|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Nina Carp |
|
|
Vântul se umfla mânios în geamurile duble, se rãsucea în hornurile reci, hohotind sinistru ºi ploaia duruia necontenit pe tabla acoperiºului. Legãnaþi de cântecul apei scursã-n burlane, copii adormiserã somn dulce, în pãtucurile lor, visând nãzdrãvãniile din poveºtile înºirate de mama Dumitra ºi-n toatã cãsãoaia aceea uriaºã numai ea, mama Dumitra, nu-ºi afla cu nici un chip liniºtea ºi odihna. Dacã i se întâmpla sã aþipeascã un pic închizând ochii pentru câteva clipe, tresãrea numaidecât ºi cãuta speriatã-n jur, de parcã s-ar fi aºteptat sã iasã de prin colþurile pline de întuneric monºtrii nopþilor ploioase ºi reci. Dar nu ieºea nimic ºi mama Dumitra ciulea urechea la zghihuiala vântului, pãrându-i-se cã desluºeºte-n ea fel de fel de glasuri: ba un miorlãit de mâþã…ba scheunatul unui cãþel rebegit…ba plânsetul unui copil trezit din somn…
De obicei, când era vreme bunã ºi liniºte afarã, dupã ce adormeau toþi puii aceia de om lãsaþi în seama ei, se covrigea ºi ea într-un pãtuc, gata sã sarã la cel dintâi scâncet, sã vâre sub pãturicã un picioruº ieºit la frig, sau sã îndrepte perna sub un cãpuºor bãlan sau castaniu. Acum însã, de când ploaia îºi face de cap ºi vântul de urât nu-ºi afla locul de parcã ar fi stat pe spini ºi ciulini; aºa se foia.
La început, socotise cã dacã a început sã vremiascã marþi, în faptul zilei, odatã cu piºcatul luminii, pe vineri seara musai sã se ogoiascã. Dar iatã cã-i altã marþe ºi nici gând de ogoialã. Ba parcã toarnã ºi mai abitir decât înainte, iar vântul se umflã de parcã ar vrea sã mãture lumea-n lung ºi-n lat. â€Doamne, de n-ar fi de-o mãsurã! se cãinã ea. Numai atunci, în anii aceia de demult, când gârlele umflate mi-au luat amândoi copii odatã, parcã ea tot aºa de mare potopul. ªi cum s-a mai dus vremea! Ca nimic! Ionuþ ar fi fost acum bãrbat în puterea cuvântului, gospodar la casa lui, iar Adeluþa, sãrmana, ar fi fost, poate, cum îi Adeluþa astãlaltã, educatoarea; cã ºi seamãnã un pic cu ea! ªi era ºi fatã isteaþã; le prindea pe toate din zbor, ca taicã-su, sãracu! Ce soartã a mai avut ºi omul acela: sã putrezeascã-n þarã strãinã, departe de casã, cã nici un pai de lumânare nu-i pot aprinde la mormânt! Pãcat, cã era om tare bun la suflet ºi harnic ºi chivernisit cum rar se-ntâlneºte. Numai el ºtie cum a fãcut ºi cum a dres ca sã poatã ridica o bujilã de cãsuþã taman când lumea se vânzolea mai al dracului.â€
- Cã de-o fi sã nimeresc ºi eu în moara asta drãceascã, sã ai barem patru pereþi în jurul tãu ºi-oleacã de acoperiº deasupra capului. Altminteri stai ºi degeri pe la uºile altora, ca un câine de pripas.
- Taci ºi vezi-þi de lutul tãu, mãi omole, cã n-ai a te duce nicãieri, l-a probozit ea. Cum eºti tu oleacã mai bãtrâior, pânã sã-þi vie rândul se isprãveºte mãciniºul. Ai auzit doar ce zic nemþii mareºalului: ain-þvai ºi gata rezbelul!
- Cã proastã mai ieºti, mãi femeie, dacã chiar crezi ce lehãiesc ãºtia la gazeturile lor despre bliþgreigul ãsta!…
- Proastã oi fi eu ,mãi omule, nu zic ba, cã n-am apucat sã ies în lume nici pânã dincolo de sat, dar un lucru tot am apucat sã ºtiu: dacã n-ar fi nu s-a povesti. Or radioul popii numai de asta trãncãneºte de cu dimineaþã ºi pânã noaptea târziu: ruºii, caput! Nemþii-s la Moscova!
- Cu gândul, mã fato, cã nici ruºii nu-s de mãmãligã. Adicã, de ajuns în Moscova or ajunge unii din ãºtia mari-ba ºi din cei mai mici-dar ca prizonieri, mã fato; nu ca învingãtori.
- Adicã sã fie adevãrat ce scria în fiþuica aceea cu secere ºi ciocan, pe care am gãsit-o-n coº când am venit de la târg?
- Mai mult ca sigur, mãi femeie, cã nu erau vorbe goale, ca sã chiorascã lumea, cum fac ãºtia de la gazetele mareºalului, ci aºchie ruptã din altã lume, în care noi încã nu prea avem ochi sã vedem.
- Ba eu ochi am, mãi omule ºi cu ei am buchisit depeºa lui Toader Afrãsinei, care-i acum tocmai la stepele nohaie, dincolo de Nistru. Cum darã sã se mai întoarcã rãzboiul?
- Aºa, bine, cum se întorc treburile pe care nu le pricep oarece femei care ºtiu doar cum se dreg oalele cu sãrbuºcã. Aºteaptã numai sã se trezeascã rusnacii din somnie ºi-ai sã vezi tu cum se-ntoarce roata. Numai tare mã tem cã odatã cu nemþii are sã ne calce roata aceea ºi pe noi. Aºa cã tacã-þi fleanca ºi dã mai repede la vãlãtucii aceia; acuºi te pomeneºti cu factorul la poartã ºi ordinul în mânã.
Parcã a fost pocit la gurã, nu alta, cã în toiul toamnei, când pe sub cer plecau cocorii gâliþând a spaimã ºi pustiu, s-a dus ºi el cu una din coloanele acelea nesfârºite care se pierdeau cãtre inima Rusiei, unde bubuiau stins tunurile. De întors însã nu s-a mai întors niciodatã, lãsând-o cu doi copii în poalã ºi o droaie de peþitoare pe cap.
- Pentru mine, lele hãi, le repezea ea pe babele peþitoare, când nãvãleau pe dânsa cum nãvãleºte tãunii pe cireadã, bãrbaþi s-or gãsi slavã þie Doamne, cu toate cã i-a cam prãºit rãzboiul, dar tatã pentru copii mei, niciodatã! Rãspunsul ãsta sî-l dai matale tuturor celor care mai încearcã marea cu degetul; ºi al-datã sã nu te mai prind pe la poarta mea, cã pun câinii pe matale cât eºti de bãtrânã; uit ºi de ruºine, uit de tot .
Dacã n-ar fi fost copii…poate cã s-ar fi îngurluit cu careva, cã era tânãrã încã; ardea prostirea sub ea în nopþile cu lunã plinã. Dar de grijã pentru soarta lor nu îndrãznea s-o facã; dacã aduci pe dracu-n casã cu lãutari ºi nu-l mai poþi scoate cu judecãtori! Cã doar omu-i om când îl vezi pe deasupra, dar nu poþi ºti niciodatã ce zace-n inima lui. Te uiþi la el ºi-l vezi numai lapte ºi miere, dar în sufletul lui e numai zeamã ºi fiere; fereascã sfântul de asemene om! Mai târziu, când or ajunge copii fiecare la casa lui, dacã s-o mai gãsi careva…poate n-a zice ba.
Dar n-au mai apucat bieþii copii sã se bucure de soarele vieþii ºi nici sã ajungã mari, cã ticãloasa de apã i-a furat pe amândoi odatã.
ªi-atunci, ca ºi-acum, se desfundaserã cerurile vreo douã sãptãmâni la rând, slobozind din ele ploi tulburi ºi reci, care au iscat în fiecare râpã câte un puhoi nãpraznic. De atât ama de apã Prutul ieºise din matca lui, întinzându-se peste tot ºesul, pânã umpluse lumea de mâl amestecat cu peºte-n douã. Pânã-n ºi-n gropile budelor plescãiau peºtii ameþiþi de puhoaie. ªi mâþelor li se fãcuse lehamite de atâta peºte, numai oamenii nu se mai sãturau de dânsul; cu crâsnice, cu voloace, cu hodoroabe sau chiar cu mâinile goale erau pe baltã, zi ºi noapte, adunând peºte, încât de la o vreme nici sare nu mai aveau cu ce sã-l puie la putini, pentru vremuri mai sãrace ºi urgisite. Dupã unii dintre nesãtuii aceia s-au luat copii ºi s-au dus la baltã, deºi în chilier aveau încã o covãþicã de caras cât palma. Dar aºa-i copilul: ce face ãl mare, hai sã facã ºi el, ca maimuþa! ªi cum ea se dusese la moarã, cine sã le þie contul?! Oamenii îºi vedeau de treburile lor ºi nimeni n-a bãgat de seamã cã s-au suit pe un pinten de mal pe sub care rodea apa. Abia când s-a prãbuºit malul cu tot cu ei ºi-au dat seama de prostia fãcutã, dar era prea târziu. Sub searã, când a ajuns acasã deºelatã de greutatea tãbultocului, i-a gãsit pe prispã, strâns îmbrãþiºaþi, aºa cum îi gãsise clipa morþii.
S-a nãruit ca trãsnitã din senin ºi patru sãptãmâni în ºir n-a ºtiut nimic de dânsa. Apoi a bolit întins pânã ce a dat iarba-n colþ ºi cornu-n floare. Norocul ei cã vecinele mai veneau pe la dânsa sã-i aducã o strachinã de mâncare, s-o întoarcã cu þolul ºi sã-i facã o zare de foc în soba ce puþea a fum rece. Altminteri ar fi pierit ca un câine a nimãnui, cã era strãinã în sat ºi numai ºtia nimic despre fraþii ei; nici dacã or fi scãpat, nici dacã or fi pierit în nãprazna rãzboiului, ca bietul Mihu, sãracul.
Câte una o mai ºi probozea supãratã:
- Da’ ogoaie-te-odatã, fatã hãi ºi-nghite amaru-n tine, cã ai sã te usuci cu totul ºi ai sã chei dracului de atâta bocet!
- De-aº pieri odatã, lele hãi, cã tot degeaba mai fac umbrã pãmântului! Poate ajung mai repede la copilaºi mei ºi la omul meu; m-or fi aºteptând sãracii!…
- Ba te-aºteaptã lutul cimitirului, Mitriþã ºi viermii cei în veci neadormiþi, nu copii tãi ºi nici omul tãu, dacã mai continui tot aºa. Mai bine taci dracului din gurã ºi ia pe lângã tine un suflet de orfan, cã sunt destui; o avea ºi el un strop de mângâiere ºi ai avea ºi tu cu cine sã-þi mai împaci amarul.
- Amarul meu nu se-mpacã niciodatã, lele hãi ,pânã oi pune mâinile pe piept, cã din vina mea s-au prãpãdit mititeii mamei, mititei! Cã doar mai aveam pe cuptoraº o covãþicã de fãinã ºi n-ar fi fost musai sã mã duc la moarã chiar în ziua aceea. Dar aºa-i când î-i dat omului s-o tragã: îl sapã ºi-l mãnâncã sã se ducã unde nu trebuie!
Primãvara, dupã ce au prins a zburda mieii în toloaca satului, mai –mai s-o deie vântul jos din picioare, aºa era de slãbitã; abia bleºtea pe lângã casã, opãrind o mãmãligã ori fierbând o strachinã de mâncare din ce-I aduceau femeile ºi oamenii din sat. În halul ãsta a gãsit-o primarul când a dat pe la dânsa într-o searã, când soarele stãtea gata sã scapete dupã dealuri într-o pâclã roºie-n vârf ºi vânãtã la poale.
- Bunã seara, Mitriþo ºi bine te-am gãsit! o salutã primarul împingând portiþa hâitã-n þâþâni ca sã poatã intra în ograda nãpãditã de buruieni.
- Sã nu dea Dumnezeu nimãnui binele în care m-ai gãsit, domnule primar! se cãinã ea. Nici puiului de ºarpe sã nu i-l dea ºi nici la cel mai rãu duºman din lumea asta.
- Taci, mã fato ºi nu te mai cãina atâta cã bine este pentru toatã lumea; trebuie numai sã-l cauþi, dacã vrei sã-l ai.
- Loc de veci sã caut, dom’primar, nu bine, cã altceva nici nu-mi trebuie.
- Ba sã-þi trebuiascã, Mitriþo, cã ieºti femeie tânãrã ºi-n putere; te uitã numai ce frumos luceºte soarele! Nu-i pãcat sã nu-l mai vezi?
- Nu-i nici un pãcat, dom’primar, cã soarele ãsta nu pentru mine luceºte, ci pentru cei care au sufletul senin.
- ªi tu ai putea sã-l ai dacã ai vrea.
- Oricât aº vrea, tot n-am sã pot, dom’primar!…
- Ba sã poþi, Mitriþo, neicã! Cã viaþa trebuie trãitã aºa cum e ea. ªi nu mã mai domni atâta, cã-mi vine cam peste mânã; zi-mi pe nume, cum îmi ziceai când stãteam amândoi de vorbã, serile, pe lunã, înainte de a te lua cu Mihu, cã eu în ograda ta am venit ca prieten, Mitriþo, nu ca primar.
Bãnuitoare, l-a ochit cam haitiº ,într-o dungã ºi sprâncenele însurite peste iarnã s-au grãmãdit la rãdãcina încreþitã a nasului. Te pomeneºti cã a venit sã-i spuie cã-i trebuie gospodinã-n casã! Cã-s mai bine de trei ani de când Marghioala lui s-a mutat sub nucii din coasta cimitirului ºi lui tare îi vine greu sã se descurce ºi cu primãria satului ºi cu gospodãria. Mai cu seamã când vine rândul cãmãºilor sã le ghileascã, îl trec zece rânduri de nãduºeli ºi tot hârâie câinii la ele când le întinde pe gard la uscat.
Pãzeascã-l Dumnezeu de asemenea îndrãznealã cã aºa de slabã cum e ea, îl stucheºte de n-are sã-l mai cunoascã lumea de primar. Totuºi…cum omul a venit cu vorbã bunã, pânã ce nu scoate ce are-n guºã nu se cuvine sã-l ieie la trei-pãzeºte. Ba poate cã ar fi bine chiar sã-l pofteascã în casã, fãcându-se cã n-a priceput aluzia lui.
- Poftim în casã, dom’primar; om sta la taifas acolo, cã afarã s-a lãsat rece ºi-s cam subþirel îmbrãcatã.
- Sã mergem ºi-n casã, Mitriþo dacã aºa vrei tu, cã eu n-am nimic împotrivã; ba poate cã chiar e mai bine aºa.
Casa pustie, cu praful gros aºezat peste tot, îi întâmpinã cu un aer rece ºi stãtut, mirosind parcã a suferinþã înãbuºitã-n lacrimi.
- Tu, fato, cã rece-i la tine! se scuturã primarul de un fior. Parcã-i vizuinã de bursuci, nu casã de om gospodar.
- Ai dreptate, primarule: nu-i casã de om gospodar, ci de vãdanã sãracã, lipsitã de veselia ºi cãldura unui zâmbet de copil. Dar dacã te pãtrunde rãcoarea ºi-aici, ia de colea un pãhãruþ de rachiu ;mi l-a adus cumãtra Duþa; ºi-i bun, nu poºlete.
Dacã zici cã-i de leac, iaca oi lua, Mitriþo; dar îmbie ºi tu un pahar cu mine, cã mi-i urât singur; ºi te mai încãlzeºti ºi tu oleacã.
- Slabã nãdejdie, dom’primar, cã pe mine nimic ºi nimeni nu mã mai poate încãlzi pe lumea asta.
- Se poate sã fie ºi-aºa, dar tare mã tem eu, Mitriþo, neicã! Tare mã tem cã fericirea-i mai aproape de tine decât bãnuieºti tu.
O sãgeatã de foc îi strãfulgerã inima ºi sufletul i se chirci ca un arici atins de gerul iernii. Vorbele primarului lãsau sã se vadã clar cu ce gânduri intrase-n ograda ºi-n casa ei, ºi dacã nu i-ar fi fost ruºine de obrazul ei, cã dã un oaspete afarã din casã, s-ar fi repezit la el ca o hultancã cu puii luaþi ºi l-ar fi gherãit, sã-l însemne ºi sã-l cunoascã satul cã umblã cu gânduri ascunse. Chiar dacã gândul ãsta…e ceva omenesc, la urma urmei; dar în cazul ei, când copii încã nici nu s-au rãcit bine în cotruþa lor de lut din dealul cimitirului, dincolo de gard, unde zac toþi cei morþi în nãprazne, fãrã popã ºi fãrã împãrtãºanie. Se abþinu dar ca din carnea ei ºi-i rãspunse cuviincios, cum se cade unui diriguitor al satului.
- Mã, fata mea, îºi drese primarul glasul, þie nu þi-i urât sã stai tot singurã-n bujila asta?
- ªi dacã mi-i urât, ce vrei sã fac? Sã zbier în gura mare, pe linia satului, cã mi-i urât, sau sã mã dau cu capu-n fântânã?
Nici una, nici alta, fato, cã ori nimereºti la balamuc, ca Ileana lui Gâleaþã, ori spurci apa satului, ceea ce nu se cuvine. Mai bine ar fi, zic eu, sã te angajezi cu slujbã pe lângã copii crescuþi de stat. Orfani ei…orfanã ºi tu…V-aþi îngãdui mai lesne.
- Poate; cã mi-s dragi copii; de asta am ºi vrut sã-i am, dar eu de locul ista nu mã pot rupe ºi copii ceia-s tocmai la oraº.
Ba nu, or fi colea, la îndemânã, cã în cãsoaia cea veche, a conacului boieresc, se deschide un fel de staþiune pentru þâncii pânã la ºcoalã, care au nevoie de liniºte ºi de aer curat, cã la noi e ºi de una ºi de alta slavã Domnului. M-au rugat creºtinii aceia sã le caut o femeie care ar vrea sã se îngrijeascã de copii ºi noaptea. ªi m-am gândit la tine. Tu orfanã…ei aºiºderea…Ce zici? Te duci la ei?
Din pieptul ei scãpã un oftat de uºurare: ca sã vezi cum poþi pãcãtui condamnând un om fãrã sã fie vinovat! Liniºtitã ºi împãcatã, rãspunse aºezat, gospodãreºte, cum fãcea înainte, când ºedea cu Mitu al ei la dezbãtut vorbe ºi la chibzuit treburile gospodãriei lor.
- ªtiu eu ce sã zic, mã Niculae?!…Cu un gând m-aº duce ºi cu altul nu cã rãmâne bujila asta drept pustie.
- Las’ cã nu þi-o furã nimeni; pui ºi tu lacãtul pe uºã cât nu eºti acasã ºi din când în când mai vii, cã doar nu-i peste lume, ci doar colea, la o aruncãturã de bãþ, în ºesul Prutului. Faci ºi tu o încercare: dacã vã îngãduiþi, bine; dacã nu, te întorci la ale tale.
ªi aºa de bine a încercat, încât iaca se fac douãzeci de ani de când tot stã la conacul ista vechi, îngrijind puiºorii orfani ca ºi cum ar îngriji de propii ei copii. ÃŽntre timp a îmbãtrânit, s-a smochinit la faþã ºi s-ampuþinat la trup, pãrul s-a rãrit sub broboadã ºi s-a fãcut alb ca colilia, dar de ostenit tot n-a ostenit. Parcã ce, poate o mamã sã oboseascã crescându-ºi copii?! ªi ea mamã a fost pe lângã orfani nu o simplã îngrijitoare. Cei drept, copii au pe lângã dânºii câteva educatoare de ispravã, o sorã medicalã, ba chiar ºi o doctoriþã vine la ei din douã-n douã zile; baza rãmâne tot la ea, cã celelalte sunt pãsãri cãlãtoare. Acuºi sunt, acuºi nu mai sunt, cã dau fuguþa la ºosea, sã nu scape autobuzul care le duce ºi le aduce de la oraº. Numai ea n-are unde se duce ºi stã lângã copii zi ºi noapte, intrându-le-n voie ºi-n nevoi, bucurându-se de toate ghiduºiile ºi drãgãlãºenile lor, cercând, cât o þinea mintea, sã rãspundã la întrebãrile ce numai conteneau de dimineaþa pânã seara târziu, când moº Ene prindea sã batã pe la gene.†Mamã Dumitlã da’copacul de þe cleºte cu vâlfu-n sus?…â€,Mamã Dumitlã!!…Iu!A cãzut soalele-n baltã!â€. â€Da’polcul aþela de þe se bãlãceºte-n noloiâ€!…Mama lui nu-l cealtã cã se muldãleºte?!!â€. Cap de fier sã ai ºi tot nu le-ai putea cuprinde pe toate. Dar ea nu-i de fier, ba nici de criþã nu-i ºi de-aceea le ia cu încetul, care cum vine, sã le descurce, sã potoleascã o boabã de curiozitate, sã zbiceascã niºte lacrimi scurse pe un obraz bucãlat, pânã se face searã. Atunci, ghemuiþi în pãtucuri, puii de om se alinã ºi ascultã încremeniþi nemaipomenitele pãþanii ale cocoºului care ºi-a pierdut punguþa cu doi bani, sau, tiptil, cu sufletul la gurã, pãºesc pe urmele lui Ivan Turbincã ori ale lui Ion Tâlharul. Atunci, în clipele acelea fãrã de egal, îi simte chiar ca pe copii ei ºi inima i se umple de cãldurã; de acea cãldurã dumnezeiascã pe care o pot simþi doar mamele adevãrate.
Acum nu mai simte nici urmã de cãldurã; fiorul unui frig o strânge între spete ºi neliniºtea creºte-n ea ca o apã neagrã într-un beci fãrã ieºire. În lumina puþinã a lãmpii de noapte stã cu ochii proptiþi în scândurile bagdadiei, ascultând zbuciumul stihiei care nu se mai potoleºte. Ba parcã se tot umflã, hãuie tot mai adânc în codrul de rãchiþi bãtrâne ºi la vremea asta câinoasã în toatã pustia asta nu-I decât ea ºi copii adormiþi în pãtucuri. Ghiþã Pitac, paznicul de noapte iar n-a venit la slujba lui ºi educatoarea de serviciu s-a dus ca scãpatã din puºcã spre târg; cicã ar fi taicã-su pe moarte. Parcã poþi sã ºtii?! Iaca le mai vine oamenilor a muri ºi pe asemenea urgie de vreme! ªi nu se face ca tocmai fiicã-sa sã nu fie lângã el; poate o mai fi prins biata fatã vreo maºinã de ocazie, altminteri ºade-n drum pânã la ziuã.
Deodatã tresãri speriatã ºi ciuli urechile la huietul de afarã; parcã era mai altfel decât pânã atunci; ceva între vâjâitul unui lãptoc de moarã amestecat cu hãuitul uni codru de stejari bãtrâni. Dar de unde ºi pânã unde codru de stejari bãtrâni în pustia asta de ºes, când pe lângã conac nu-s decât niºte pãduri de sãlcii?! Or ele nu pot scoate asemenea zgomot nici dacã le dezghinã vântul cu totul; ºi nici lãptoc n-are de unde sã se audã, cã moara lui moº Chingã nu mai merge de când hãul ºi pârãul. Ia sã iasã afarã sã vadã cu ochii ei despre ce-i vorba! Dar întunericul era atât de adânc, încât i se pãrea cã a legat-o cineva la ochi; nici vorbã sã poatã zãri ceva! De auzit însã auzea cu mult mai bine huietul acela ciudat ºi strãin, care venea cam despre sforul Prutului crescut între maluri. ÃŽn rãstimpuri scãdea, pânã se mai auzea doar ca huruitul unei râºniþe îndepãrtate, dar imediat se-nvolbura, creºtea în intensitate, pãrând cã vine tot mai aproape. ÃŽnfriguratã, strânse halipa pe lângã trupul ei împuþinat de bãtrâneþe ºi dãdu sã se întoarcã la copii, însã auzi în spatele ei un lipãit molcuþ, de parcã cineva ar fi clefãit desculþ prin glod. â€Te pomeneºti cã s-a trezit Pitac din beþie!†se minunã ea ºi se duse la colþul conacului, sã aprindã becul de curte, cã pe întuneceala aceea, mahmur cum o fi, dã amãrâtul cu capul de cerdac ºi mâine dimineaþã-i numai cucuie. Dar în loc sã deie ochii de fãptura corobãietã a lui Gheorghe Pitac vãzu în tot latul ogrãzii tot o frãmântare de valuri negre ca smoala, pe care pluteau gunoaiele ridicate din toate colþurile. Speriatã, holbã ochii la cel mai aprig duºman al ei rãcni de parcã ar fi fost înjunghiatã: â€Apãããã! Sãriþi, oameni buni, cã vine apa mare!â€. Oamenii însã erau departe, la treburile ºi la grijile lor ºi strigãtul ei cãzu neputincios peste valurile negre, învãlmãºit într-o vatã de pãcurã. Abia acum în mintea ei bãtrânã se fãcu luminã ºi pricepu cã zgomotul acela de lãptuc nu venea de la vechea moarã a lui moº Chingã ºi nici de alte mori neºtiute de dânsa, ci de la Prutul care dã peste diguri. Dacã n-o fi, cumva ºi mai rãu. Dar nu, aºa ceva nu se poate, cã numai ieri, ori alaltãieri, la cooperativã, îl auzise pe Lambe Andrieº cum îl dãscãlea pe moº Gavril Honciuc: â€Degeaba te temi, moº Gavrile, cã dig cum îi aista nici cu tunul nu-l urneºti din locâ€. â€Cu tunul pote nu, mãi Lambe, cã acela dã rar: o picãturã ici colo, dar ploaia le dã dese, ca peria ºi unele peste altele, pânã macinã din cale munþii cei mari, nu o iezeturã, douã, ca cele pe care le-aþi fãcut voiâ€. â€Zic ºi eu ca matale moº Gheorghe; munþii poate cã-i clinteºte, dar digul ba, cã-i fãcut cu anumitã socotealã, dupã cum au mãsurat inginerii prin ocheanele lor.â€
Ar fi ºi cum spunea Lambe, cã doar lucrase ºi el la dig; dar dacã tot moºneagul are dreptate?!…Vai, ferit-a sfântul de asemenea nãpreznã! Cum îi ºi vreme de noapte…chiar cã nu ºtii încotro s-o apuci.
Gardul conacului bufni surd, trântit la pãmânt de nãvala încrâncenãrii de ape ºi bãtrâna sãri speriatã de la locu ei, ridicând spre valuri pumnul ei mic ºi uscat. â€ÃŽnapoi, dementelor! le ameninþã ea. ÃŽnapoi, vidmelor, cã pe ãºtia nu vi-i dau sã-i duceþi cum i-aþi dus pe ai mei! De data asta nu vã mai merge cu mine! Auziþi voi? Nici moartã nu vã dau copilaºii ãºtia!â€
Dinspre sat rãzbãturã pânã la dânsa urletele câinilor înspãimântaþi, mugetele vitelor scoase-n izbeliºtea vremii, cotcodãcitul gobãilor stârnite de pe stinghii, guiþatul porcilor luaþi cu joarda din urmã ºi pricepu cã dinspre partea aceea n-are ce ajutor sã aºtepte. La ceasurile astea de cumpãnã fiecare se ajutã cum poate ºi ei nu-I rãmâne decât sã facã orice pentru a ajunge cu toþi copii pânã la dealurile ce se scria negre pe zarea tot neagrã ºi-nvãlmãºitã de vântoasã.
Electrizatã, toatã numai nerv, intrã în conac ºi se-ntoarse numaidecât cu un felinar de vânt, pe care ºi-l atârnã de piept, în cheutoarea hainei, ca sã aibã mâinile libere. Apoi, cu bãþul cel lung, de corn, care stãtea dupã deregul cerdacului, prinse a pipãi poteca spre crescãtoria de crap oglindã. Acolo trebuie sã fie cineva, cã nu rãmâne niciodatã locul pustiu ºi arã sã cearã lotca cea mare; în ea încap taman bine toþi copii. ªi poate cã or ajuta-o chiar ei sã scoatã copii la liman, cã Toader Broºtiuc, paznicul îi om de omenie ºi nici Costache Boangheº, pãdurarul, nu-i chiar negru-n cerul gurii cum crede lumea.
Valurile crescuserã pânã mai sus de genunchi ºi le simþea grele, ca pe niºte vãlãtuci de lut, din cauza mâlului care-l purtau cu ele. Unele o bãteau din faþã, altele costiº ºi toate la un loc se opinteau s-o rãstoarne, s-o poarte cu ele la vale, poate pânã la marea cea mare. Dar ea se încãpãþâna sã meargã înainte, cã ea aici, la conac ºi la crescãtoria de peºte are treabã, nu la marea cea mare. Vântul o flocãia ca pe o rãchitã desfrunzitã ºi-i
izbea ploaia-n ochi, orbind-o ºi mai mult, încât abia mai dovedea sã-ºi tragã sufletul ºi sã-ºi deie seama încotro s-o apuce. Bãnuia cã trebuie sã fie aproape de crescãtorie ºi cum nu vedea nimic înaintea ochilor, chiui ascuþit de câteva ori, nãdãjduind s-o audã ori paznicul, ori pãdurarul ºi sã-i iasã-nainte. Dar în afarã de tânguirea sãlciilor ºi huietul valurilor întunecate nu auzi nici un rãspuns.
Înfioratã de tãcere, porni spre marginea bãlþii unde ºtia cã stau de obicei bãrcile la pripon, pipãindu-ºi drumul cu bãþul ºi cu talpa goalã; nu cumva în potânga asta de întuneric sã deie peste marginea eleºteului,cã-I adânc ca o fântânã. Odatã dus, eºti bun dus; mai cu seamã pe asemenea vreme. Or ea n-are dreptul sã moarã acum, în nãprazna asta, cã de viaþa ei atârnã ºi vieþile acelea mici ºi nevinovate, neîmplinite încã.
Dupã socoteala ei, dacã mai avea treizeci-patruzeci de paºi pânã la coºmelia crescãtoriei, se ºi aºtepta s-o zãreascã între rãchiþi, când peste ea se nãpusti buziº o nãmetenie mai neagrã ca noaptea ºi mare de parcã ar fi luat-o din loc un deal basarabean. Lovitura fu cumplitã ºi înainte de a-ºi da seama ce-I cu ea, se scufundã sub valuri. Dar þâºni afarã numaidecât, ridicând sus felinarul care prin minune, scãpase teafãr ºi abia avu vreme sã se fereascã de altã namilã neagrã care venea otova peste dânsa. ªi i-au trebuit câteva clipe pânã sã se dumireascã de-a binelea cã ceea ce vede îi lotca cea mare, dusã de curent dupã ºandramaua crescãtoriei de care era mereu legatã.
Uitând de orice prevedere, aruncã felinarul în valuri ºi se nãpusti dupã lotcã, dar aceasta dispãru curând în noapte, cu tot cu ºandramaua de care era legatã. Nici o salcie, nici un gard, nici un zgârci nu le-a stat împotrivã, sã le mai domoleascã fuga. Udã, plinã de mâl, amãrâtã, rãmase locului, ca o stanã de piatrã, neºtiind încotro s-o mai apuce. Abia dupã o toanã de vreme, când era gata s-o rãstoarne iar o rãdãcinã de salcie ºi-a dat seama cã undeva, departe, ca în fundul nopþii, clipeºte luminiþa de la colþul conacului ºi se felicitã în gând cã uitase becul aprins. Dupã zarea lui de luminã a ajuns iar în curtea nãpãditã de apa care pãtrunsese deja ºi în camerele conacului. Nu multã, ca de vreun lat de palmã, dar destulã ca sã trezeascã copii ºi sã-I bage-n toþi speriaþii.
Cu vai-nevoie reuºi sã-i potoleascã ºi, sfârºitã de puteri, se lepãdã pe scãunaºul pus întotdeauna la gura sobei, frãmântatã de gânduri: Acu’ce sã facã? Cum sã scoatã puiºorii ãºtia de om din calea stihiilor dezlãnþuite? De venit n-are cine sã-i vie-n ajutor ºi ca sã-i ducã singurã-n spate, pânã la dealuri, e prea mult pentru puterile ei împuþinate. ªi ca sã aºtepte aici, iarãºi nu are rost, cã multã vreme n-are sã poatã rezista cãsoaia asta, dacã vin apele cu toatã puterea lor. Trebuie sã facã ceva, pânã nu-i prea târziu, dar ce anume sã facã?!
ªi-atunci, ca într-o scãpãrare de fulger, vãzu o icoanã a copilãriei sale zbuciumate, întipãritã tot într-o vreme de cumpãnã cum îi asta: Tatãl ei, în picioare, pe o portiþã luatã de la gardul ºcolii, opintea în coada ghionderului ca sã taie calea unui acoperiº de stuf pe care rãcneau doi creºtini numai în cãmeºi ºi-n izmene, cum îi luase apa din somn.
Da. Asta putea sã fie salvarea copilaºilor, chiar dacã la conac nu mai sunt de multã vreme porþile cele mari, din lobdã de stejar, ci altele, de fier ºi tablã. În schimb sunt destule uºi, de scândurã sãnãtoasã, mari cât niºte porþi ºi legate una de alta…ar putea face o plutã destul de solidã, pe care sã încapã toþi copii. ªi pe urmã, de tras ori de împins, n-ar fi cine ºtie ce mare lucru, cã pe apã merge uºor ºi aºa uscatã cum e are în ea încã destulã putere sã se mai lupte odatã cu apa. Mai cu seamã dacã n-o mai creºte mult între timp, cã de ce creºte de ce se face mai afurisitã ºi mai plinã de capcane.
Departe de dânsa, în ograda primãriei, lumea plinã de spaime fulgera bezna cu lamele de luminã ale lanternelor, tãind felii pieziºe de ploaie neagrã ca cerneala. De pe cerdacul înalt o voce aspritã împãrþea porunci cu tonul unui comandant care-ºi trimite oºtile la atac: â€Coºovete, i-ai cu tine pe Marincea ºi pe Tuturcã ºi pas alergãtor la saivane! Tot cotul acela de sat la scos vitele cãtre dealuri. Tineretul care nu-I în stare sã înoate singur, puneþi-l pe tot ce poate pluti. Iordache, Lazãr ºi Bãiceanu, cu toate echipele voastre, la magazii; un bob de pâine sã nu rãmâie sub ape. Mobilizaþi toate mijloacele de transport, inclusiv ºareta primãriei. Mã Alexa! Unde eºti, mãi omule? â€Aici, primarule!†rãspunse un glas înfiorat de aºteptare. â€Tu du-te…â€,dar nu mai apucã primarul încotro s-o apuce Alexa, cã din beznã se ridicã un glas gros, aspru, ca o scoarþã de stejar:
- Primarule! Hei, primarule! La conacul cel vechi au rãmas copii cei orfani ºi baba Dumitra. Dã-mi pe careva sã-i scoatem de acolo.
- Cine eºti dumneata, moºule? întrebã primarul, cercând sã strãpungã bezna cu ochii ºi cu fascicolul lanternei.
- Îi fostul primar, moº Neculai Tâmplã, rãspunse un alt glas, mai tânãr, dar tot înfiorat ºi el.
- Vino-ncoace, moº Neculai, îl îmbie primarul, cã tocmai la asta mã gândeam ºi eu când îl strigam pe Alexa. Unde eºti, mã Alexa?
- La dreapta dumitale, domnule primar; încet cã dai peste mine!
- Nimereºti pe întuneric pânã la conac, de-a dreptul peste ape?
- ªi cu ochii închiºi nimeresc, domnule primar; cât sã sar acasã, sã iau o bucatã de felinar ºi plecãm.
- Vino în spatele primãriei, cã este acolo o lotcã gata pregãtitã.
- Da’pe mine nu mã iei, primarule? întrebã glasul cel scorþos.
- Noaptea ºi pe ploaia asta, moº Neculai? Stai undeva la dos, cã o aducem noi pe mama Dumitra ºi pe copii ei.
- N-am rãbdare sã stau, primarule, protestã moºul. ªi nici nu-s atât de hârbuit pe cât mã crezi dumneata; pot merge încã.
- Merg ºi eu, domnule primar, se îmbie alt glas.
- Dar dumneata cine mai eºti, omule? Cã nu te vãd neam.
- ªeful postului de poliþie, domnule primar.
- S-ar putea sã fie nevoie de dumneata aici.
- Pânã vin, nu, cã toþi subordonaþii mei ºtiu ce au de fãcut. Pentru mine rezervasem plecarea la conac ºi la pescãrie.
- Dacã te pregãtiseºi hai ºi dumneata, abia ne-o fi mai uºor sã-I întindem mamei Dumitra o mânã de ajutor.
Dar mama Dumitra nici nu se mai gândea cã în asemenea cumpãnã mai sunt oameni care se gândesc la ea ºi la copii ei ºi se necãjea amarnic sã alcãtuiascã din uºi o plutã mai mãriºoarã, legându-le cu sârme ºi cu sfori, bãtând cruciº ºi curmeziº stinghiile scoase de la picioarele meselor ºi de la cercevelele gemurilor cu lambriu. Pe întuneric, numai cu lumina chioarã a felinarului, scãpase peste degete muchia toporului cu care bãtea ºi cele douã unghii schilodite o ardeau la inimã, dar se opintea sã nu le bage-n seamã, de parcã nu s-ar fi întâmplat nimic, ºi hãrnicea pe lângã plutã, luptându-se cu apa care-i ajunsese pânã la brâu. Simþea cârcei de durere în pulpele ei bãtrâne, pãtrunse de rãceala apei, pe inimã o încerca un soi de leºin, dar nu contenea sã care pe plutã bulendre ºi pãturi cu care acoperea copii, sã-i þie calzi, sãi fereascã de urgia vântului ºi a ploii reci ca gheaþa. Cu tulpanul cãzut pe spate, cu pletele albe murate de ploaie, frântã de ostenealã, vorbea mereu cu puiºorii ei, cercând sã-i liniºteascã ºi se necãjea sã înfingã în buza plutei un harag pe care pusese un felinar de 11 focuri, ca sã aibã zare de luminã peste apele ca cerneala ºi sã i se parã cã nu-i singurã, la voia stihiei, cu puii aceia de om în seama ei.
Greoaie ºi mare, pluta nãzuia s-o ia pe curent, la vale ºi trebuia sã opinteascã din toate puterile ca s-o þie tot pe, linia plopilor ce mãrgineau drumul cãtre dealuri ºi care se zãreau în bezna nopþii ca niºte lumânãri de întuneric. De sub pãturi ieºeau nãsucuri plesnite de ploaie ºi scâncetele se-nteþeau odatã cu potopul ce se-nverºuna împotriva lor. ªi cu toate cã gâfâia de obosealã, se strãduia sã vorbeascã mereu, s-o audã copii ºi sã se liniºteascã. â€Puiuþii, mamei, pui, zicea ea, hai cu mama, hai! Cã vã duce mama cu barca!†â€Nu vleau cu balca, mamã Dumitlã!†protestã un glãsucior slab ºi tremurãtor, ca un opaiþ care stã gata sã se stingã. â€Pouã-n balcã, mamã Dumitlã!â€, chirãi altul. â€Vleau acasã, mamã Dumitlã!†cerea cel de alãturi ºi nu putea decât sã-i ia cu vorba: â€Hai cu mama, hai ,hai! Cã uite ia, înaintea noastrã-i Ivan Turbincã; acuºi îl ajungem; cu el ne ducem la curþile lui Por-împãrat! Hai cu mama, hai!â€
Dar nici urmã de curþile lui Por împãrat sau de om viu, cel puþin. Doar apa care bolborosea în jurul plutei ºi vaietele vântului muncind bietele rãchiþi rãsfirate pe tot ºesul. ªuviþe de sudoare se amestecau cu dârele de ploaie ºi-i curgeau în ochi, orbind-o ºi mai mult, încât abia mai vedea pe unde sã calce. Lumina ofticoasã a felinarului, cu flacãra mereu pâlpâind, abia dacã putea sã smulgã o patã gãlbuie din bezna cea fãrã de sfârºit. Spulberat de vânt, pãrul alb ºi ud flutura lung, ca o eºarfã a speranþei nemãrturisite cã o va vedea cineva ºi-i va veni în ajutor.
Mare dreptate avea cel ce spunea cã anii împuþineazã dinþii ºi lungeºte drumurile.Iaca,ºi-acum,parcã-I o veºnicie de când împinge la galera asta plinã cu copii ºi drumul tot nu se mai aratã a da spre capãt; dealurile par tot atât de departe ca ºi la început, da cã nu cumva ºi mai departe ºi mai mari. ªi de oprit nu se putea oprit nu se putea opri pentru nimic în lume, cã în spatele ei huia tot mai tare ºi mai tare opusul acela cât o mie de lãptoace luate la un loc. De acolo, din lãptoacele acelea se ridicã un tunet grozav, ca cele din toiul verii, când îs nourii negri ca pãcura. Se întoarse încercând sã desluºeascã ce nãpastã mai vine pe capul ei ºi a bieþilor ei copilaºi, dar un val oblu de apã, înalt ca prispa, umflã pluta pe dedesubt, i-o smulse din mâini ºi pe dânsa o trânti în zoile grele de hlei ºi lut, care se încheiarã deasupra ei numaidecât, ca o bulboacã plinã de hoaspa gunoaielor. În prima clipã crezu cã gata, ia sunat ceasul de pe urmã, dar imediat s-a dezmeticit, aducându-ºi aminte cã fãrã ea copii sunt pierduþi la sigur. Pe jumãtate sufocatã, cu ochii holbaþi ºi crunþi de sânge, þâºni din ape ca un duh al nopþii ºi al stihiilor, apucând sã mai zãreascã pluta care se ducea nãucã drept cãtre anaforul ce se iscase în rãchitiºul de la pragul popii. Purtate de vânt, ajunserã pânã la ea glãsucioarele copiilor, care o chemau cât îi þineau slabele lor puteri. Din ele sorbi firicelul de vlagã de care avea nevoie ºi, aidoma ca în anii cei buni, ai tinereþii, se aruncã lung pe val, bãtând nahlapii cu mâinile ºi cu picioarele, în brasul pescãresc, pe care-l învãþase încã din copilãrie. Amorþeala din oase îi dispãruse ca prin farmec ºi pentru câteva clipe i se pãru cã-I fatã tânãrã, ieºitã la hârjoanã, pe baltã ºi se munceºte sã-l ajungã pe Mitu, care taie apa-n faþa ei. Dar clipa trecu aºa cum trece o clipã ºi-n urechi prinse iar piuitul copiilor, sporindu-i puterile.
Gâfâind, se agãþã de marginea plutei ºi opinti pânã ce reuºi s-o opreascã din goana ei bezmeticã aproape de lãstãriºul care ascundea pragul sub care murise la ceas de nãpraznã popa Crovu, din Zeleni,lãsându-i numele. Se mulþumi ºi cu atâta, cãtând în jur ca sã-ºi deie seama pe unde trebuie s-o apuce, dar nu zãri nimic ºi socotind dupã cum bãtuse vântul la început, o apucã de-a curmeziºul lui. Într-acolo trebuie sã fie dealul ºi oamenii pe el. Acuºi trebuie sã zãreascã focurile, cã la ceasurile astea de cumpãnã e imposibil ca oamenii sã nu aprindã focuri acolo unde au ajuns, mãcar sã nu se simtã singuri, dacã nu sã încãlzeascã ceva de ale gurii.
Dar de zãrit tot nu se zãrea nimic ºi curând puterile o lãsarã cu totul. Efortul de pânã atunci o sleise ºi i se pãrea cã oasele îi sunt pline cu plumb ºi ghiulele de plumb târãºte dupã dânsa, ca ocnaºii. Dacã n-ar fi fost pluta cu copii s-ar fi lãsat în voia apelor, cã doar tot trebuie s-o sfârºeascã ºi ea odatã; nu trãieºte nimeni cât zidul Golii; ba încã ºi acela, odatã ºi odatã, o sã-ºi afle sfârºitul. Dar ea nu avea voie sã sfârºeascã acum. Întâi sã scoatã copii la liman ºi pe urmã facã-se voia celui de sus!
Speriatã de nãprazna valului care-i furase pluta din mâini, îºi scoase beþele ºi le legã strâns de încheietura mâinii drepte. Aºa! Acum chiar dacã mai vine un val, n-o mai poate despãrþi de plutã. Ba iaca ºi o zare de luminã! Acolo trebuie sã fie ºi oamenii, cã unde-s ei e ºi luminã, dacã n-o fi cumva ºtima apelor, ademenind rãtãciþii spre adâncuri. Dar nu, n-are cum fi ºtima, cã nu-i nici o stimã, îs numai vedenii de oameni proºti ºi înspãimântaþi.†Acum oameni trebuie sã fie; ºi-nspre dânºii trebuie sã nãzuiesc eu, dacã vreau sã-mi salvez copii†gândi ea.
ÃŽnsã nu mai avu timp sã treacã de la gând la faptã; în spatele ei pãru cã se despicã ºi cerul ºi pãmântul de huietul grozav care acoperi toate celelalte zgomote. â€Digul! rãcni ceva în ea. S-a nãruit digul de tot!†ªi opinti în betele fustei sã scoatã mai repede pluta din fãgaºul apelor înfuriate, cât mai spre dealuri, cã acolo-i mai potolitã ºi mai puþin adâncã. Dar apele furã mai iuþi ca ea ºi curând un val uriaº o izbi în coastã, amestecând-o iarãºi cu mâlurile de pe fund. Cu nãrile pline de hlei, cu lut în gurã, þâºni îndãrãtnicã, iarãºi deasupra apei ºi opri în loc pluta care începuse sã alunece cãtre prag. ªi poate cã ar fi reuºit sã scape dacã nu s-ar fi nãpustit peste dânsa o rãchitã din cele mari ºi scorburoase, dezrãdãcinatã de ape ºi de vânt. O vânã de foc îi fulgerã vârful capului ºi din ochi îi þâºnirã jerbe de scântei multicolore. Apoi se fãcu iarãºi întuneric; un întuneric mai greu ºi mai apãsãtor decât cel mai dinainte. Disperatã, cu gândul numai la copilaºii ei, se lupta cu apa ºi o lance îi detunã pieptul uscat, prãbuºind-o cât era de mare. Apa îi nãvãli în gâtlejul avid de aer ºi buluceala ei o fãcu sã-nþeleagã cã se-neacã. â€Copii!â€, gemu sufletul în ea. â€Dacã mã-nec eu, pier ºi ei!†ªi cu un efort supraomenesc reuºi sã se smulgã din patul de ape, ieºind iar sub cerul vânzolit de furtunã ºi murat de ploaia ce nu mai contenea de zece zile. Dar în aceiaºi clipã primi o nouã loviturã, drept în frunte ºi numai decât ceva cald ºi sãrat îi umplu gura cãscatã dupã aer. â€Sânge! rãcni ea fãrã glas. M-o detunat rãchita! Ce s-or face puiºorii mamei fãrã mine?!…Ba nu! Orice ar fi, eu trebuie sã rãmân cu ei; pânã la capãt, cu ei. Dupã ce i-oi vedea în mâini bune, n-are decât sã vie ºi moartea, cã ºi aºa mi-am fãcut veleatul! Pânã atunci însã, nu!â€
Oarbã, sufocatã de durere ºi de sângele care hãboia din fruntea scrijelitã pânã la os, opinti sã scoatã pluta dintre crengile rãchitei, sã îndepãrteze moartea de puiºorii ei. ªi aproape reuºise când o creangã groasã, ca o mânã rãzbunãtoare, ieºi de sub apele învolburate ºi o izbi încã odatã drept în moalele capului.
Urechile þiuirã ciudat, ca un tril de ciocârlie, zbuciumul apei ºi al vântului pierirã cum piere pâcla bãtutã de boare ºi din pieptul mamei Dumitra mai scãpã un geamãt surd: â€Hah! Copilaºii mei! â€Âªi în timp ce capul se scufunda supus în bezna ºi bulbuceala apelor, mâinile osoase, vinete de efort, se-ncleºtaserã sãlbatice pe trupuºorul unei salce mlãdiatã de vânt, oprind pluta legatã de ele cu betele fustei. Dincolo de plutã, pe unda nãmoloasã, se amestecau ºuviþe de pãr alb cu aþe de sânge roºu ca focul, în care mai pâlpâia încã dragostea de mamã.
La o vreme, prin zãvoiul de sãlcii de cãtre sat, prinse a-ºi croi drum lotca primarului, mânatã cu ghiondere ºi cu lopeþi, dupã cum îngãduia locul ºi apa.
- Mã, Alexa, mã! hârâi ostenit primarul. Ia-n ascultã ºi tu: se aud niºte scâncete de copii, sau mi se nãzare mie?
- Nu-i nici o nãzãrealã, primarule, deschide gura ºi fostul primar. Aud ºi eu prin huietul apei scâncetul ista, ba mi se pare cã zãresc ºi-o zare de luminã; uite colea, cãtre pragul popii!
Aha! Chiar cã se vede! Ia cârmeºte-ncolo, mãi Alexa, cã cine ºtie ce creºtin a fi rãmas acolo ºi aºteaptã o mânã de ajutor; loc avem destul în lotca asta.
Dar inimile li se fãcurã ghem, reci ca gheaþa ºi pãrul li se strânse mãciucã în vârful capului când dãdurã cu ochii de pluta plinã cu copii, în loc de cine ºtie ce amãrât luat de ape în cãmaºã ºi-n izmene. ªi pluta aceea, plinã cu suflete ºi cu plânsete de copii, era þinutã contra valului de douã mâini ce ieºeau de-a dreptul din fundul apei. Dincolo de mâini, pe val, se zbãteau pletele acelea lungi ºi albe, ca un steag al speranþei.
Cutremurat de acea vedenie cruntã, bântuit de presimþirea neagrã a ireparabilului, fostul primar se aplecã peste marginea lotcii ºi prinse în palme mâinile acele vinete ºi reci, trãgâdu-le spre el. Din valurile negre ca noaptea, în pata aceea galbenã, lãsatã de lumina felinarului, se arãtã chipul livid al mamei Dumitra, luminat încã de ochii larg deschiºi, de parcã ar fi vrut sã vadã ºi de dincolo de moarte ce se întâmplã cu copii ei. Dinþii, puþini câþi îi mai rãmãseserã, erau înfipþi adânc în buzele crâmpoþite, ca semn de supremã încordare în clipa nãpraznicei ei jertfe.
- Sãrmana Mitriþa! o cãinã moº Neculai Tâmplã. N-a mai rãbdat-o sufletul sã steie cu copii în izbeliºtea apelor, aºteptând ajutor. A pornit de una singurã ºi iaca unde a ajuns.
- Suflet de mamã, moº Neculai, îl consolã primarul.
- Mai cu seamã cã nu avea de unde sã ºtie de intenþia noastrã, se amestecã în vorbã ºi Alexa. Cã tot am bãrãnit noi sã puneþi un telefon ºi la hardughia aceea, dar noi am zis, noi am auzit; nu l-ai pus nici matale, moº Neculai, nici dumneata, domnule primar; bine cã aþi gãsit de unde sã puneþi la contabilã, acasã, bombãni el mai departe. Acu’, na! Iaca pozna!
- Pãcat de dânsa, o cãinã iar fostul primar, cã era o femeie cu suflet de aur. O adevãratã mamã, care n-a obosit niciodatã sã creascã rânduri dupã rânduri de copii.
- Prin ei sã intre mama Dumitra în conºtiinþa neamului, moº Neculai, cã noi degeaba o mai plângem acum, dacã nu ne-am îngrijit de dânsa când trebuia. Mai bine hai s-o luãm în barcã, sã luãm ºi copii ºi sã ne întoarcem în sat. Tii, da’tare mai strânge de salca asta! Ia puneþi mâna, mãi oameni buni sã i le descleºtãm, cã ºi moartã mai luptã pentru copii ei, deºi nici unul nu era sânge din sângele ei.
- E cãlduþã încã!…remarcã ºeful de post, care tãcuse pânã atunci. Asta înseamnã cã nu-i de multã vreme aici; probabil a nãucit-o ºi a doborât-o ultimul val de viiturã, cel care sã ne rãstoarne ºi pe noi.
- Acu’ nu mai conteazã pentru ea dacã a ucis-o primul sau ultimul val, conchise primarul. Are în faþã veºnicia în care va rãmâne în conºtiinþa neamului ca mamã, alãturi de miile de mame care ºi-au dat viþa pentru a o salva pe cea a copiilor lor. ªi ca sã fie salvaþi cu adevãrat, daþi mai repejor din mâini, cã cine ºtie ce nãprazne mai aruncã Prutul ista dezlãnþuit!
VICTOR POGOR
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Are dreptate Nicolae si este pacat de frumusete de text. Sigur el are dreptate si pentru ca din tribuna lucrurile par usor de facut. Pe teren situatia se mai schimba. Chiar si la el. De exemplu pentru "universalitate" ce-o fi "bujila" ? Ori "sugereaza ca cel care" se potriveste cu sfatul, ce-i drept corect, pe care l-a dat ? |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2004-08-11 10:34:13 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bujila asta de sit, imbie la dezbatut vorbe!
Iaca, le mai vine oamenilor a citi i pe asemenea urgie de vreme!
Am avut o boaba de curiozitate si am luat-o cu incetul sa ma dumiresc de-a binelea
A face publice textele tatalui dv este o mare responsabilitate. Textele sunt lungi, v-au muncit bine, dar trebuie sa le reverificati inainte de a le da drumul, asa sta bine unei lucrari de valoare.
V-ati grabit chiar cu titlul. Aveti cuvinte lipsa sau deformate, greseli de exprimare si cacofonii, sunt probleme cu i-ul ( copiii !).
Limbajul are un parfum special, comparatiile frumoase sugereaza ca cel care a scris este si un poet. Am retinut expresia : Dar clipa trecu aa cum trece o clip
Propun explicarea unor cuvinte fie in paranteze, fie in subsol, pentru ca lucrarea sa aiba universalitate.
Pot sa detaliez cele afirmate.
Este cazul?
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-08-11 10:17:43 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|