PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Sava Nick Cap. 2 ÃŽn care Pãcalã face un târg Trecu ceva vreme ºi toate se aºezarã la locul lor, cãci aºa este viaþa: ºi cele rele, ºi cele bune, trec ºi se uitã, iar noi, oamenii, trebuie sã ne vedem de traiul nostru bun sau rãu, aºa cum ni-l rânduie Dumnezeu. Viaþa satului continua sã se scurgã molcomã ºi aºa se scurgea ºi viaþa celor trei fraþi. Molcomã, dar, ca ºi apele cele adânci, sub suprafaþa ei molcomã multe lucruri putea ascunde... Pãcalã îºi vedea vesel de viaþa lui obiºnuitã. Ca ºi înainte de a intra în moºtenire, stãtea mai mult pe cuptor, când nu se muta pe prispã sau la umbra vreunui pom proaspãt moºtenit, din palma lui de livadã. Poamele în pomi creºteau ºi se pârguiau, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe bucãþica de pãmânt creºtea iarba mare, spre bucuria animalelor, gãinile ºi raþele dispãreau una câte una în oala cea mare... Numai vaca pãrea încã mai frumoasã decât fusese vreodatã, împãrþindu-ºi timpul între ciurda satului ºi frunzarul lui Pãcalã, pe care acesta avea grijã sã-l înnoiascã din când în când, ºi unde gãsea întotdeauna un vraf proaspãt de iarbã grasã ºi fragedã. Gãleþile de lapte pe care le dãdea vaca zilnic ajungeau pe la oamenii mai nevoiaºi din sat, pentru cã Pãcalã, în ciuda firii lui vesele ºi nepãsãtoare, avea totuºi o inimã caldã ºi prietenoasã. Fraþii mai mari erau din ce în ce mai mohorâþi, vãzând cum mergeau lucrurile. Deºi partea lor de avere era þinutã gospodãreºte, deºi nu refuzau niciodatã invitaþiile lui Pãcalã sã se înfrupte din orãtãnii, nu-i puteau ierta acestuia din urmã faptul cã devenise unicul posesor al vacii minune. Aºa cã, într-o dimineaþã, Pãcalã nu mai putu rãbda ºi le spuse: - Bãi fraþilor, asta nu e viaþã. Aºa nu se mai poate! De când am rãmas cu vaca, nu mai am fraþi. Nu v-am mai vãzut cu zâmbetul pe faþã de o groazã de vreme, ºi nu e bine ca omul sã nu se bucure de viaþã! - Pãi ce sã facem, bãi frati-miu?, zise unul din fraþi. Când vedem cã tu eºti stãpânul unei vaci aºa de frumoase ºi de lãptoase, ºi când vedem cã nu ai nici un folos de pe urma ei... - Da’ eu am folos, mãi frate-meu. Mã bucur de ea ºi îmi aduce liniºte ºi pace. Mã ajutã sã am ºi prieteni... - Da, da’ nu ai nici un folos. Râd de tine toþi gospodarii satului. - Las’ sã râdã, mãi, cã viaþa e mai frumoasã când râzi. ªi apoi, mai bine râde cel ce râde la urmã... Ce sã mai lungim povestea, Pãcalã nu putu cu nici un preþ sã-ºi îmbuneze fraþii. Aºa cã, de cum se arãtã vaca de la ciurdã, îi puse Pãcalã o funie de gât ºi ieºi cu ea în uliþã. - ÃŽncotro acum cu ea?, îl întrebarã fraþii. - La târg, s-o vând. Mai bine lipsã de ea, decât sã bage vrajba între noi. Alte vaci oi mai avea, dar alþi fraþi decât pe voi, nu am de unde cãpãta. Buni, rãi, pe voi vã am... - Pãi, vinde-ne-o nouã, sãrirã fraþii care mai de care. - Nici vorbã de aºa ceva! Târg cu fraþii nu fac, cã e pãcat la Dumnezeu. Ce urã ºi supãrare este acum între noi, sã vezi atunci ce-o fi! Astea zise, plecã Pãcalã spre târg. Vaca, obositã de peste zi ºi cu ugerul greu cât o doniþã, abia mergea, trãgând de funie spre casã, dar Pãcalã nici gând sã se opreascã! Ba mai rupse ºi o joardã dintr-un alun ºi începu sã o mai atingã din când în când, sã îi grãbeascã pasul. Numai un lucru nu þinuse el seama: cã era deja spre înserate. Aºa ca nici nu picã bine întunericul, cã Pãcalã ºi vaca lui se trezirã la marginea codrului. Pentru cã între satul lui Pãcalã ºi târg se întindea un codru grozav, aºa cum mai erau în vremea aceea prin þara noastrã... Mai mult decât atâta, iatã cã o datã cu întunericul sosi ºi o ploaie grea, de varã, cu nori întunecoºi - sã nu vezi nici la doi paºi! - cu fulgere ºi trãsnete, cu picuri mari ºi grei ca oul de porumbel... Mai merse ce mai merse Pãcalã prin codru, mai mult pe pipãite, pânã ajunse la poalele unui stejar; poate cel mai mare ºi mai bãtrân stejar din codrul acela mare ºi bãtrân. Era atât de mare ºi atât de des stejarul, încât la poalele lui nu mai