|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ceea ce strică textul său este că o ții în excalamații. Și ele tind spre acel răcnet arhicunoscut:
- Hai, liberare!
Ce exalți tu este libertinismul. Libertatea este, dacă este autentică, mereu cuplată cu responsabilitatea. Sînt liber doar pentru că în prealabil mi-am asumat o datorie, o exigență, altfel n-am nici un reper, sînt imponderabil.
Liiceanu folosește o expresie frumoasă: libertatea gravitațională. Fără gravitație nu poți zbura. Levitezi doar ca o gîză blocată în propria libertate neputincioasă.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-05-12 12:21:17 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Indivizii sunt liberi daca doresc sa improaste cu noroi... Asta inseamna democratie, libertate! Poti contesta!
Andrei Petre
Interesantă percepție asupra democrației și libertații.
Dacă poți împroșca cu noroi, ai putea amesteca în el și niște pietre. Sau ai putea împroșca noroiul direct din țeava mitralierei, amestecat cu niscai plumb...Tot cu titlu de contestație...
Sunt doar ipoteze. Ar putea deveni realitate, în lipsa bunului simț și a legii.
Democrația și libertatea nu au nimic comun cu anarhia. Contestația își are locul ei, bine definit. Și exclude împroșcatul cu noroi.
Contestatarului care încalcă normele legale i se opune legea. Contestatarului care încalcă normele morale general acceptate trebuie să ne opunem noi.
Libertatea unui individ se termină acolo unde manifestările lui încalcă libertatea celorlalți.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-05-12 11:47:58 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sunt perfect de acord... Exista doar o mica problema... Bunul simt pe care il ai tu sau pe care il am eu poate nu corespunde cu bunul simt pe care il are sau nu il are alt om! Si, atata timp cat exista legea si exista libertatea, noi nu putem decat sa acceptam decizia acelui om...
Indivizii sunt liberi daca doresc sa improaste cu noroi... Asta inseamna democratie, libertate! Poti contesta!
Cu stima
Petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-05-12 10:08:00 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Andrei, te rog sa ma mai ingadui pe pagina ta pret de citeva vorbe. Asadar: bunul simt este lege; este adevarat, lege nescrisa. De obicei, bunul simt este inteles si ca: " ceea ce tie nu-ti place, altuia nu-i face ". Nu ar fi mai ieftin, mai comod, mai eficient sa instutionalizam bunul simt? Nu vad nimic anatural in a dori sa imi duc viata in raport de functie direct cu Spiritul. Pentru o mai buna perceptie a realitatii nude, cind ma gasesc in lipsa de argumente, apelez la: " Discurs asupra metodei ", Descartes, si tot de Descartes la " Meditatii metafizice " ...
Un pic de evidenta nu strica rationamentului.
Cu deschidere,
|
|
|
|
Postat
de catre
gheorghe Sarbu la data de
2006-05-12 09:43:24 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
foarte bine... Sa stii ca si mie imi place sa vizionez cartoon... asa ca nu esti singura... si stiu ca avem aceasta obligatie - daca vrem... si eu vreau... insa realizez ca pot fi unii care nu vor... si e dreptul lor... noi mergem oricum inainte!
Ne vedem pe cartoon... :)
Petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-05-11 23:37:11 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
avem obligatia petre, de a pastra statutul uman la un nivel nobil...daca studiezi filosofia (asa am intzeles) esti responsabil...fiecare suntem responsabili, semenii sunt o valoare validata prin chiar noi...tu stii asta, nu ma indoiesc...in orele de relax eu vizionez "cartoon"...ce pot sa-ti spun mai mult decat asta...goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-05-11 23:19:18 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Goia... multumesc pentru comentariul tau... Simt ca aduce ceva nou... Ai dreptate... Am zis si eu pe undeva pe aici, nu ne nastem oameni. Devenim oameni. Si nu este usor sa fii om cu adevarat! Tocmai de aceea sunt atat de putini! Insa si ei, inainte sa fie oameni, au fost animale! Acum sunt oameni, si oameni de calitate, insa de ce sa renege trecutul... Cu totii trecem prin asta. Sa acceptam... Sa radem... Caci traim!
Te mai astept
Petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-05-11 22:33:28 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sunt perfect de acord cu exemplul tau... Dar de ce generalizezi? De exemplu, si eu as simti acelasi lucru si nu as putea sa plagiez. Dar sunt atatia altii care au facut asta si vor fi atatia altii care o vor mai face. Pentru ei aceste principii morale iata nu conteaza... Asadar, sa nu generalizam. Sa nu incercam sa impunem cu forta aceste principii. Legea este tocmai asta, o chintestenta, legea impune doar acele principii strict necesare pentru o coabitare minimala. Dar atat... Doar atat putem impune. Ceea ce depaseste aceste granite, tine doar de individ. Pentru ca morala unui individ nu se ghideaza dupa morala comuna, morala unui individ se ghideaza dupa propriile sale idei. La fel si in cazul bunului simt, care nu este in nici un caz general, iar la unele persoane poate chiar sa lipseasca (exemple sunt destule in jurul nostru)...
deci, pentru om, normele de buna cuviinta nu sunt indispensabile, pentru ca ele sunt impuse de societate. Ceea ce te face pe tine sa te simti bine este, din punctul tau de vedere, cea mai buna solutie. Si, atata timp cat respecti legea, nimeni nu iti poate interzice nimic!
Cu stima
Petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-05-11 20:25:05 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Andrei, pentru a fi mai limpede, am să-ți dau un exemplu despre ce înțeleg eu prin atitudine morală și atitudine legală.
Aș fi putut să postez pe acest site texte plagiate, slavă domnului, aș fi avut de unde.
Ceea ce m-a împiedicat să o fac a fost nu teama de lege (care incriminează plagiatul), ci preceptul moral care îmi călăuzește existența. Nu teama de lege, ci teama de rușinea pe care aș fi resimțit-o privind în ochii, fie ei și virtuali, ai celorlalți. Nu teama de lege, ci teama de propria-mi judecată, atunci cînd m-aș fi privit în oglindă. Pentru mine nici nu ar fi fost nevoie de un text de lege. M-ar fi împiedicat propria conștiință. Care se ghidează după morala comună și după bunul simț.
Aș afirma exact contrariul a ceea ce spui tu:
Asadar, putem accepta ca pentru om, normele de buna cuviinta SUNT indispensabile.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-05-11 20:19:38 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ma bucur sincer ca acest text a demarat o astfel de discutie... trebuie din cand in cand sa meditam asupra parametrilor care ne determina viata...
Si acum... raspunsuri...
Majoritatea isi impune de cele mai multe ori vointa. Si aproape intotdeauna face acest lucru prin forta. As aminti ca sprijin pentru aceasta afirmatie mortile atator oameni care au indraznit sa conteste autoritatea care la un anumit moment parea imuabila. Si nu de putine ori s-a dovedit ca aveau dreptate. Exemplul cel mai elocvent ar fi religia: imi poate spune cineva cati morti s-au insirat pe langa cartile sfinte? Imi veti spune ca asta este umanitate? Aproape fiecare om a avut la un moment dat impulsul sa loveasca, sa distruga. Eu nu am zis niciodata, repet, niciodata sa dam frau liber acelui impuls! Eu am zis doar sa acceptam existenta sa, sa incercam sa il intelegem, nu sa-l aruncam grabiti intr-un colt intunecat al constiintei noastre, de unde sa revina mai apoi sub forma unor afectiuni psihice grave. Societatea moderna, in care incepem sa avem cate un psihiatru pentru fiecare familie confirma cele spuse mai sus. Daca cineva considera ca lumea de astazi este "normala", "naturala", "fireasca", inseamna ca lupta pur si simplu nu mai are rost in cazul lui! Ce scop mai poti avea cand sti ca traiesti pentru a muri, si totusi nu reusesti in nici o secunda sa te bucuri cu adevarat de viata!?
Animalele cunosc ura! Leul care isi apara puii cunoaste dragostea fata de acestia si ura fata de cei care vor sa ii raneasca. El este capabil sa isi sacrifice viata, sa treaca peste autoconservare. Iata deci ce este dragostea. Capacitatea de a te jerti pe sine, de a face actul suprem... Cum poate cineva sa spuna ca animalele nu simt cand privesc un caine batut, un pui care te priveste cu ochii umezi cautand atingerea ta... Este instinct da, pentru ca dragostea sta in primul rand in instinct, abia mai apoi devine rationalizata. Omul a perfectionat dragostea, insa aceasta exista in forma elementara si la animale! La fel este si in cazul urii... Suntem doar ultima veriga cunoscuta din acest lung lant. Insa asta nu inseamna ca suntem cea mai buna veriga, asta nu inseamna nici ca intr-o buna zi nu va exista o specie mai avansata decat noi!
Oamenii sunt doar o mica particica din aceasta natura! Natura functioneaza dupa legi proprii, nu dupa legile oamenilor. Iata, in natura nu exista mila, nu exista remuscare! Exista firescul!
Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic... Daca cititorul ramane cu ceva, doar el are de castigat... De ce vrea oare omul sa fuga atat de mult de natura lui imperfecta eu nu pot sa inteleg? Greseala, dupa ce o intelegi, devine chiar placuta!
Nu avem cum sa luptam impotriva instinctelor la nesfarsit. Pentru ca mintea este cea care exista prin intermediul corpului, nu invers. Mintea nu poate fiinta in absenta corpului, asadar mintea este dependenta de corp.
UN om crescut singur, in salbaticie se va comporta aidoma unui animal. Un om crescut in singuratate va face acelasi lucru. Insa amandoi sunt capabili sa iubeasca, sa se ataseze, sa urasca. Amandoi se comporta ca niste animale, insa sunt capabili de aceste sentimente, desigur, in faza lor incipienta! Deci sentimentele acestea nu tin de societate, de educatie, de ratiune, ci de instincte!
Este atat de greu sa acceptam ca iubim de cele mai multe ori fara sa intelegem de ce?
Este atat de greu sa ne acceptam ura?
Iata intrebari la care merita sa meditam adanc...
CU stima
Petre
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-05-11 20:08:28 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Morala oamenilor nu valoreaza nimic pe langa legea naturala!
Andrei Petre
Mărturisesc că nu am citit o afirmație mai năucitoare decît cea de mai sus. L-aș întreba pe Andrei dcă își imaginează unde ar fi ajuns umanitatea în lipsa moralei liber consimțite.
Legea, despre care afirmi că stă la temelia proclamării dreptului individului la viață, nu este decît o formă de codificare a ceea ce la un moment dat este acceptat de societate ca normă morală. Nu legea impune norma morală, e tocmai invers, un set de norme morale general acceptate de societate într-un anume moment al evoluției ei sunt codificate și devin lege. Sancțiunile prevăzute de lege nu au scopul de a ne împiedica să ne abatem de la normele pe care societatea le consideră în acel moment ca fiind firești, ci au rolul de a-i pedepsi pe cei care nesocotesc norma morală. Respectarea normei este regula, încălcarea ei este excepția. Iar respectarea este liber asumată de majoritate. Nu teama de lege impune conduita.
Specific societății omenești este tocmai faptul că relațiile interumane, jalonate de normele morale, nu permit nimănui să distrugă pe cei care îl amenință, pe cei care îi urăște. Așadar, societatea nu poate concepe ca fiecare să-și facă dreptate în afara cadrului prevăzut de lege (lege care constituie, așa cum am arătat, codificarea normelor morale ale societății la acel moment). Societatea nu va putea fi niciodată de acord cu afirmația ta:
"Să îți petreci timpul alături de cei pe care îi iubești si să îi distrugi pe cei care te amenință, pe cei pe care îi urăști! Este perfect normal și trebuie să învățăm să acceptăm asta fără remușcări..."
Spui:
"Este normal, este natural, este firesc să urăști, este firesc să iubești, este firesc să te temi, este firesc să ai mici obsesii. Aceasta este natura noastră firească și trebuie să învățăm să o acceptăm!"
Ne dai și un citat din biblia satanică. După care vrei să ne induci ideea că, animale fiind, genul acesta de comportament ar fi unul firesc, generat de impulsurile absolut normale ale statutului nostru de animal.
"Ura inteleasa si acceptata ca pe un impuls natural (am privit in ochii unui animal ranit, speriat, asa ca stiu ce inseamna ura, stiu ce inseamna frica, stiu ce inseamna impulsul de autoconservare) nu este nociva. Pentru ca urand poti fi fericit!"
Eroarea în care te afli este mai mult decît evidentă. Animalele nu cunosc ura. Pentru ele totul este o chestiune de instinct de supraviețuire. Nu cunosc nici iubirea. Le mînă doar instinctul reproducerii speciei.
Spre deosebire de ele, omul conștientizează atît ura, cît și iubirea. Ele nu sunt instincte, sunt trăiri trecute prin filtrul rațiunii, chiar dacă uneori par iraționale. Sunt sentimente. Omenești, deci controlabile. Nu instincte primare.
Elena Ștefan punea mai jos o întrebare: filozofie sau filozofeală?
Filozofeală, aș răspunde. Și, într-un anume grad, periculoasă...Nu spun că ar trebui cenzurată. În fond, aceleași norme morale pe care autorul le contestă au stabilit și că libertatea de exprimare nu poate fi îngrădită.
Dar amendată, așa cum au făcut-o cei dinaintea mea, da. Măcar pentru faptul ca aceia care ar citi opinia autorului să găsească alături și cîteva opinii de care eventual să țină seama.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-05-11 19:49:47 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
andrei, revin dupa lecturarea comentariilor de mai jos...eu am inteles revolta ta, insa banuiesc avand doar ideea, nu este suficient...argumentele si firul epic al textului tau este revoltator...spun asta constienta de valoarea ta ca om si rafuiala ta interioara privind inspre omenire...coruptie, "nepotism", superficialitate, chiar crima...uitandu-ne inspre agenda lumii, vedem (cei care intr-adevar au ochi sa vada) mizeria existentiala, devalorificarea statutului de om, devalorificarea capacitatii si potentialului uman...da, omul poate patrunde in cele mai nefiresti adancuri, abisuri, deformari de comportament...semenul poate deveni criminalul care atenteaza la exercitarea trairii, la inlaturarea unui alt semen...ai fost intrebat, de corneliu daca ai citit "crima si pedeapsa", cu siguranta ai citit-o, cu siguranta ai trait acea metamorfoza a comiterii crimei, a chiar existentei ei, a justificarii ei...am inteles rabufnirea ta impotriva statutului decazut al omului, insa ma repet, acest reflex acopera indivizi care da, pot fi scosi din societate, pot fi inlaturai, chiar se doreste eliminarea lor...se naste ura, dintr-o mare iubire de semen, de chiar acel semen care ne-a fost inlaturat/apropiat, se naste ura astfel...asta pare justificat, insa ce facem cu cei care nejustificat(?) comit fapte in extrema...intr-un office al unui psiholog, se face un parcurs retro, se re-analizeaza copilaria, intotdeauna se pare copilaria este baza comportamentelor anti-sociale...ai abordat o realitate a existentei umane, insa de la pornire, ai pierdut sau nu ai avut experienta sa justifici...nu, omul nu este un animal, ma repet, animalul, in ansamblul lui este complet...omul este vulnerabil, omul este cel care (ciudat) balanseaza intre bine si rau, constient...un copil abia nascut, este un infant, dezvoltarea lui necesita timp, intr-o zi devenind om...ma uit inspre marii oameni ai acestei lumi, inspre cei a caror existenta s-a bazat pe a considera semenul, pe acestia unde oare o sa-i asezi?...trebuie in revolta noastra, daca suntem cata de cat intelepti, sa nu uitam partea buna a existentei, sa nu eliminam din memorie pe acei oameni extraordinari, care prin chiar viata lor, au creat un statut...animalele sunt frumoase prin ceea ce sunt, omul este frumos prin ceea ce este...cand semenul se reduce, se exclude din umanism, este un factor agresiv, un factor amenintator...cred in revolta ta, insa in timp, in experienta, vei stii sa o indrepti inspre cei care da, trebuiesc scosi in afara...existenta este relativa, ceea ce cuprinde ea, este relativ...finitul existentei ne impune un ritm "allegro"...articolul tau nu a putut acoperi crezul tau, uneori trebuie sa poposim mai mult pe marginea ideii, uneori trebuie sa-i oferim sezonul de germinatii...goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-05-11 19:48:47 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pentru asta exista legea. Repet, nu putem sa ne omoram unii pe altii pentru vom fi pedepsiti pentru asta. Insa trebuie sa acceptam ca sunt unii dintre noi care ar vrea sa o faca! Nu o fac, insa asta pentru ca sunt in stare sa realizeze ca gresesc!...
Exista o singura problema: cine poate spune cu mana pe inima ce este bun si ce este rau?! Eu sincer nu vad cine poate emite astfel de judecati absolute... De aceea sa ne acceptam asa cum suntem - fiinte imperfecte, intr-o lume imperfecta si fara nici un ideal de perfectiune la care sa ne raportam! Greseala este fireasca! Este chiar atat de greu sa acceptam asta? Scopul polemicii nu trebuie sa fie gasirea adevarului absolut, ci doar intuirea anumitor parti ale adevarului relativ.
Multumesc gheorghe pentru linl!
Te mai astept cu placere
Petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-05-11 18:05:00 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Andrei Petre, ti-ai ridicat intrebarea: ce s-ar intimpla daca omul si-ar urma instinctul, adica, daca si-ar duce viata departe de cunoastere/ eruditie? Nimic bun sub zariste fara educatie. Te rog da dovada de discernamint; iti propun, inaintea a orice - cu putere de orientare sa citesti: " Despre fericire ", de Vasile Beches, http://www.clipa.com. Cine scrie filosofie, musai trebuie sa aiba incredere in bunul simt. Ceea ce naste polemica nu este intotdeauna sinonim cu adevarul; ori, filosofia, daca nu se cantoneaza pe adevar risca sa fie amendata; este exact ceea ce sugereaza prin demersul sau Elena Stefan, cu delicatetea proprie dascalului.
Te citesc cu dorinta, si in acelasi timp, cu speranta ca, nu peste multa vreme, Andrei Petre va purta toca de filosof.
Cu incredere, |
|
|
|
Postat
de catre
gheorghe Sarbu la data de
2006-05-11 17:58:29 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
... voi incerca sa fiu la obiect!
Morala exista doar pentru ca a fost creata de oameni. Stim prea bine cu totii ca ne comportam altfel cand suntem singuri decat cand suntem in compania celorlalti. Asadar, putem accepta ca pentru om, normele de buna cuviinta nu sunt indispensabile. Ele exista doar din dorinta de a interactiona cu ceilalti. Asadar, nu morala proclama dreptul individului la viata, ci legea. Pentru ca, sunt foarte multi cei ce nu comit faradelegi de frica, nu din cauza unor eventuale remuscari! Sunt foarte multi cei ce au la un moment dat tendiinta de a distruge. Eu nu am spus niciodata ca aceasta tendiinta este buna sau ca ar trebui incurajata. Eu am spus doar ca aceasta tendiinta exista si trebuie sa acceptam existenta ei.
Omenirea a creat institutii abilitate pentru a rezolva aceste probleme... Aceste institutii exista pentru a permite coabitarea. Legea exista pentru asta... Insa legea nu ma poate obliga sa gandesc intr-un anumit fel. Eu nu am dreptul sa lovesc un om, insa nimeni nu ma poate impiedica sa imi doresc sa fac asta. Este o mare diferenta intre gand si fapta. Eu ma refer aici la ganduri, nu la fapte. Si oricum, astazi, cand lumea a evoluat, nu se mai poate vorbi de forta pumnului. Poti sa iti distrugi adversarii pe cai legale, fara violenta, prin cuvinte etc. Si nu vreau sa se inteleaga distrugerea in sensul strict al termenului!
Ura inteleasa si acceptata ca pe un impuls natural (am privit in ochii unui animal ranit, speriat, asa ca stiu ce inseamna ura, stiu ce inseamna frica, stiu ce inseamna impulsul de autoconservare) nu este nociva. Pentru ca urand poti fi fericit!
Umanitatea a inventat multe lucruri, insa asta nu inseamna ca inventiile sale sunt corecte, asta nu inseamna ca oamenii nu pot sa le conteste. Societatea exista doar prin prisma indivizilor deci poate fi contestata de acestia.
Sunt curios... Daca omul nu este animal, atunci ce este el? Repet, ma refer, prin animal, la o forma de viata NATURALA! Atat! O forma de viata care traieste si are nevoi primare, instincte, dorinte care nu tin de intelect... Ce suntem noi oare daca nu niste animale capabile de creatie, de evolutie?
Faptul ca au fost oferite anumite raspunsuri nu inseamna ca problema a fost inlaturata. Iar lumea aceasta, aflata in pragul distrugerii din cauza abuzurilor speciei "luminate" imi da dreptul sa cred ca sunt prea putini cei ce stiu cum se traieste cu adevarat! Intr-o lume obsedata de valoare, de bani, de castig, nu intelegem ca exista o regula naturala: nu toti trebuie sa reuseasca! Victoria exista doar pentru ca exista si esecul, viata exista doar pentru ca exista si moartea! Albul exista doar in contrast cu negrul... Yin trece in yang si invers... Morala oamenilor nu valoreaza nimic pe langa legea naturala! Pentru ca, pana una alta, nu morala ne salveaza cand valurile mari se inalta peste niste case construite cu ignoranta tipica "fiintei alese" care se vrea omul!
Cand ne vom accepta impulsurile si ne vom resemna cu natura noastra NATURALA (sau animala, cum am precizat mai sus) vom putea trai fericiti si linistiti!
Cu stima
Petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-05-11 17:54:30 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Andrei eu presupun că interesul tău este unul real și de fond, respectiv să-ți lămurești frământările lăuntrice care te preocupă.
De aceea îmi exprim surprinderea pentru lipsa de consistență din argumentația ta iar afirmația Textul meu si-a atins scopul, ridicand probleme! este dezarmantă. Aceste probleme sunt pentru TINE!. Umanitatea a dat soluții de mult la ceea ce tu crezi că mai constituie probleme.
Așa cum am bănuit ești departe de a înțelege conceptul de animal și de a face diferența specifică între om și animal. Sigur privite superficial în sens poate structuralist omul poate fi privit ca un animal însă atenție SUPERIOR ORGANIZAT. Cât privește devenirea omului, aceasta este un atribut exclusiv uman, adevărat deteminat social, însă atenție este condiționat de un datum codificat în genomul uman. Care definește unicitatea morfo-funcțională a eului care va deveni om. Similitudinea dintre unul dintre stadiile acestei deveniri copilul născut și animal, este superficială, nerelevantă și nu poate duce în nici un fel la concluzia că omul ar fi animal pur și simplu. Trebuie înțeles că ADN-ul copilului este diferit de ADN-ul oricărui animal. Așadar fie și privit numai din aceasta perspectivă, omul nu poate fi redus la animal în sensul pe care îl întelegi tu. Ca aparținând de natură.
Mă așteptam totuși să aduci argumente la lipsa de logică, de metodă, de etică și deontologie pe care ți le-am semnalat.
Cât privește insistența ta cel mai puternic are tot dreptul sa fie intangibil! Aceasta este legea naturii. Sa nu lasam eufemismele atat de tipice oamenilor sa o ascunda! iarăși îmi manifest surprinderea. Ține minte: nu există pe planeta Pământ om intangibil. Pentru că vrei să înțelegi sau nu, îți place sau nu, Umanitatea a inventat morala care constituie factorul de echilibru între oameni. Te sfătuiesc să citești ceva în acest domeniu și apoi mai discutăm.
Până atunci mai reține: în virtutea achizițiilor cultural spirituale și comportamentale Umanitatea a înlăturat legea junglei respectiv supremația celui mai tare. În lumea animală supraviețuirea este cel mai important lucru. În lumea oameilor morala a proclamat de mult timp dreptul la existență al fiecărui individ. Și acesta a fost statuat în cadrul unor norme juridice cu recunoaștere internațională și cu mijloace de coerciție în cazul încălcării lor. Morala, legea morală pe care o invoca celebrul Kant, asigură dreptul (ai citit Declarația Universală a Drepturilor Omului ?) la existență a fiecărui individ, inclusiv a celor mai slabi sau defavorizați, a celor vulnerabili în fața forței. Morala se bazează nu numai pe rațiunea umană dar și pe sensibilitatea umană, pe trăsăturile umane care țin de iubire, frumos, solidaritate, întrajutorare, etc.
A propos ce rol consideri tu că are morala în cadrul existenței umane ?
Aș mai sublinia că ura este un sentiment în primul rând autodistructiv. Ai citit ceva din principiile homeopatice ?
M-aș bucura dacă ai încerca să fii la obiect într-un eventual răspuns.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2006-05-11 17:33:49 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Da! Citesc foarte mult, de aceea, pot spune ca vorbesc intr-o oarecare cunostiinta de cauza in ceea ce priveste psihologia omului! Si ma doare sa vad cum toti se ascund in spatele acestei asa-zise umanitati, inabusindu-si instincte firesti!
O viata avem!
Cu stima
Petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-05-11 17:15:51 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Doar o întrebare:
Tu ai citit Crimă și pedeapsă?
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-05-11 17:11:42 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cateva raspunsuri:
Cand vorbesc despre dragoste si ura, nu ma refer la incalcarea legilor. Legea este singurul lucru care poate mentine societatea. Insa poti actiona pe cai legale. Nimeni nu te poate impiedica sa vorbesti, sa iubesti, sa urasti!
Se intelege gresit ce vreau sa spun prin animal! Automat, prin animal inteleg ceea ce apartine naturii... Omul, prin toate actiunile sale, incearca sa se indeparteze de natura, sa-si ascunda adevaratele trairi. Cand te nasti, nu rationezi. Simti nevoia sa mananci, sa fi protejat si iubit! Atat! Nimic altceva... La fel ca orice animal... Iata asemanari evidente! Pana la urma acestea conteaza! Noi suntem natura, insa ceea ce construim noi nu mai este natura. Intrucat noi putem da viata intr-un singur mod... De aceea, ceea ce este in jurul nostru, betoanele artificiale, nu pot fi numite natura.
Nu ne nastem oameni. Devenim oameni! Ne nastem animale... Ganditi-va ce s-ar intampla daca am trai izolati. Toate aceste calitati apar din cauza coabitarii cu ceilalti... Omul se transforma dintr-un simplu animal intr-o fiinta evoluata. Insa initial el este animal...
Cat despre ura... Este perfect normala. Suntem invizi, avem idei, ne aflam de foarte multe ori intr-un conflict cu cei din jurul nostru. Este perfect normal sa iubim la fel cum este perfect normal sa uram! Iar daca unii vor sa distruga bazandu-se pe aceste concepte, este doar problema lor... Legea ii pedepseste pe cei care gresesc. Daca acestia sunt prea puternici si nu pot fi pedepsiti, problema nu mai trebuie sa fie pusa. Este trist, insa cel mai puternic are tot dreptul sa fie intangibil! Aceasta este legea naturii. Sa nu lasam eufemismele atat de tipice oamenilor sa o ascunda!
Va multumesc pentru comentarii... Textul meu si-a atins scopul, ridicand probleme!
Va mai astept cu placere
Petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-05-11 16:08:36 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Filosofie sau filosofeală?
De la posibile (forțat totuși) caractere animalice ale omului (nerelevante în acest context!) la afirmația de tip concluziv Omul este un animal, (acceptabilă doar dacă ar avea scopul unei provocării de natură euristică în vederea aprofundării condiției umane) avem de-a face cu o lipsă de logică, de metodologie fără a mai vorbi de lipsa oricărei deontologii și etici în materie, cum rareori mi-a fost dat să întâlnesc.
Și ca să nu cad în păcatul celui care a scris textul de mai sus, adică să fac simple afirmații am să detaliez:
Nimeni nu poate contesta caracterul animalic al omului, pentru că nu avem cum să nu aparținem de natură atâta timp cât ființăm. Această frază, prolixă în sine, începe cu o încercare de a defini ceva și sfârșește cu o aserțiune care se referă la apartenență și existență nereușind să definescă nimic. Apoi ca valoare de adevăr apartenența de natură nu implică obligatoriu existența animalică. Și plantele ființează și aparțin naturii și nu sunt animale. Așadar o frază care denotă lipsa unei logici elementare în percepția și argumentarea unui fenomen. Pe de altă parte problematica abordată, cu tentă filosofică, ar fi trebuit să presupună o anumită rigoare și o definire a termenilor. Pentru că în plan filosofic natura este în fapt totul, mai precis mulțimea tuturor mulțimilor, iar ființarea o categoremă existențială specifică vieții. Iar viața nu este specifică numai animalelor!
Autorul continuă la fel de ilogic Așadar, caracterul de ființă al omului îi garantează acestuia starea naturală. Suntem animale! Ceea ce ar putea însemna, per a contrario, caracterul de nefință al omului (de la anumit stadiu existențial omul devine neființă!) nu mai garantează starea naturală. Adică devine artificială? Ori nu mai aparține naturii? Se observă falsitatea sofismului. De aceea concluzia Suntem animale nu are nici o valoare de adevăr. La aceste paradoxuri se ajunge datorită lipsei de rigoare în utilizarea termenilor și lipsei de metodologie în abordarea unui subiect pretențios, fără a utiliza un minimum de cunoștințe și proceduri necesare.
Nu mai insist. Cred că demonstrația a fost făcută.
Cât privește deontologia și etica unui comportament de tipul celui invocat a cărui esență pare a fi Dragostea trebuie să ocupe un loc important în viața oamenilor, la fel ca ura. De multe ori, aceste două sentimente îți dau forța să continui. Să îți petreci timpul alături de cei pe care îi iubești si să îi distrugi pe cei care te amenință, pe cei pe care îi urăști! Este perfect normal și trebuie să învățăm să acceptăm asta fără remușcări. comentariile sunt de prisos. Omenirea a depășit de mult pe ansamblu și la nivel conceptual acest tip de comportament. Pentru că pornind de la astfel de aserțiuni s-a ajuns la crime în masă, la holocaust și alte aberații comportamentale. Care sunt incriminate de multe coduri penale și de legislația internațională.
Așadar Andrei cred că trebuie să-ți sistematizezi lecturile, și să privești intervenția mea ca pe un semnal de alarmă în ceea ce privește asimilarea unor teorii invalidate de istorie. Pentru că altfel intri într-o fundătură ideologică din care nu vei putea ieși fără sechele.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2006-05-11 05:47:01 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
...adica, fiind animal, tu, fiind animal eu, ei...un racnet in noapte...doamne fereste sa intelegi altceva...iar dau de bucluc!...hazliu, goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-05-11 02:16:46 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ouml nu este un animal, andrei.p,in contextul "supravietuieste cel mai tare", da, omul se regaseste, cu aroganta inaintea animalelor, insa "iubind umanitatea", iubesti ceea ce este uman, cat de simplu detaliat...violatorii, criminalii, sunt cei care incalca umanitatea, prin chiar lipsa ei...nu trebuie sa-i lasi "intrusi" inlauntru (tot in ghilimele)...iubirea ca si fericirea isi revendica "absolutismul" tocmai datorita lipsei habitatului care sa le infaptuiasca...acesta existand, s-ar elimina prin ele insale, adica la normal...cum oare exista infinitul, daca nu tocmai finitul, existand, il justifica?...in momentele de rabufniri, da, intre ura si iubire, putem declara, omul este un animal, insa nu putem generaliza, trebuie argumentat si individualizat...cred in oameni, cum cred in mine...cum cred in tine...ura, justifica dragostea si vice-versa...eliminand una, o excluzi pe cealalta...fiind animal, tu, fiind animal, iti trimit un "racnet" in noapte...hai sa lasam fiarele sa faca asta!...daca vrei sa abordezi incapacitatea omului de a nu se lasa confundat cu animalul, este o alta reteta, un alt fel de "linguroi"...goia, la fel de bland(a) |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-05-11 00:34:22 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|