FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Mihai Vasile
visam cã alergam circular peste încheietura abisului
acolo unde umbra este întotdeauna roºie
sãrutând cu degete îndrãgostite risipa de noapte
pulberea clipelor albe mi se aºternea pe gene
cu beþie de liniºte incandescentã
ziduri îmi creºteau în vene
primind ca dar lacrima claustrofobã
a pietrei îmbãlsãmate cu mortar
liniºtea de dinaintea erupþiei de iederã otrãvitã
devora cu hohot orizonturile mânjite cu cenusa
nemiºcarea râului de cremene
îmbrãþiºa insinuant bãtaia de inimã
în agonia zborului trãdat de vãzduhuri
ma chirceam în mine ca un câine bãtut
vrând sã evadeze din cuºca ecourilor
durerea fantomã îmi secera respiraþia spartã în bucãþi
sângele-mi hãlãduia buimac numai el ºtia pe unde
dar gãsind întotdeauna drumul spre casã
spintecat transversal de acutul insectarului de suflete

de-atunci
fiecare rasuflare lucidã
mi-e coºmar repetat pânã la obsesie
iar somnul de marmurã neagrã
trezie

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mai e "cu drag", ba chiar cu mai mult. Imi prinde foarte bine o astfel de analiza, pentru a intelege ce e in plus si ce lipseste unei poezii pe care o astern pe "hartie". Eu scriu de obicei dintr-o suflare si nu am rabdare sa slefuiesc... Alteori incep sa slefuiesc si mi se pare ca stric, asa ca abandonez. :) Iti multmesc pentru rabdarea si sufletul cu care ai scos la lumina perla ascunsa in scoica. Ma uit la poezie si ma minunez... ce a putut iesi dintr-un text haotic si foarte aglomerat de imagini. :)

Concluzia... am multe de invatat. :) Si da, inca te mai astept cu drag.
 
Postat de catre Mihai Vasile la data de 2004-08-14 14:54:33
         
 
  Cred ca trebuiesc facute strofele pe idei..
Prelungirea unei idei trebuie facuta in trei pasi, crescendo, spectaculos, ca o inflorire.
Altfel riscam sa spunem cuvinte, cuvinte egale, urechea sa perceapa unison, si ideea nu se mai distinga clar.
Si e pacat, fiindca exista nerv, exista observatii, metafora, sentiment.
Ceva scartaie si nu-mi dau seama ce. Sunt nemultumit ca nu raman in minte cu ceva clar, simplu, ceva sa nu pot uita.

Desfac poezia:

Visam ca/ Acolo unde/ Sarutand/ Pulberea mi se asternea
Linistea devora, imbratisa/ Ma chirceam/ Durerea imi secera
Sangele- mi haladuia/ De-atunci...

Constructia e logica. Totusi e ceva in plus care sufoca. Ce?
Reiau.
Cut (ah , ce mi-e mila!):
primind ca dar lacrima claustrofob
a pietrei mblsmate cu mortar
linitea de dinaintea erupiei de ieder otrvit
devora cu hohot orizonturile mnjite cu cenusa
nemicarea rului de cremene
mbria insinuant btaia de inim
n agonia zborului trdat de vzduhuri

Si cut:
iar somnul de marmur neagr
trezie

Ramane:

visam c alergam circular peste ncheietura abisului
acolo unde umbra este ntotdeauna roie
srutnd cu degete ndrgostite risipa de noapte

pulberea clipelor albe mi se aternea pe gene
cu beie de linite incandescent

ziduri mi creteau n vene

ma chirceam n mine ca un cine btut
vrnd s evadeze din cuca ecourilor
durerea fantom mi secera respiraia spart-n buci
sngele-mi hlduia buimac numai el tia pe unde
dar gsind ntotdeauna drumul spre cas
spintecat transversal de acul (am corectat!)insectarului de suflete

de atunci
fiecare rasuflare lucid
mi-e comar
repetat pn la obsesie

Ce zici?
Mai e .. cu drag?!
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-08-13 18:01:36
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23948
Comentarii: 120155
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE