|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Ion Nimerencu |
|
|
am impaiat tot cerul in ochii tai
femeie nascatoare de linii
pe-atunci locuiam intr-un tablou
singur sprijinind peretele unei iluzii de sarma
simteam nevoia de frunze
dar nu-mi puteam prelungi bratele spre exterior
astfel incat ma ofileam incolacit in jurul imaginii mele
intr-o zi cand nu ma asteptam sa te intalnesc
m-ai atins cu o briza de sunete lungi
dinspre atlanticul buzelor tale
si mi-ai soptit la ureche o fereastra
prin care m-ai rugat sa cobor
viens ici mon cher viens ici
si veneam amandoi unul catre celalalt
ca doua rauri de iarba albastra spre nesecata cenusa a clepsidrei
din care vroiam sa renastem sarutul
ne aruncam tamplele in sus si-n zborul oval
tamplele se transformau in pasari
ne desprindeam de trupuri ca de pielea cuvintelor
si ne inaltam intr-un punct spre o nesfarsita imbratisare
si ne iubeam
si ne iubeam
si de-atata iubire deveneam transparenti incat ni se vedeau toate oasele inimii
la nuit ne finit jamais imi spuneai
la nuit ne finit jamais
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e foarte interesant, mi s-a acordat o stea dar nu stiu de unde... sper sa nu fie o greseala... interesant
|
|
|
|
Postat
de catre
Ion Nimerencu la data de
2005-01-25 17:06:16 |
|
|