FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Aurel Ganea
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ati abordat termenul de "publicitate" in sine , ca fenomen al cotidianului. Cred ca ar trebui sa existe o continuare cu "publicitatea literara" adica toate linkurile acelea pe care le gasesti offline pe messenger cu "cel mai tare text pe care l-am scris", "alt text despre..." etc, publicitatea data de numele unui text(ca tot se "poarta" textele pe care unii le pot considera obscene cred ca ati vazut persoane care pun un titlu de asa natura doar sa atraga cititori) si cred ca sunt si alte forme. E si aici un rau necesar ?
Ialin
 
Postat de catre nicaieri nimeni la data de 2006-09-12 11:03:44
         
 
  Mulțumesc tuturor pentru intervenții. Sunt interesante și utile.
Corneliu, inedită opinia despre artă și publicitate. Dar dacă și Dumnezeu își face reclamă, vorba lui Lamartine...
Dragă Andrei, am citit și am scris mult despre "mesajele subliminale". Televiziunea este cea care manipulează prima, uzând de mesajele subliminale vizuale sau chiar auditive. A fost un scandal monstru în Franța, la începutul anilor '90, cred că știi, este vorba de M6.
Înainte de apariția televiziunii "de masă" se făcea și se face și acum introducerea de mesaje subliminale, înlocuind una dintre cele 24 de imagini care sugerează o secundă de mișcare, asta pentru pelicula obișnuită, de 8 sau de 16 mm.
Propaganda nazistă, apoi cea bolșevică au folosit intens metoda înm filmele tip jurnal de știri. Povestea este lungă. La noi, în timpul învălmășelii securiste din '89 televiziuneaa manipulat și ea utilizând mesaje subliminale. Vă mai amintiți de filmul cu împușcarea lui Ceaușescu? A fost difuzat a doua oară, prelucrat; bine, motivația oficială a fost că era necesară scoaterea anumitor imagini care ar fi dăunat siguranței naționale. Nu s-au scos, s-au adăugat imagini.
Am un prieten care a filmat cu un Krasnogorsk pe 16 mm. tot ce a difuzat televiziunea română în decembrie 1989. Nu credeam... dar, stupoare, am văzut cam ce mesaje difuza propaganda revoluționară. Omului îi este teamă și acum să scoată filmele pe piață. Poate peste 50 de ani...
Este o sectă, cea a turnului de veghe, aparent creștină, care utilizează mesaje subliminale în imaginile din publicația lor. De fapt sunt cei mai aprigi dușmani ai creștinismului.
Repet, am citit și am publicat mult despre acest subiect. Dacă interesează userii, voi încerca să postez câte ceva.
 
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-09-12 09:06:33
         
 
  erata: Agatha Christie  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-09-12 01:19:58
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Apropos, înainte de 89, vă mai aduceți aminte care era cel mai mediatizat carton publicitar?
:)))
Vă readuc aminte eu: "TVR 1" :))) Dacă adunai minutele căt stătea "luminăția sa" pe sticlă și "Coca-Cola" s-ar fi împușcat de rușine. Cât despre "personalitatea", n-avem noi cuie-n bocanci, cât insecticid s-a băgat în noi.
Am făcut această mică paranteză pentru a scoate ăn evidență două aspecte negative ale "publicității" sub forma alarmantă la scara care se practică:
1. Intoxicarea
2. Sugerarea
O să insist mai mult asupra celei de-a doua.
Imaginea televizată, în funcție de sistemul țării respective: PAL (25 frame/sec), SECAM, sau NTSC (30 frame/sec), este o succesiune de "poze" (frame-uri), cu frecvența de care aminteam per secundă, ceea ce permite inserarea unei (unor) imagini ce "scapă" ochiului, puterea de percepere fiind depășită, dar nu și subconșientului, căruia i se poate induce pe această cale o anumită sugestie, de cele mai multe ori subiectivă, deci cu efect limitat. Metoda este folosită, de obicei, pentru manipulare, sau generativă de anumite stări emotive cu "efect dirijat". Deși interzisă, ea încă se practică. A fost pusă în evidență public și pentru prima oară în romanul celebrei Agatha Cristie, care a intuit fenomenul.
Cu drag, sincere aprecieri
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-09-12 01:18:06
         
 
  Unul dintre geniile lumii a fost cel care a inventat publicitatea.
Publicitatea nu ordoneaza pe criteriul calitatii ci te face sa doresti un anumit produs.
In domeniul sticlei galle tonul productiei (si speranta producatorilor) a fost dat de japonezi cand s-au aratat interesati . Zilele trecute am cunoscut pe cineva care se arata revoltat de cat de proaste sunt azi galle-urile. Dupa parerea sa trebuiau sa arate intr-un anumit fel, asa cum fusese obisnuit cu 15 ani in urma cand pictor nu era un om ales (1 la 100.000 de locuitori) ci… vopsitori cu bidineaua, alesi dintre femeile de serviciu de pe la blocuri.
Eu nu cred in produsele care fac obiectul publicitatii.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2006-09-11 22:42:58
         
 
 
Într-o viziune mai extinsă și mai generoasă asupra publicității, în sfera ei poate fi încadrat și fenomenul artistic. La urma urmei artistul face publicitate vieții, unor atitudini și moduri de viață, unor valori, de cele mai multe ori altele decît cele economice și consumiste. Și în acest sens, arta este profund subversivă, propune valori care concurează de multe ori neloial pe cele ale economiei.

Arta face de multe ori și campanii publicitare susținute și intense. Manifestele unor mișcări, curente, grupuri nu sînt decît acțiuni promoționale stridente care vor să impună pe piață noi produse și noi orientări artistice. Și, în consecință, fac tot circul necesar pentru a produce „evenimente” cu impact la public.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-11 15:29:12
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE