FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Dan Constantin
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Magda,
informațiile tale sunt o gură de aer pentru cei ce nu au reusit încă să facă rost de documentația necesară.
În ceea ce mă priveste îți rămân profund îndatorat.
 
Postat de catre Dan Constantin la data de 2006-07-17 23:07:39
         
 
  Dan, nu contează numărul de strofe!
Poetul Florin Vasiliu în cartea sa „Introducere în poemul în poemul japonez Haiku” spunea că . poemul senryu se deosebește de haiku prin spiritul comic, prin lipsa kigo-ului – acel cuvânt obligatoriu la haiku - înlocuind tema naturii din haiku cu faptul divers. Poți să citești poeme senryu înscrise de mine în secțiunea cu autori consacrați a saitului Europeea scrise de poetul Vasile Smărăndescu și poetul Valentin Nicolițov. Poetul Vasile Smărăndescu este unul dintre fondatorii „Societății Române de Haiku” iar poetul Valentin Smărăndescu este secretar general de redacție la revista de interferențe culturale româno-japoneze Haiku. Evident amândoi sunt membrii ai Societății Române de Haiku și nume cu rezonanță printre poeții care scriu haiku și nu numai...
Apreciez perseverența ta și dorința de cunoaștere...



 
Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-07-17 22:54:03
         
 
  Dan, nu stiu daca trebuie sa existe un anumit numar de strofe. Vad ca nimeni nu a comentat inca acest aspect. Deci, e foarte posibil sa nu conteze.

Pe curand.

 
Postat de catre elia david la data de 2006-07-17 13:25:43
         
 
  elia, multumesc pentru indicații, o singură întrebare (sper): -care este numărul minim sau maxim de strofe pe care trebuie să-l conțină o secvență senryu. După ce primesc indicațile tale am să revin asupra textului. Să vezi ce calambur o să iasă! Nici 'ăl de sus nu o să-i dea de capăt.  
Postat de catre Dan Constantin la data de 2006-07-17 11:12:10
         
 
  Ce apreciez este faptul ca ai reusit foarte repede sa renunti la metafore si sa te conformezi structurii unui haiku. Dar, ca sa fie senryu, ai nevoie de cateva ingrediente in plus - bine dozate - care dau savoarea si finetea unor astfel de micropoeme: umorul, ironia, calamburul, malitiozitatea, cinismul, vorba de duh si chiar caraghislacuri sau obscenitati in limite acceptabile.
Nu sunt nici eu o specialista in domeniu, ca si tine, am incercat. Tentatia este mare cand iti place jocul.:) Daca te-am inspirat, nu pot decat sa ma bucur. Nu e prea grozav sa te joci de unul singur.:)

raze de soare-
cearșafurile albe
udate de slip.

guri însetate-
pleașca ospătarilor
spuma de bere.

As zice ca sunt cel mai aproape de ceea ce ai incercat sa faci.

 
Postat de catre elia david la data de 2006-07-17 10:54:35
         
 
 
Dinamita bine dozată. Multe schimbări evident sporind caltitatea. N-ai înțeles însă că "norii... răresc" sau, eventual, "golesc plaja", acordul e cu pluralul. Poate ar merge așa:

nori negri amenință
golind plaja

(mai merge și mai scurt ultimul vers)

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-07-16 16:18:39
         
 
  Trăienuț,
cu puțină dinamită am încercat să sparg banalitatea. Colțurile rămase vor fi măcinate de timp
 
Postat de catre Dan Constantin la data de 2006-07-16 11:38:06
         
 
 
Nu cu pușca, n-am alice.

Primul: ultimul vers e hilar. Ori păstrezi stînca, ori renunți la banalitatea adusului.

Al doilea: versul doi și trei se poticnesc. Fluent, românește ar fi: castelul. Poate încerci așa: castelul de nisip lent / surpat de valuri.

Al treilea nu-l înțeleg. Pricep doar că e bine tobogane.

Al șaselea: dezacord la "norii... rărește".

Celelalte fac cu ochiul. Nu-i rău.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-07-16 09:07:44
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23932
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE