FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Povestea unui fost emigrant
Text postat de Valeriu Cercel
Plecai și io prin lume de nebun,
Sperând cumva sǎ îmi gǎsesc norocul,
Cǎ-n țara mea vǎzui cǎ nu sunt bun
Nici sǎ-mi umbresc în zi cu soare locul;

Ajuns peste ocean, așa cum zic,
În țara aia plinǎ de arțari,
Eu Gheorghe, ce sǎ mai, un venetic,
Visam deja la sacii de dolari,

Cǎci viza nici mǎcar n-a apucat
Sǎ se usuce pe-al meu pașaport,
Și-a doua zi pe loc m-am angajat
Ca specialist, cu brațele în port,

Dar pe la unșpe, sǎ fi fost trecut,
Lucrând cu mult elan și dǎruire,
Pe niște inși am vrut sǎ îi ajut,
Cǎ io sunt sǎritor foarte, din fire :

Fac iooo! strigai, fac io! de vreo cinci ori,
Da’ nu-nțeleg de ce s-au șifonat,
M-au luat frumos, pe sus, de subțiori
Și peste gard afar’ m-au aruncat;

M-am angajat din nou, cǎ-s inimos,
Însǎ problemǎ din nou am avut,
Cǎ nu mǎ las nicicând eu mai prejos,
Am zis “fac io” și jobul l-am pierdut

Și tot sǎrind sǎ fac în stânga-n dreapta,
Dorind ca sǎ fac io, cǎ-s muncitor,
Mi se-arǎta cu-n deget unde-i poarta
Și-n spate mǎ tratau cu un picior;

Umblând pe strǎzi dezamǎgit, hai-hui,
O babǎ-n fața casei se cǎznea,
Cu un ciocan vroia sǎ bat-un cui
Și-n cap pe cui nicicum nu-l nimerea,

Fac io! cu mult respect m-am adresat,
Iar baba foarte galeș mi-a zâmbit
Și ce sǎ vezi (!?), pe loc m-a angajat,
Chiar plata-n mânǎ “cash” mi-a oferit;

Pe brânci la babǎ frate am lucrat
Trei nopți întregi și pline patru zile,
De am pierdut, cǎci le-am înumǎrat,
Exact, fǎrǎ mișto, vreo șapte kile;

Ce lume dom-le și-n aceastǎ țarǎ (!?)
Cǎ unii nu-mi dau voie sǎ muncesc,
Iar alții-mi fac capacele sǎ-mi sarǎ,
Mǎ abuzeazǎ pânǎ mǎ topesc (!)

……………………………………

Vǎzând cum șade treaba pe aici,
M-am reântors în sat, la Leana mea
Și-aveam o poftǎ mamǎǎǎ !…de urzici
Cu-o mǎmǎligǎ sǎ le fac saftea,

Da’ numa’ ce pusei de mǎmǎligǎ,
Pentru urzici pisam la usturoi,
Cǎ o aud pe Leana cǎ mǎ strigǎ :
Fac io mǎ’ Gheorghe !...și-om mânca apoi !

Valeriu Cercel


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Câtă durere poți citi printre aceste rânduri. Cât sunt de înjosiți bieții oameni care speră să facă ceva să câștige un ban cinstit...
Iarba verde de acasă să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă. Priunde m-ar duce valul mă cheamă la el Ardealul. Fie pâinea cât de rea tot mai bună mi se pare când o știu din țara mea. Sunt doar câteva dintre "marile vorbe" alor noștri care m-au însoțit în toate călătoriile mele și de unde m-am întors de fiecare dată acasă, pentru că numai aici unde te-ai născut poți vorbi de acasă. Iar cine crede că în alte părți câinii sunt cu colaci în coadă se înșeală amarnic. Nu-i orb mai mare ca cel ce nu vrea să vadă!Am spus-o și o voi spune.
Numai bine Valeriu, ție și familiei tale. Vă doresc multă sănătate și să suportați cât mai ușor depărtarea de cei dragi ai voștri.
N-am putut decât să-ți dau votul meu, nu am nivelul pentru mai mult dar cine ți-a dat stelele: cinste ei sau lui!
Cu drag,
Rodica Elena
 
Postat de catre Rodica Elena Lupu la data de 2006-03-21 15:32:27
         
 
  Adrian si Exintescu : ma bucur ca ati trecut prin textul meu si ca v-a placut. Multumesc si de aprecieri, Valeriu  
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-03-21 13:39:22
         
 
  În stilul unei cronici umoristice, textul vizează particularrități naționale și internaționale. O cinstită perspectivă a unor repere românești primite și ele, cum se nimerește, în vâltoarea globalizării. Da, vine pe ce mă gândeam și eu în privința specificului național.  
Postat de catre Adrian Munteanu la data de 2006-03-21 11:33:21
         
 
  Felicitari sincere, este un text superb.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-03-21 09:58:28
         
 
  Nea Mitica, pai se poate ?!
Chiar de-oi fi vr-un pic falos,
Teama nu mi-a fost, mai frate
Nicicand de munca de jos!
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-03-20 20:11:48
         
 
  cine se scuza, se-acuza...

patul reparai de zor
numai sa scapi de belea
cand baba te invita
la o lupta pe covor
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2006-03-20 19:00:32
         
 
  Cat lucrai la ea acasa,
Timp de masa nu mi-a dat
Baba asta pofticioasa,
Ca tot reparam la pat !
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-03-20 18:45:40
         
 
  motiv bublu de concediere

pe Cercel baba, se pare,
sa-l mai tina nu-i convine
ca o zvanta la mancare
iar treaba n-o face bine
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2006-03-20 18:17:09
         
 
  Unde-o sta baba unde n-o sta, in mod sigur nu ma voi mai duce pe la ea nici macar sa-i bat un cui!
Asta-i exploatare!
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-03-20 18:03:38
         
 
 
"Fac io..."
Auzi tu ce oameni! Sa nu stimuleze deloc initiativa! Ci... dimpotriva! Oare asta sa fie secretul societatii americane? Lipsa de implicare?
Si unde spuneai ca sta baba? E bine sa ai un reper, nu se stie niciodata la ce iti foloseste!Glumesc, desigur!

Felicitari!

 
Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2006-03-20 18:00:47
         
 
  Liviu draga, la noi in casa facem de serviciu cu randul. Cand e randul nevesti-mii, nu pot scoate un cuvant, stii si tu cum e !
Ma bucur ca ti-a placut si ma bucur de aprecieri.
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-03-20 16:13:27
         
 
  Valeriu, tu taci cîte o săptămînă, da' și cînd o faci, o faci cum scrie la carte!!
Îți dai seama că mi-a plăcut, altfel nu scriam!

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-03-20 16:09:58
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE