FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Bibliotecarul
Text postat de Roza Maria Kerim
Clinchetul clopoțeilor răsuna în încăperea cu cristale azurii și cărți vechi, iar sunetul bocancilor domnului Grigore, aproape că îl trezea pe bibliotecar. Biblioteca era de obicei închisă la ora aceasta, însă domnul nostru avea proprille sale metode de a intra. O porumbiță imaculat de albă stătea pironită lângă fereastră, de parcă ar fi vrut și ea să vadă, cu nesaț și fervoare, scena repetată de vineri seară.

-Fiule! Fiule! țipa domnul Grigore în timp ce lovea cu mâinile butucănoase în pupitrul bibliotecarului.

Acesta începuse a se trezi, gemând aproape îndurerat din cauza despărțirii de dulcele somn, si a mormăi încet, cu ochii ațintiți către pupitrul pe care îl folosise drept pernă: Obiectele de valoare sunt în al treilea sertar.

Domnul Grigore oftă greu, trase aer în piept și țipă dinnou: Ion!

-Hoțul îmi știe numele? l-a întrebat nedumerit Ion.

Băiatul era foarte obosit, pe jumătate somnoros și nu voia nici măcar să depună efortul de a-și ridica capul pentru a vedea cui i se adresează.

-Sunt tatăl tău. Știi bine asta, i-a spus Grigore.

Cu greu, foarte greu, bibliotecarul își îndreptă privirea către tatăl său.

-Tată! Ce faci tu aici? îl întrebă jucăuș Ion.

-Vino înapoi acasă, fiule. Aceasta faza rebelă trebuie să înceteze! Am venit aici ca să…

-Ai venit să petreci timp cu sărăntocii ca mine? Mă simt special. Dar reîmprospătează-mi memoria taică, nu tu mi-ai zis că sunt renegat?

-Eu, da, dar, începu a zice domnul Grigore, însă fu întrerupt nepoliticos de băiat.

-Și că sunt un pier de vară bun de nimic? Nu mi-ai spus să nu dau ochii cu tine dacă nu devin politician ca dumneata? Oh, vai! Te-am privit în ochi! exclamă Ion, uitându-se în glumă, în altă parte.

-Am vrut doar să te ambiționez, să îți dau mai mult timp de gândire. De unde era să știu că o să pleci de acasă? Ei bine, te-ai mai gândit?

-La ce? întrbă Ion pe un ton monoton.

-La ce? La ce?! Băiatul meu, nu face pe indiferentul. Știi bine despre ce vorbesc, doar am avut discuții aprige despre acest ceva timp de trei săptămâni consecutive. Vino acasă și hai să te înscriem la facultate!

-Tată, am o facultate deja, și am ales să fiu bibliotecar. Îmi place meseria mea și independența pe care am căpătat-o locuind singur. Promit că o să te vizitez când nu mai suntem așa stresați. Acum te rog, dacă nu ai altceva de spus, pleacă.

Domnul Grigore apropape că clocotea de mânie, precum un ceainic chinezesc de porțelan lăsat prea mult timp pe focul încins.

-Crezi că nu știu că ai două slujbe pentru a-ți plăti chiria? O să mori de foame, băiete!

Afirmația era de fapt, falsă. Ion câștiga destui bani pentru chirie din meseria sa, însă adora limbile străine și mai era chemat câteodată să le traducă. Doar că mai rar.

Bibliotecarul începea să regrete brilianta idee de a-i face tatălui său o copie după cheia bibliotecii, doar pentru a-l determina să nu mai bată obsesiv în ușă după ora de închidere. Aparent era mult prea ocupat ca să îl viziteze la o oră mai decentă. Asta, cât și faptul că nu i-ar fi plăcut deloc să aibă de-a face cu un public atunci când țipa la fiul său.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23955
Comentarii: 120155
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE