PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Adina Ungur Aurel Pop se impune in presa literara, debutand inca din anul 1984 cu versuri in revista ieseana „Convorbiri literare” si continuand de-a lungul anilor o colaborare cu importantele reviste de cultura si literatura din tara - „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „Bucovina literara”, „Luceafarul”, „Orizont”, „Poesis”, s. a. Experienta unei activitati literare indelungate si insusi actul artistic, i-au fost recompensate in timp, cu premii, la prestigioase concursuri de creatie, nationale – „Octavian Goga”, „Lucian Blaga”, „Nicolae Labis”, „Magda Isanos-Eusebiu Camilar”, „George Cosbuc”, „Pavel Dan”, etc. - ocazii la care, grupajele de versuri laureate i s-au publicat in trei antologii colective. *** Anul 2004 i-a incununat poetului satmarean activitatea literara cu debutul in volum, al unui grupaj de poezii premiate la concursurile mentionate. Tradus in limbile germana, maghiara si engleza de catre Johann Josef Solt?sz, grupajul se reuneste ca titlu, in formula „Pelerinaj de secesiune/Wallfahrt der sezession/Szakad?r-b?cs?/Pilgrimage of secession”, carte prefatata de Paul Emanuel Silvan si aparuta la Editura „Solstitiu” din Satu Mare. Volumul cuprinde 10 poeme, a cate una, doua, trei sau sapte strofe - fiecare, dorind, parca, sa sugereze, din pagina in pagina, pasii „scrisi” ai pelerinului-autor - intreaga lucrare constituindu-se ca grup si ideologie intr-un eseu poetic sau o poveste secventiala a poetului surprins in momentul actului crearii unui mare poem. Nu lipsesc, pe intreg parcursul lucrarii, notatii sau impresii ale unui presupus plerinaj, petrecut undeva intre spatiile concrete - urban/rural si cele temporale, respectiv spirituale – trecut/istorie/prezent continuu. Senzatia de „pasi” sau insemnari ale trecerii pelerinului prin aceste spatii e sugerata si prin dispunerea grafica a strofelor intregii lucrari. Aurel Pop prefera sa-si alinieze versurile unui stil postmodern, destul de aproape de granita cu proza in versuri, lasand cititorului placerea de a-i recita in surdina versurile, in ritmul unei imaginare punctuatii - virgula, punctul sau exclamatia sunt sugerate, subordonandu-se, dupa cum spuneam, acestui stil compozitional contemporan. Nu i se pot reprosa ezitari sau incoerente de tip discursiv, pentru ca, in pofida lipsei de punctuatie, limbajul poetic este stapanit cu o precizie debordanta, poezia sa imprumutand ca structura din substanta prozei. Senzatia la lectura este ca intregul grupaj se recompune intr-un singur poem. Secventialitatea costruirii lui e subliniata prin reluarea diferitelor puncte de reper – uneori, spatiile bine determinate, alteori, gestica si decorul - autorul familiarizandu-ne cu acestea, inca din primele versuri ale creatiei sale, pe care, in cele din urma, o vom privi, ca intreg. Unul din momentele importante ale lucrarii este cel al secesiunii, tradusa, in viziunea lui Aurel Pop, prin delimitari precise ale celor doua spatii, „portile orasului” si „campiile provinciei” - locul unde strigatul devine ecou, iar poetului „i se taie nojitele de la opinci” intr-o eterna tendinta de urbanizare a taranului. Intocmai ca si in procedeul turnarii unui film, in care secventele importante se intercaleaza si apoi se succed, conduse de firul rosu al subiectului, in poeziile „pelerinajului”, reperele initiale sau subiectul cheie e preluat si dus mai departe, dintr-un poem in altul, prin momente intercalate, secvential. Intertextualitatea si trimiterile livresti, ca si procedee stilistice specifice postmodernismului sunt uneori independente sau externe, in cazul lui Aurel Pop, insa au adeseori autoreferentialitate. De pilda, „strigatul poetului” se decupeaza undeva in noapte, devenind un ecou, in momentul in care actantul - la sfarsit de mileniu - patrunde in istorie. „Tipatul campiilor” se aude apoi, undeva in faptul zilei, incercand batai la „portile orasului”, mereu prin aparitia aceluiasi taran, intors de undeva din istorie. Iata cum, secventele construirii unui poem ne insotesc, alaturi de artistul-faurar de cuvinte, in intreg grupajul de poezii: „acest poem nascut intr-o camera de hotel cu sapte etaje/… / simte camasa lipita de trupul cuvintelor mari de tipar”, „la startul cuvintelor a cazut o piatra-n oglinda / in care te-ngropi...”, „din mijlocul amiezii mi-a ramas strigatul poetului / sub forma de cantec”, „totusi in piata mare a orasului are loc licitatia acestui poem” („golgota cuvintelor intr-un moment al pelerinajului de secesiune”), „unui poem ii trebuie lumina si cateva litere mari de deschidere asa incat / sa-mpodobeasca sufeltul cititorului” (“cele cateva momente ale unui poem”), “la inceput poemul cuprinde momentul in care frazele / isi poata pica”, „in fiecare zi ma straduiesc sa scriu un poem in urma / caruia sa ma pomenesc cu marele premiu in brate” („si alte cateva momente ale unui poem”), „deschid larg portile acestui poem / scris in deplina cunoastere a istoriei” („un poem preadoslovit unui manual pentru curs de urbanizare”), „in fiecare dimineata ma trezesc ca poemul emana / sentimente nocive” („pelerinaj de secesiune intru salvarea conditiei umane”) si lista ar putea continua cu momente sau impresii ale acestui fenomen poetic intrinsec reprezentarii sale in act. Fiecare scena are momentul ei secvential - nu se disting insa, punctele culminante, pentru ca discursul este echilibrat. Am vazut cum poetul cuprins in febra creatiei apare din loc in loc, fabricandu-si „poetica in poem”, taranul in schimb, e omniprezent in constiinta autorului ivindu-se in diferite ipostaze, ca amintire a artistului: „taranul are privirea incoronata cu insomniile pasarilor”, „in memorie taranul traieste tanar / la strigat si gest” („golgota cuvintelor intr-un moment al pelerinajului de secesiune”), „taranul pune anotimpurile intre combinatul chimic si tablourile expuse in holul campiei” („si alte cateva momente ale unui poem”), „dintr-o ilustrata de provincie taranii ies cu noaptea-n cap” („si cele cateva clipe ale celui mai de pe urma moment”), „in largul campiei taranul isi striga numele” („despre pledoaria unui discurs”), etc. Desigur, in acelasi context secvential al realtarii pelerinajului, apar si personaje auxiliare sau stari de spirit metamorfozate in imagini plastice: „soldatii”, „copiii”, la „pragul mileniului”, „strigatul”, „ecoul”, „marginea timpului”, „al patrulea razboi mondial” si „batalia cu pietre”, „cruciada oglinzilor”, „pelerinajul de secesiune”, s. a. Discursul poetic are un caracter descriptiv. Imaginile plastice aluneca dintr-un decor realist intr-o fictiune a reprezentarilor metaforice imanente: „atunci cand nici nu te astepti privirea iti apare mereu / in oglinda e din nou liniste prin vene sangele face viraje / incat te stropesti la reluari...”, „in camera de alaturi a inimii da telefoane la numele femeie” („cele cateva momente ale unui poem”), „pietonii se opresc / incat am impresia ca semafoarele fac ordine in gandurile / noastre…”(„si alte cateva momente ale unui poem”). Remarcabila e frazarea poemelor din care se desprind uneori adevarate panseuri sau aforisme: „fara imbratisarea de taina a poetului cuvantul nascut nu are ce cauta in limbajul cititorului”, „cresterea umbrei transforma strigarea-n ecou”, „secesiunea vine intr-un moment in care revolutia culturala e inabusita”, „in istoria asta se intra cu capul plecat si se iese pe usa din dos”, („golgota cuvintelor intr-un moment al pelerinajul ui de secesiune”). Intertextualitatea nu aduce nimic vulgar sau senzual, asa cum o regasim adeseori in textele de factura moderna, dimpotriva, la Aurel Pop, referinta exterioara textului e originala, ca expresie si se actualizeaza in text ca si cantec popular osenesc - unde „tapuritul” seamana cu „un fel de step” pornit la auzul acordurilor muzicale: „am fost si-om si / de-a pururi aici morminte prunci tati si bunici” („si alte cateva momente ale unui poem”). Intr-un stil erudit de compunere a versului, specific contemporaneitatii sale, Aurel Pop ne prezinta, in volumul de debut „Pelerinaj de secesiune”, o poetica a infaptuirii unui poem, evident expusa intr-o maniera personala, o lucrare ce contine insemnarile unei calatorii pline de repere culturale - in cele din urma, poemul va urma o istorie scrisa intr-un timp al „sfarsitului mileniului” si isi va continua drumul dincolo de granitele copertelor cartii unui poet care vorbeste despre sine, cu sine. (Articol aparut in Revista "Cronica" din Iasi si Revista online "Argos", Craiova) Adina Ungur Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE