FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Iliman
Text postat de Florentin Maftei
Lângă șipot adăstase, ieri, un trudnic muritor,
Îndreptat de-a lui nevoie să se-ajungă la izvor
Lângă stânca unde cerul cobora secetei apă,
Unde tot ce-i însetare, pomenind, de veci s-adapă,
Dobitoc sau lumea mare, toți din curs alină voia
Și doar un păcat de moarte le-ar împiedica nevoia
Arderii devastatoare într-un prospător izbuc
Ori întru desăvârșire de la creștinesc uluc.
Dar ajuns între izvoare, unul sec, altul închis,
Își îmbrățișează rostul, în eternul de proscris;
Lângă cumpănă, fântână, orice potolește-o sete
Va sluji deșertăciunii, arșița să i-o îmbete.
Lângă apa din vâltoare, morganatică, -n eres,
Tot mai mult se curge calea, setea arde tot mai des;
Cu destinul nu faci trocuri, nici convenții de festin,
Din răscrucea suferinței crugu-i doar înspre închin!
De pe Golgota chemării, crud, orfan, orice sărman
propovăduiește ruga spre altar, înspre liman.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23955
Comentarii: 120155
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE