|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu ma supar... :)
hai sa incerc sa si raspund... :)
1. Lotușii par adormiți. Apa clipocește legănându-i, ușor, fără să dea impresia de nesiguranță.
(O fi vorba de nesiguranța apei, a lotușilor?... oricum ar fi, nu merge...)
de obicei, in cazul barcilor, acestea sunt legate pentru ca noaptea sa nu fie zgaltaite, sau... aici, in natura, nu apare aceasta nesiguranta, totul este intr-u perfect acord...
2. Câțiva țânțari aleargă încă,
(Țînțarii încă mai au prostul obicei de a zbura)
seara, tantarii umbla pe apa... merg foarte repede, insa nu zboara... eu am vazut adesea...
3. Mă așez la tulpina unui copac.
(Oamenii de rînd se așază la rădăcina unui copac. De ce ar face poeții altfel?)
pentru ca te poti sprijini de tulpina fara sa te asezi, iar in Japonia exista banci speciale care iti permit sa te aproprii de copac fara a sta pe radacina lui...
4. Simt cum mirosul de pământ proaspăt îmi gâdilă simțurile.
(Chiar și auzul?)
prin simturi vreau sa spun intregul... nu neaparat pe fiecare in parte, ci pe toate luate la un loc...
5. Nici un pește nu tulbură tăcerea monumentală a lacului.
(În afară de peștele pușcaș, pe care cu uimire l-am văzut pe Discovery, nu știu ca vreun alt pește să tulbure tăcerea. De unde și vorba mut ca un pește.)
din nou, seara, pestii au tendiinta de a tasni din apa, facand astfel zgomot... asa tulbura tacerea...
eu sunt un scolar foarte perseverent!!! :D
te mai astept
petre
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-06-30 20:04:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Andrei, ai aici cîteva formulări care sunt de-a dreptul hilare. Risipesc orice famec.
Ca să nu fiu acuzat de afirmații nefondate, ai în paranteze explicațiile:
Lotușii par adormiți. Apa clipocește legănându-i, ușor, fără să dea impresia de nesiguranță.
(O fi vorba de nesiguranța apei, a lotușilor?... oricum ar fi, nu merge...)
Câțiva țânțari aleargă încă,
(Țînțarii încă mai au prostul obicei de a zbura)
Mă așez la tulpina unui copac.
(Oamenii de rînd se așază la rădăcina unui copac. De ce ar face poeții altfel?)
Simt cum mirosul de pământ proaspăt îmi gâdilă simțurile.
(Chiar și auzul?)
Nici un pește nu tulbură tăcerea monumentală a lacului.
(În afară de peștele pușcaș, pe care cu uimire l-am văzut pe Discovery, nu știu ca vreun alt pește să tulbure tăcerea. De unde și vorba mut ca un pește.)
Cu excepția tristihurilor, text de școlar. Să nu te superi...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-06-30 19:55:13 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|