|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pe-o bancă, -n parc |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Oncioiu |
|
|
S-au întâlnit, întâmplător,
Pe-o bancă, -n parc, lângă Izvor;
S-au tot privit și s-au plăcut,
Parcă de-un veac s-au cunoscut.
El, haină, vestă și melon,
Ea, rochie, țâță, mamelon,
Și șolduri pline, unduioase,
Să nu îi mângâi numai oase.
Dar cum treceau prin ei fiori,
Au hotărât, nerăbdători,
Să plece iute undeva,
Că altfel nu pot rezolva.
Și au pornit, pe înnoptat,
Cu-un gând sublim și declarat,
Mirându-se cum fiecare
Vedea în celălalt o floare.
Și mers-au ei, și au tot mers,
Pivindu-se cu interes,
Cu sărutări, cu ah, mi-e dor,
De-o noapte-ntreagă de amor;
Dar hoinărind așa, pe jos,
Iată, cărarea li s-a-ntors,
Și amândoi au constat
Că-abia acum s-a înserat;
Ba chiar mai mult, nici n-au pornit
Spre locu-acela stabilit,
Ci încă stau, și-s plini de dor,
Pe-o bancă, -n parc, lângă Izvor.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|