FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniel Bratu
„…era o lume multiplicatã, cu oglinzi deformate, de bâlci funest, în care oricine putea lua înfãþiºarea de zeu, hoþ sau criminal, în acelaºi timp, în scopuri nobile sau insalubre…� - Ken Crossword - "Tratat despre clone"

ªobolanii cu glugã
au porþile
bisericii deschise
dar ei intrã în stranã
prin gãurile nopþilor
prin vise
odatã cu zidul
adulmecând în ranã

muºcã ºobolanii carnea sfinþilor
din lovirea arginþilor
tencuialã albastrã îndoaie
blesteme-n
podeaua cernitã a ploaie
cu stele
ºi sine-ngropatã

roase în piatrã
templele cad
plânsetul jertfã luceºte
în colþi
ºobolanii nu iartã –
blitz-uri de tainã bat cuie
pleoapa icoanei
arde-n ruginã de porþi
amãruie

ªobolanii cu glugã
n-au faþã
cuvinte icnesc în surdinã
ferit
plãcerea ce-n gheare din urmã
agaþã luminã

negrul se-amestecã negru
ºi râde în rugã
smolit
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Maria, Nicolae, va multumesc pentru comentarii si scuze pentru întârzierea raspunsului.

Maria, despre ºobolanii aºtia ai mei am mai povestit noi câte ceva - ai fost ºi de faþã la citania textului, aflat într-o forma incipientã atunci.
Tu am impresia cã duci în poºetã numai praf auriu de polen ºi balsamuri de cereascã vindecare, pentru orice suflet, mai sãrãcuþ sau mai plin de blãnuri. Din cauza asta ai ºi parte de judecãþi greºite din zona cuiburilor vultureºti care îþi pândesc ficaþii. Dar asta nu trebuie sa te facã sã schimbi punguþa cu mirodenii pe borcanul cu vitriol aruncat de alþii în grãdina ta.

Nicolae, mie îmi plac criticele tale (mi-ar fi plãcut ºi diacriticele, dar merge, cã mã descurc în înþelesuri ºi aºa), cuvintele tale au o anumitã greutate în plus (nu ºtiu de ce, aºa mi se par mie) parcã se aºazã în zidul unei noi biserici, ca niºte cãrãmizi.
Între ziduri, ascunse în firidã, eu am gãsit o tãbliþã de legi lãmuritoare, oarecum incompletã:
Una: nu e vorba de preoþi – ce era scris la poarta deschisã a textului taman asta ar fi vrut sã rezolve – nedorita confuzie cu hainele preoþeºti.
Doua: bisericile n-au porþile deschise tot timpul, întreabã-i ºi tu pe cei care merg mai des pe la bisericile astea mai de þarã, pe unde se furã icoanele pe sticlã. Chiar ºi aºa, sintagma în cauzã n-are nici o treaba cu pleonasmul (ai vrut sã spui truism, dar bine cã n-ai scris, cã tot n-ai fi avut dreptate).
Treia: eu ºtiu cã poeþii nu prea sunt buni de activiºti de partid, adicã nu împart binele dupã voinþa ºi micile lor puteri, aºa cã am expus numai o stare, apreciind ca, în timp, ºobolanii vor suferi ºi ei procesul decantãrii în universul nostru de cernealã.
Patra: exemplul dat, cu fata din carte, ar merita un pic explicitat (aºa cum ºi eu mai fac, cu textele mele, când nu sunt înþelese deplin), pentru cã, oricât ar fi de instructiv, nu cred cã are legãturã cu textul meu.
Cincea: strofa ta cu ºobolani, din comentariu, îmi pare o încercare de parodiere (minorã, ce-i drept) a ceea ce am vrut eu sã spun. Elegant ar fi din partea mea sã îþi aplaud stihurile (împiedicate, oarecum, în prozodie – vezi ritmul ultimelor doua versuri din cele patru, în «la lumina» ar fi de evitat alãturarea « la lu » etc.) ºi asta ºi fac (aplauze îndelungi).
ªasea : între « a condamna » ºi « lipsit de speranþã » aº fi preferat prima variantã, cea care oferea versurilor mele mãcar posibilitatea evadãrii din cuºca unui anumit înþeles.
ªaptea-Zecea :…locuri în zidul cu porunci
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2004-10-14 16:21:00
         
 
  Eu nu am condamnat acest poem. Am spus doar ca este lipsit de speranta.
Recunosc, nu cred ca e chiar pleonasm chestia cu biserica, dar o contradictie tot este. Cred ca m-a deranjat caraghiosul situatiei: daca tot vreti sa va faceti de cap, de ce nu intrati, va rog frumos, pe usa….?
Eu cunosc penite care nu numai ca nu impung, ci ridica osanale si se complac intre limite mediocre. Vom mai vorbi cu siguranta despre asta.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-10-10 14:53:06
         
 
 
Pentru cei care þin un condei în mânã

ªobolanii cu glugã
au porþile
bisericii deschise
dar ei intrã în stranã
prin gãurile nopþilor
prin vise
odatã cu zidul
adulmecând în ranã
- ºi numai atât e suficient sã înþelegem tot ce urmeazã.

Un poem plin de simboluri îmbrãcat în metafore:

ªobolanii cu glugã , gãurile nopþilor, adulmecând în ranã, muºcã ºobolanii carnea sfinþilor, din lovirea arginþilor, podeaua cernitã a ploaie
cu stele, plânsetul jertfã luceºte în colþi, pleoapa icoanei arde-n ruginã de porþi amãruie…

N-avem noi oare destul sarcasm ºi ironie spre a-i urmãri… nu suntem destul de destoinici de-a le arunca o patã de cernealã pe faþã ºi a-i însemna pentru totdeauna? … Avem o armã formidabilã, de care nu ºtim încã sã ne folosim, o muiem în lacrimi în loc s-o muiem în cernealã, facem flori de stil ºi podoabe arhitecturale, ne pierdem vremea… uitând cã ascuþiºul ei poate sã împungã, cã lacrima de crenealã lãsatã poate sã cangreneze… sã ne strângem la un loc…

Dane, tu ºtii cã am repetat comentariu mai ales pentru înþelegerea textului...în rest sã auzim doar de bine, noi suntem NOI indiferent de câte ''furtuni'' vin asupra noastrã




 
Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2004-10-10 11:48:44
         
 
 
Initial acest poem ataca preotii, este prima imagine pe care mi-o ofera primul vers. Apoi constata ca biserica are portile deschise- un pleonasm, fiindca nu exista biserica cu porti inchise. Bineinteles ca este vorba despre niste oameni “fara fata” care “agata” lumina, lumina altora, lumina ce nu li se cuvine, biserica fiind un fel de stup al luminii. Sa ia, ca lumina e pentru toata lumea, daca lumina ii face mai buni. Ferice de cel care, asemeni lui Dumnezeu, poate face lumina acolo unde nu e.
Eu urmaresc atitudinea pe care o are poetul cand iese din sine, fiindca poetul este un om real si astept sa-mi fie model. Macar sa-mi spuna: nu se poate face nimic. A constata inseamna a face lucrul doar pe jumatate.
Viata Omului nu trebuie despartita total de viata animalelor, chiar daca omul se baricadeaza in “scorburi” cu lacate. Cand iese afara trebuie sa fie atent, ca o normalitate, sa nu fie atacat, sa nu i se ia din mana. Ca se fac tot timpul nedreptati, asa e. Cel puternic isi ia partea, chiar mai mult decat poate duce. Si nu pot decat sa ma amuz pana la urma. In sport, de exemplu, cand sa faca si Romania ultimii pasi este oprita intotdeauna arbitrariu. E o prostie sa te bati cu cei puternici pentru aceeasi hrana, Sufletele mari doar ofera.
“Lumina”, oricat ar fi de furata, tot va fi vazuta. Am citit o carte. O fata a dat examen la o facultate, a facut de zece, dar a fost respinsa de secretara care avea o cunostinta. S-a intalnit pana la uma cu ea si… ce i-a spus? “Te-am respins pe tine fiindca esti desteapta si vei reusi sigur in toamna sau la anul, dar fata aceea n-ar mai fi reusit niciodata”. E un fel de “inger ranit” lasat sa e vindece singur: “lasa-l, ii vor creste alte aripi…”

Inchei spunand:

Sobolanilor nu le scapa nimic.
Cand si cand apar la lumina chitic
Cu stralucirea in colti, adulmecand,
Se-agata de sine si hohot nebun ii cuprind.

 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-10-10 09:53:36
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23989
Comentarii: 119991
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE