|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ștefan, cumva suntem neînțeleși și singuri, fiindcă oricât s-ar strădu cineva nu poate pătrunde prin toate ungherele noastre. De foarte multe ori, nici noi înșine nu reușim să pătrundem în abisurile inconștientului, cunoaștem doar scoarțele, suprafețele. Mulțam mult.
Petre, sunt convinsă că între unii oameni, unele spirite există interferențe, întâlniri în alb, convergențe, sinergii, a-temporale și a-spațiale, aproape imposibil de explicat "științific", deși deja și aceste fenomene devin explicabile și dezvăluite omului. Așa, cu eratele lui cu tot. :) |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-08-11 11:57:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daniela, ideea asta mi-a venit si mie pe parcursul timpului... felul in care tu ai transpus-o aici te lasa pur si simplu fara cuvinte... multumesc pentru versuri...
te mai citesc
intotdeauna cu drag
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-08-09 23:03:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aici ai dreptate pentru că în definitiv suntem neînțeleși și uneori singuri
'eu apar mereu la final
acolo unde nimeni
nu își lasă amprenta'
suntem ființe neînțelese prin însăsăși ființa noastră
numai bine |
|
|
|
Postat
de catre
stefan ciobanu la data de
2006-08-08 23:24:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Călin, amuțesc, amuțesc ori de câte ori cineva mă privește și mă lasă să fiu așa cum sunt, așa cum scriu, așa cum merg, așa cum respir. Deosebit nu este ceea ce ai scris aici, fiindcă asta poate vedea fiecare dintre cei ce citesc. Deosebit este ceea ce există în tine, deosebită este deschiderea ta spre subtilul din ființă. Mereu îl atingi, mereu știi să îl rostești, atât cât este necesar, lumii. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-08-08 23:02:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O viață ca o erată, această viziune a Danielei Luca stârnește invidii. Existența umană, cea bine întemeiată, primește aici un amendament poetic ce cucerește. O ușoară ironie de început (în prima strofă) dă poeziei distanțarea necesară oricărei priviri atente. Necesară, zic, pentru ca nu cumva această contemplare exterioară să cadă în disperare. Această atitudine de a scoate în evidență din cea mai adâncă beznă un sâmbure de lumină, caracterizează, de fapt, ultimele creații ale poetei. (Ca exemplu: acele "scrieri pe stânci" care rămân mărturie unor destine prometeice, acompaniind "recviemul unei neîntâmplări" - în "inimă de sare"; ori iarba sădită adânc și verde din "manuscris..."; ori seninătatea și blândețea femeii ce se dovedește, sub toate "straiele" obositoare de la început, "fantomatic de frumoasă".)
În "Erată la erată" condiția de om se cunfundă cu cea a poetului care apare pe coperta de final, aproape neștiut, abia perceput "întâmplător", abia deslușit precum o corectare nesfârșită a unei anagrame perpetue, frumos găsită: "daliena". Ba "despărțită", ba "împărțită", care este de fapt soarta oricărui poet, creatorul devine tot mai greu. Mai greu de sens, mai greu de perceput, mai greu de înțeles, "de citit / de respirat / de iubit", "de mâncat" ar zice Nichita. Mai adevărat.
Remarcabil. Toată considerația pentru această erată tot mai înspre adânc. |
|
|
|
Postat
de catre
Calin Samarghitan la data de
2006-08-08 20:04:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Ganea, ca de fiece dată surprindeți ceea ce las în subtil. Mulțumesc, este tare dificil să te simți erată la erată. Erată din tată-în-fiu sau din mamă-în-fiică. E ca în acel pasaj din Biblie, când copiii plătesc greșalile greșiților. Ș.a.m.d |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-08-08 15:34:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Inedită viziune existențială! Admir, ca și altădată la dumneavoastră, calitatea discursului poetic și faptul că puteți duce ideea până la capăt și că nu vă lasați pradă jocului - "mai greu de iubit". |
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-08-08 14:28:01 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc, Corneliu, pentru că îmi lași un spațiu pentru ieșirea din erată și pentru versurile din care iar învăț că scrisul are și un rost tămăduitor. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-08-07 21:56:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cu greșeala pe greșeala călcînd. Operele imperfecte.
Scrisul ca un fel penitență-n eroarea reiterată fără sfîrșit. Și totouși:
"Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte.
[...]
Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ți sufletul către perete
și lacrima către apus."
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-08-07 19:43:34 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|