PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Andrei Petre cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ...viitoare... sau atemporala   Postat de catre Malin Stan la data de 2006-04-01 08:22:05               este o adevarata deschidere (spre universal) si cred ca,dupa cum s-a desfasurat eseul, continuarea lui se lega foarte bine de viata vuiitoare: escatologie pe care o si sugereaza subtil   Postat de catre Malin Stan la data de 2006-04-01 08:21:24               fericirea precum concept se pliaza pe tine ca o manusa; se vede a-i rupt o parte din viata ta si ai trasnformat-o in moment de inspiratie: mare lucru! si foarte greu de realizat; este un adevarat echilibru intre vita fericita si consumul de fericire din eseu completandu-se una pe alta.   Postat de catre Malin Stan la data de 2006-04-01 08:18:56               Epictet – filozof grec, reprezentant al stoicismului târziu; sclav eliberat. Etica lui Epictet recomandă salvgardarea libertăţii spiritului prin renunţarea la bunurile exterioare (bogăţie, glorie etc.). Concepţiile lui au fost expuse de discipolul său Arrianus în „Convorbiri” şi în renumitul „Manual al lui Epictet” („Encheridion”), deoarece el nu a lăsat nimic scris. Aceste informaţii sunt luate din „Mic dicţionar filozofic” – Editura Politică 1969   Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-03-30 15:00:53               Va multumesc pentru vizita si pentru parerea pertinenta... Tin insa sa mentionez ca ma refer in acest text la istoricul Herodot... Am folosit in realizarea acestui eseu textele: 1. Epictet - Manualul 2. Herodot - Istorii Cartea I Va mai astept in pagina mea Cu stima Fluerasu Petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-03-29 19:16:01               Andrei, ceea ce scrii este pertinent şi dovedeşte că ai citit şi ai pătruns lucrurile, dar te hazardezi cu un titlu aiuristic: Epictet vs Herodot (problema fericirii umane). Toată lumea ştie că Herodot a fost un mare istoric grec. Herodot-ul tău şi al lui Epictet este un personaj imaginar. Era suficient să cauţi la referate pe net şi dădeai de o scurtă istorie a filosofiei antice a lui Vlăduţescu unde găseai chiar din capul locului: "1. Şcoala Epicuriană Întemeiată de filosoful Epicur, originar din Samus; interesat de filosofie vine la Atena unde va deschide propria şcoală filosofică: “Grădina lui Epicur”. Concepţia filosofică a lui Epicur este exprimată sub forma de scrisori: “Scris către Herodot”, “Scris către Minicem”. Multe scrieri filosofice au fost concepute ca scrisori către persoane închipuite. Scriind aşa induci confuzii inutile.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-29 08:10:38	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE