FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Daniela Luca
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Petre, mulțam, Nu cunosc acel cântesc. Aici e cumva ceva foarte real bine închis în metaforic. Da, acele ceva-uri pe care le simțim, via și moartea din ceilalți, din noi înșine, din cei născători, din ai noștri dătători de viață. E cumva un itinerar prin interior, sub umbra arborelui de viață din care provin.  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-08-25 21:05:43
         
 
  aceasta poeziei m-a dus cu gandul la cantecul omonim al lui Pink... Foarte interesanta viziunea, tineretea in raport cu moartea, cu intoarcerea in pamantul din care de fapt nu am iesit niciodata - si spun asta din punct de vedere biologic - iar simbolul este cred eu evident... noi traim, insa nu cunoastem moartea decat in finalul absolut, de aceea moartea ne infricoseaza atat... Poate ca da, moartea face parte din viata, insa moartea este finalul vietii, moartea este un punct terminus dupa care poate sa nu mai urmeze nimic, sau poate sa urmeze "ceva", insa acel ceva nu este in niciun caz unul dintre cevauri-le pe care noi le cunoastem si le putem accepta sau, de ce nu, intelege... Ne temem de necunoscut...

Felicitari Daniela pentru un poem rece, un poem sumbru, o meditatie asupra mortii, o meditatie realizata cu luciditate si pe alocuri chiar cinism - cinismul acela al autoanalizei dure, impuse de sentimente...

mi-a placut poezia!!!

cu drag

petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-08-25 17:12:28
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE