| |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
Europeea merge mai departe |
|
| |
|
|
|
|
Emanuel Cristescu |
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
Au trecut peste douăzeci de ani de când Europeea și-a început drumul. Au fost ani de efervescență extraordinară, cu sute și apoi peste o mie de membri, cu texte, comentarii, confruntări de idei, polemici, prietenii literare, orgolii, plecări și reveniri. Uneori, toate acestea laolaltă.
În ultimii ani m-am implicat foarte puțin în viața revistei. Au existat motive pentru această retragere și nu cred că este locul să le evoc acum. Timpul nu le-a făcut să dispară, dar le-a așezat într-o altă perspectivă.
Mărturisesc însă ceva: am crezut că, în lipsa implicării mele, Europeea se va stinge încet.
M-am înșelat.
Europeea a continuat să existe. Nu cu efervescența anilor săi de glorie, desigur. Dar au continuat să apară texte. Au continuat să existe comentarii. Au rămas oameni care au intrat aici, au citit, au scris și au dialogat. Serverul a mers mai bine sau mai rău, platforma a îmbătrânit, editorul a tăcut, dar Europeea a avut viață.
Consider aceasta o mică performanță și, mai ales, o dovadă că Europeea nu mai aparține de mult unui singur om. Un proiect cultural care supraviețuiește perioadei de retragere a celui care l-a inițiat începe să demonstreze că a devenit o comunitate.
De aceea am decis să mă implic din nou, mai mult și mai constant.
Nu pentru a transforma Europeea în altceva. Dimpotrivă: pentru a-i reda treptat din dinamismul pe care l-a avut, păstrând ceea ce a făcut-o recognoscibilă încă de la început — libertatea creației și a opiniei, evaluarea argumentată a valorii, confruntarea civilizată a ideilor și, cu asupra de măsură, limbajul ecoliterar.
Fac, așadar, un apel către membrii Europeei care, dintr-un motiv sau altul, au încetat să mai publice: reveniți!
Reveniți cu poezie, proză, eseu, critică, însemnare, jurnal, pamflet, recenzie, reportaj sau polemică. Reveniți cu texte și cu comentarii. Reveniți chiar și pentru a ne contrazice. O comunitate literară în care toată lumea este de acord cu toată lumea ar fi, probabil, foarte liniștită. Și foarte plictisitoare.
Apelul îi privește inclusiv pe cei care, de-a lungul timpului, au părăsit Europeea în urma unor conflicte sau sancțiuni. Din câte îmi amintesc, cazurile de excludere propriu-zisă au fost extrem de puține. Chiar și domnul Ioan Peia, sancționat la vremea respectivă pentru încălcarea regulilor privind limbajul, poate reveni dacă dorește. Timpul trecut justifică și asemenea pagini întoarse.
Europeea rămâne deschisă tuturor.
Aceasta nu înseamnă însă că renunță la regulile sale. Libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea atacului la persoană, a vulgarității sau a adresării ireverențioase. Regulamentul Europeei a făcut această distincție de la început și ea rămâne valabilă. Putem critica un text fără să insultăm autorul. Putem respinge o idee fără să-l desființăm pe cel care o susține. Putem polemiza dur, dacă avem argumente, fără să coborâm limbajul.
Îi rog, de asemenea, pe membrii care au rămas activi să îi informeze pe foștii membri cu care mai sunt în contact că Europeea își reia treptat pulsul. Și, firește, să îi invite și pe alții. Nu există o listă închisă și nici un cerc rezervat „vechilor europeeni”. Oricine dorește să scrie, să citească și să participe civilizat la dialog este binevenit.
Vor urma și schimbări tehnice. Platforma poartă inevitabil urmele vârstei sale și trebuie modernizată. Voi încerca însă ca modernizarea să nu distrugă memoria locului. Cele aproape două decenii și jumătate de texte, comentarii, dispute și întâlniri intelectuale constituie deja o arhivă care merită păstrată.
Și va exista și o schimbare simbolică. Vechiul „Atelier literar” va deveni „Literatura online”. Nu pentru că ne-am rușina de atelierul care a făcut istoria Europeei, ci pentru că mulți dintre cei care au intrat cândva în acel atelier nu mai sunt de mult ucenici. Iar Europeea trebuie să fie suficient de încăpătoare pentru debutant și pentru autorul consacrat, pentru cel care publică primul poem și pentru cel care și-a publicat a zecea carte.
După mai bine de douăzeci de ani, nu propun un nou început.
Propun o continuare.
Europeea a demonstrat, în anii în care aproape că am lăsat-o singură, că știe să trăiască și fără editor.
Poate că a venit timpul ca editorul să se întoarcă și el la Europeea.
Emanuel Cristescu
Editor Europeea
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
NU SUNTETI LOGAT! |
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23992 |
|
|
Comentarii:
120009 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|