|
|
|
|
|
|
|
|
|
Defrișat(Parodie dupa"Anotimpul mirarii" de Nicolae Paul Constantin ) |
|
|
Text
postat de
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC |
|
|
revizuita
M-ai defrișat aseară ca pe-un tufiș, femeie,
Grozav mă dor gluteii și jur că nu mai pot
Să-ți fac masaj erotic, lipsit sunt de scânteie,
Carnalelor dorințe le trag un șut in bot.
Sunt daltonist pe viață, prin cap îmi zburdă ciori,
Căci te-am cărat, bezmetic, o noapte-ntreagă-n spate,
Și-acuma ai pretenții să fur din parcuri flori,
Să vin în dinți cu ele, ca focile dresate.
Dureri lombare, tragic, iubirea îmi despică,
Nici în coșmaruri ,pisi, așa de frânt n-am fost,
Doar un pahar de whiskey moralul mi-l ridică,
Fugi-voi, nud, pe stradă, de patimi fara rost.
O clipă în fotoliu aș sta, zău, așezat,
Dar gându-ți machiavelic mai coace o idee,
Si când credeam că tihna visată mi-am aflat,
Înfigi în mine, sadic, ventuza ta, femeie...
Poezia parodiata:
Anotimpul mirarii
de Nicoale Paul Constantin
Prea multe zări în mine am adunat, femeie,
Albastrul tău mă doare și parcă nici nu pot
Să storc din nuferi cerul, așa, cu o scânteie,
Nemaidorind, din ore, iluzia s-o scot.
Din carnea mea, privește, au evadat culori
Și parcă fiecare duce o stea în spate,
Respir naivitate, știu, un copil din flori
Să are, sub aripă, mirări deloc dresate.
Prea multe ziduri pare lumina că despică
Și, totuși, niciodată mai liber nu am fost,
Acum când, să arunce, ei piatra o ridică
Din praful îndoielii spunând că-i fără rost.
Dar, vai, nu pot, pe buze cu rugul așezat,
Să cred că iarna poartă sub piele o idee,
Ci numai în orbita tristeții m-am aflat
O lacrimă să fiu atunci când plângi, femeie.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O idee excelenta.Multumesc, Liviule.
Cu prietenie
Rudy |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2007-05-28 19:31:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iată și parodia mea la parodia lui Rudy. E mai veche, dar am considerat că le stă bine împreună.
Ți-ai descărcat pe mine hormonii tăi, femeie
Albaștri ca metilul, nefericit destin
Nu mai sunt jucăria ce o pornești din cheie
Căci doar ce-am înghițit-o (acum e-n intestin).
Mi-am colorat ființa precum cameleonul
Și cred că licuricii-n steluțe s-au schimbat
Sfântă naivitate! Mă copleșește somnul
Când lângă tine, dragă, mă-ntind alene-n pat.
Prea multe vise însă, prin mintea mea aleargă
Și iată, de nici unul nu pot să mă agăț
Aduc guma uitării prin mintea mea să șteargă
Să-mi zburde fantezia ca mânzul fără hăț.
Dar vai, cu viclenie apari pâș pâș din umbră
Și iar îmi pui pe masă mustind câte-o idee
s-o mestec ca pe gumă (ce perspectivă sumbră)
Și câte drăcovenii în capul tău, femeie.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu Nanu la data de
2007-05-28 17:36:45 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|