strãbãteau picãturile de ploaie. Aºa cã Pãcalã se opri acolo, legã funia de la gâtul vacii de trunchiul copacului ºi aprinse în grabã un mic foculeþ. ªi în timp ce feliile de slãninã puse la foc începeau sã se rumeneascã, se rezemã Pãcalã de trunchiul copacul ºi începu sã moþãie, ascultând zgomotul îndepãrtat al furtunii, foºnetul mai apropiat al frunzelor marelui copac, pe care cãdeau picãturile de ploaie, ºi scârþâitul copacul sub rafalele de vânt. Sãri deodatã þeapãn - i se pãruse cã aude o voce. Se pãrea cã marele copac îi vorbise. - Ce? Cum? Ce zici? Unde merg? Ia, la târg. - Scââârþþþþ, scaaaarþþþ, fãcu stejarul. - Aaaa, nu marþi. Chiar acum, în dimineaþa asta. ÃŽmi vând vaca... - Scâârþþþ! - Cu cât, zici? Ia cu mai nimica, cu vreo cinci sute de lei. Da’ e vacã bunã, lãptoasã, cornoasã... Ia uite-te, numa’! Vaca cea mai vacã din sat! - Scarþ! Scâââârþþþ! Scaarþþþ... - Cum? O iei tu? Cât dai pe ea? - Scarþ! - Hai mã, nu fi scârþan! Nu pot sã þi-o dau numai cu o sutã. Poate vreo patru... - Scââââârþþþþ! - Bine, bine, fie trei sute. Dau câte o sutã la fraþi, sã-i mai îmbunez. Când îmi dai banii? - „Scaaarþi!” - Marþi? Bine ºi marþi! Da’ sã nu umbli cu pungãºeala, cã te tai! ªi iaca aºa, fãcurã târgul. Nu bãturã palma, cum e obiceiul între români când cad la înþelegere, dar Pãcalã avu încredere în copacul cel mare ºi mândru. Vãzând el cã ºi furtuna se mai oprise, porni fluierând vesel spre casã dupã ce mai mângâie o datã vaca între coarne, lãsând-o legatã de stejar. Ajunse acasã spre dimineaþã. - Unde-i vaca, Pãcalã? - O vândui, unde sã fie? - Ai fost la târg? Aºa de repede? - Nuuuu, am gãsit un cumpãrãtor pe drum. Mi-a dat trei sute de lei pe ea. - Trei sute? Cine-i dobitocul ãla sã-þi dea trei sute? Orice om cu capul pe umeri nu ar fi dat decât vreo trei-patru galbeni, poate vreo cincizeci de lei... Unde-s banii? - Pãi mi-i dã marþi, aºa ni-e înþelegerea. ªi sã nu-l vorbiþi de rãu, cã e stejar mare ºi serios, ºtie el cât face o vacã bunã ºi frumoasã... - Un stejar?!? Adicã, un copac!?! Ptiu, bãtu-te-ar toaca de prostãlãu, ai dat vaca unui copac?!? - Am vândut-o! ªi o sã vedeþi voi ca stejarul se va þine de cuvânt, trei sute de lei îmi va da. ªi uite aºa trecurã zilele, cu ceartã ºi bruftuluialã. Noroc cã veni ºi ziua de marþi, iar Pãcalã plecã spre pãdure sã-ºi ia banii. Luã cu el ºi toporul, sã adune niºte vreascuri. Era o zi frumoasã, de varã, cu cerul senin ºi albastru, adânc pânã spre soare. ÃŽn pãdure era liniºte ºi pace; stejarul se înãlþa semeþ, foºnind uºor din frunze, sub pala câte unui fir de vântuleþ zburdalnic. - Am venit! zise Pãcalã vesel. Bunã ziua ºi la tine, ºi sã-þi dea Dumnezeu sãnãtate. Copacul, mâlc. Numai frunzele foºneau mângâietor. - Am venit dupã bani... Copacul, chitic. - Hai jupâne, nu-þi da cinstea pe ruºine. Vãd ca vaca ai mâncat-o, zise Pãcalã, privind la capãtul de funie ºi la oasele rãmase din biata vacã, vizitatã probabil de o haitã de lupi. Acum, pãcat de ea, cã era bunã ºi lãptoasã, dar era vaca ta ºi puteai sã faci ce vrei cu ea. Dã-mi numa’ banii... Copacul, nimic. - Ascultã, jupâne, eu sunt om vesel ºi cu pace în inimã, da’ nu încerca sã-þi baþi joc de mine, cã pun mâna pe secure! Vãzând pânã la urmã Pãcalã cã nu are cu cine vorbi, cã stejarul tace molcum ºi face pe prostul, se puse cu toporul pe el. ªi dã-i, ºi dã-i, nu peste mult timp copacul se prãvãli la pãmânt, în trosnete de ramuri rupte. Când colo, ce sã vezi?!? Copacul avea o scorburã, iar în scorburã era o gãleatã cu galbeni! - Aaa, acu’ vii cu banii!?! Pãi nu era mai bine sã mi-i dai cât mai erai întreg? Aºa, pãcatul tãu sã fie. Uite, nu iau decât trei sute de lei, cã aºa ne-am înþeles, nu vreau sã strigi dupã mine cã te-am pungãºit... ªi îºi numãrã Pãcalã treizeci de galbeni, îi puse frumos în chimir, mai tãie câteva vreascuri, aºa, ca de-o legãturã, ºi plecã mulþumit spre casã. „Pãcat de vacã”, gândea el, pãºind vesel pe drumul prãfos, „dar nici trei sute de lei nu-s de colo!” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE