las vot de incurajare.
|
|
|
|
Postat
de catre
Name Old la data de
2006-10-12 11:53:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un text care explodează în retină, pe aici nu cred că se poate trece fără a lăsa un semn, |
|
|
|
Postat
de catre
Dana Banu la data de
2006-10-12 11:26:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Socant text... Ar fi interesant sa-l citeasca si tatal si sa auzim ce-ar avea de spus ! Unde-i locul lui acum ? |
|
|
|
Postat
de catre
nicaieri nimeni la data de
2006-10-12 09:11:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gabi, mi-au dat lacrimile si ma simt tare nefericita. Nimic nu ma doare mai tare ca suferinta coiilor, de orice natura ar fi ea. E greu de crezut ca un "tatic", asa cum cei mai multi dintre noi ne-am alintat parintii, nu poate, nu stie, nu vrea sa-si alinte copilul, ci, dimpotriva, il respinge pentru totdeauna. Vreau sa cred ca aceste randuri au o putere vindecatoare. In orice caz, ele sunt binevenite si bine primite, in aceasta forma emotionanta si convingatoare pe care le-ai dat-o. Eu nu am sa-ti ofer decat un vot amarat, o invitatie, totusi, la a petrece impreuna.
|
|
|
|
Postat
de catre
elia david la data de
2006-10-12 08:48:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Speram sa fie fictiune, basm, Cenusareasa. Dar nu cred ca e. Si asta ma intristeaza ca pe noi toti. Doar daca n-a amestecat cu mult talent fictiunea cu realitatea. Si atunci (de fapt oricum) merita felicitari. Razboieni e o strada reala in Constanta, perpendiculara pe bulevardul Mamaia, o strada care merge pana in buza marii, spre plaja Trei Papuci. Am locuit mult timp pe o strada alaturata, pe vremuri Nicu Filipescu, astazi Pescarusi.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Norea la data de
2006-10-12 00:37:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Răfuiala asta austeră, fără accente revendicative face toți banii. Fermă, susținută, argumentată, biruind fățărnicia cea de toate zilele. Arătînd cît de firească e neomenia, nimic spectaculos, strident. Și, mai ales, prima oară cînd văd punctele de suspensie la locul lor, cu rost, cu semnificație.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-10-11 21:41:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ești, și parcă totuși nu ești cea de ieri...
Textul e mult mai dens, trăirile parcă mai pronunțate, totul te faca șa trăiești parcă durerea împăcată a personajului, tristețea lui stinsă...
Aduce mult cu Cenușăreasa, deși sunt tentat să cred că nu e basm. Iar dacă e, e scris frumos.
Felicitări! Ai votul meu.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-10-11 21:19:21 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|