|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
gaian- konig catalin |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aurel, batrane, in primul rand ma bucur pentru nu ai comentat "umere" la care tin foarte mult, in rest ai dreptate pe linie...Imi cer scuze, ca nu ti-am raspuns imediat, lucrez ..zi lumina...te voi citi..neaparat trebuie sa o fac , esti primul dintre cititori..dintre cei care au facut com. Ziua in care nu ti-ai facut un prieten, este ziua pierduta... |
|
|
|
Postat
de catre
gaian- konig catalin la data de
2006-08-15 20:24:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ai o maturitate poetică și poietică ( de la poesis-creație) de invidiat. Îmi place mult poemul ăsta. Curge lin; idei poetice de valoare. Felicitări!
Stop cadru!Curcubeie, nu curcubee. O spui de două ori. Nu ai nevoie musai de o licență poetică.
"Deasemenea" - pune măcar o cratimă după "de".
Încântător acest "umere" care dă o notă de retro, dar și de universalitate.
Nu te pot uita pentru "omul cu ploi murite pe umere". Pentru mine este versul zilei. |
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-08-15 16:00:28 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Întâi, bun venit, Cătălinule în Europeea. Succes și bună scriere.
Doi: typos la inșirați, săptamâna, dintr-o data și la intoarce. Dar și o greșeală serioasă în strofa 2, la într-una. Dacă vrei adv. modal care să semnifice continuitatea, atunic este fără cratimă: întruna. (ÎNTRÚNA adv. Mereu, neîncetat, continuu. Vorbește întruna. Întru + una.)
Plus: înotau cu un "n", nu cu doi.
Și: ai ales să folosești virgule. Atenție la amplasarea lor. Pe alocuri sunt puse greșit.
Dacă ai spus: nu vor mai plânge, atunci iarăși e în plus. (vers 1 ultima strofă)
acum, despre poezie: cum eu iubesc ploile și scrierile despre ploaie, s-ar putea să fiu subiectivă. Dar oricum suntem subiectivi, oricâtă obiectivitatea avem pretenția că este în noi atunci când lecturăm un text.
Accentuezi "înjunghiat". Și practic accentuezi șocând. Și-așa este dură imaginea ploi înjunghiate, accentuarea nu își rost.
Versul: "Vineri, prietenii au mai urcat o treaptă pe scara tabelului meu de valori" îmi pare greoi, cred că trebuie prelucrat.
Cred că din acest vers poți elimina liniștit "din nou", este inclus în interogația: "câte vineri și câte primăveri".
Ai și prea multe cuvinte de legătură. Dialogul îl duci prea mult spre proză.
Încerc o prelucrare, un fel de sculptare-eliminare a materialului în surplus (așa cum văd eu, desigur):
Pe umeri, încă de ieri,
stătea să plouă.
Prietenii, înșirați
în spatele meu, cu umbrelele sparte
de ploile lor trecute,
o așteptau pe a mea.
Aproape o săptămână de când aștept.
Luni, în zori, s-a-nnorat dintr-o dată.
Marți a tunat întruna.
Miercuri, pe la prânz,
chiar îmi simțeam
spatele ud și, fără
să plouă măcar,
joi, în ochi, vedeam
cum înotau curcubee.
Vineri, prietenii mei au devenit mai însemnați.
Cinci zile, în așteptare, era deja
... prea mult pentru ei!
Mă iubeau? Posibil. Eu nu-i mai iubeam!
Înjunghiaseră pe la spate
ploile mele, cele netrecute, cele nevenite
și pline de curcubee.
Știam, a câta oară, că vinovate sunt
ploile murite pe umerii mei...
De ce ploile rănite anul acesta
nu vor mai plânge?
Câte vineri și câte primăveri,
și oare câți prieteni
de o lună sau de nouă,
va trebui să mai pierd,
să mă pot întoarce cu fața,
eu, povestitorul despre ploi,
sau, așa cum m-am obișnuit
să mă aud strigat,
"omul cu ploi murite pe umere."
După cum vezi, nu am modificat foarte mult, am reașezat virgulele, am corectat typos și am eliminat cumva surplusul, nu tot, dar atât cât să aibă armonie și să păstrez și creația ta cât mai întreagă.
Voi reveni, omule cu ploile murite pe umere. :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-08-14 11:12:37 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|