FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Reîncarnare
Text postat de Dragos Tudose

În prim-plan e o vacă, înțelegi? O vacă. E culcată pe paie, cu fundul spre noi. E o vacă care fată. Chiar în momentul ăsta, dintre bucile ei se vede cum iese vițica. Vaca s-a întors un pic către noi și ne privește. Are ochii ăia mari, umezi, de vacă. Vițica nu se deslușește prea bine, e mai mult un balon alburiu care iese dintre bucile grase ale vacii. Stai bă, Nea Nelule, l-a întrerupt Vasile, de unde știi matale că fată o vițică și ce legatură are chestia asta cu decedata? Că măcar dacă era o vacă care tocmai ce dădea colțu’, da, da’ vaca lu matale fată nu moare. Ce treabă are asta cu ce vorbim noi aici? Păi are, cum să nu aibă, nu se lasă nici Nea Nelu. Mai pune și tu mîna pe o carte, să vezi că are. Reîncarnare, așa îi zice, da tu n-ai de unde să știi. E ca un fel de a te naște din nou, da’ altfel decât ai fost înainte. Că adică contează ce ai făcut în viața asta. Dacă ai făcut lucruri bune, te naști undeva mai sus, iar dacă tu ai făcut numai nenorociri, atunci te naști ori animal, ori insectă, ori cine mai știe ce lighioană. Aha, se arată mai lămurit Vasile, am înțeles asta, da’ tot n-am priceput de unde ți-ai dat tu seama că vițica e tocmai Venera noastră De unde pînă unde? Bă, Vasile, ce să zic, ești chiar prost. Uite-te și tu. Zace Venera la pat de vreo trei, patru săptămâni? Zace. A zis doctoru’, că doar tu l-ai întrebat, că nu mai are zile de trăit? A zis. A venit popa acu’ trei zile la ea și a stat vreo două ore înăuntru? A venit. Ai văzut-o ieri pe fi-sa în doliu de sus până jos? Ai văzut-o. E clar acu că baba a murit și acu’ e undeva și așteptă să o cheme la judecata de apoi. Și dup-aia, după ce-o judecă, o trimite iar pe pământ. Doar că, la câte a făcut ea, doar nu vrei să o trimită înapoi în trup de sfânt. Să zică mersi că o trimite ca vițică, că eu mă gândeam la mai rău. Vasile se strâmbă, dă din cap a neîncredere. Tot nu pricep. Nea Nelu ofteaza profund, iar apoi, privindu-l cu multă milă pe celălalt. Mai dai o bere? Mai dau, răspunde Vasile, făcând un semn discret cu două degete ridicate către băiatul de după tejgheaua cârciumii, da’ mai explică-mi odată cum devine chestia asta cu reîncarnarea. Dom’ne, continuă sfătos Nea Nelu, după ce dai colțu, o vreme stai așa, nici colo, nici colo. Nu mai știu cum îi zice locului ăsta. Are el un nume. E așa, ca o anticameră. Stai și aștepți. E cam ca la ăștia de la stat. Că depui cererea azi, da’ primești răspuns peste 30 de zile. Tot așa e și pe lumea ailaltă. Durează până ți se întocmește dosarul cu tot ce ai făcut tu pe pământ. Durează, că nu e ușor să le cântărești pe toate. Nu e ușor. Că unele lucruri pot să fie bune dacă le privești dintr-o parte, da’ dacă le privești din partea ailaltă, să fie rele. Uite, cum ar fi când se strică liftul. Că tu zici că e rău și-i înjuri pe ăia de la ascensorul de faci clăbuci la gură. Da’, pe de altă parte, dacă urci pe scări, zice peste tot că asta e sănătate curată. Da, lu’ matale ți-e ușor să zici așa, că stai la trei, da’ ia să stai și matale la șapte, ca mine, să vedem, tot așa ai zice? se burzuluiește Vasile. Tot așa, că aici nu e vorba de etaj, e vorba de cum privești lucrurile, explică netulburat Nea Nelu. D-aia trebuie foarte bine căntărite toate și chestia asta durează. Ei aș, îl întrerupe iar Vasile, la Venera n-ar trebui să dureze prea mult. Fapte bune n-a făcut nici de frică, iar la ce nenorociri a făcut... Așa e, îi dă dreptate Nea Nelu, da’ dosarul tot trebuie făcut. Că fiecare vine cu dosarul în mână în fața lui Dumnezeu și fiecare primește ce merită. Și Venera la câte a făcut, îi taie vorba Vasile. A făcut, a făcut, nu-l lasă Nea Nelu să continue, știm toți câte le-a făcut. Că a fost dracu gol, nimic altceva, da’ vezi, aici, la judecată, sunt trei posibilități. Pe unii îi trimite în rai, pe unii în iad, da’ vezi, mai sunt unii pe care, Dumnezeu știe de ce, le mai dă o șansă. Adică, de exemplu, îi spune unuia, bă, tu ai merita să mergi în iad, da’ uite, eu îți mai dau o șansă. Uite, te las să te mai duci odată pe pământ, să vedem cum te comporți acum. Doar că, așa cum îți zisei, ceva pedeapsă tot trebuie să primească. Așa că îi trimite înapoi sub formă de lighioane. Hai, bre, îl oprește Vasile, că acum am înțeles, da’ care e treaba cu vaca și cu vițica pe care o făta în visul lu’ matale. Păi vezi tu, bă, Vasile, eu am niște vise, ce să-ți zic, tot ce visez exact așa se întâmplă. În ‘77 am visat că mă dusesem cu Georgeta, nevastă-mea, la cinematograf. Rula un film bulgăresc. Ne-am plictisit și am ieșit pe la jumătatea filmului, nu am văzut sfârșitul. Două seri mai târziu, în timp ce ne uitam tot la un film bulgăresc, s-a pornit cutremuru’ ăla mare. Stăteam la casă atunci, nu ne dărâmase încă împușcatu’. Am ieșit în curte și am stat pînă dimineața. Tot așa, când s-a prăpădit Georgeta. În noaptea dinainte am visat că ne certasem și ea și-a făcut bagajul și a plecat la mă-sa. Da’ mă-sa era moartă de doi ani, cum să se ducă la ea? Și multe, multe altele. Așa visez eu, tot ce visez se întâmplă. Nea Nelu nu mai spune nimic o vreme, privește gânditor halba de bere ce tocmai a aterizat în fața lui. Ia apoi câteva fire de sare și le pune pe buza halbei. Soarbe , savurează și la sfârșit plescăie mulțumit. Bună, domne’. E bună că e românească, îi ține isonul Vasile. Așa, zi mai departe. Păi ce să-ți mai zic, continuă Nea Nelu, am visat vaca asta care făta, da’ am știut de la început că vițica e Venera nostră. Am știut. De unde, bre, e în continuare nedumerit Vasile. E, de unde, am știut. Am știut. Aha. Da’ la Venera ai fost cu lumânare? Am fost pe dracu’. Tu ai fost? Nici eu. Asta mai lipsea. Să mă duc la hoașca aia. Numai nenorociri a făcut. D-asta nici nu-mi prea vine la socoteală chestia cu vițica. Ea merita să fie vierme, sau măcar gândac.
Ușa cârciumii se deschide larg. În prag, o femeie tânără de până în 30 de ani. Ezită câteva clipe, după care face cîțiva pași în interiorul cârciumii, până în fața lui Nea Nelu. Ce faci, tată, așa ne-a fost vorba? Ai zis că nu mai vii aici. Nea Nelu nu răspunde. Privește spășit în podea. Chiar nu pot să am nici un pic de încredere în tine? Cum te scap un pic din ochi, fuga la cârciumă? Chiar așa? Brusc, femeia se întoarce și pornește hotărâtă spre ușă. Nea Nelu se ridică și el, nu la fel de sprinten și nici la fel de hotărât. O urmează însă, fără să scoată o vorbă. Știe c-a supărat-o, că are și ea o grămadă de griji pe cap, numai grija lui nu o mai avea. Merge la câțiva pași în spatele ei. Femeia îl așteaptă până ajunge și el la ușa blocului. Ea caută cartela în timpul ăsta. Deschide ușa și-l lasă pe Nea Nelu să intre primul. Îl hol ocolesc amândoi o vacă care, culcată pe paie, formăie pe nas în timp ce, dintre bucile, ei începe să se vadă cu iese vițica. În casă, tot așa, ea îl lasă pe Nea Nelu să intre primul. Cu cine-ai mai băut azi? îl întreabă în timp ce închide ușa. Cu Vasile, răspunde Nea Nelu, tot fără s-o privească. Mă, tată, mă. Ce mă fac eu cu tine? Vasile a murit acum mai bine de doi ani de zile, cum ai băut matale azi cu el? Ai fost la el la pomană, nu-ți mai aduci aminte? Pomană? mormăie Nea Nelu fără să înțeleagă. Cum adică pomană? Ce, el nu mai știe cu cine a băut? Toate astea le gândește, dar nu scoate nici un sunet, ca să nu o supere și mai rău. Are și ea destule pe cap. Mai tîrziu, în timp ce leorpăie din ciorba de găluște pe care femeia i-a pus-o în față, Nea Nelu are o revelație. Întâi îi apare o imagine: Vasile, livid la față și cu mâinile pe piept, într-un coșciug de lemn de brad. Aproape că simte mirosul de lemn, amestecat cu cel al ciorbei. Apoi, ca aparînd din aburii ciorbei, imaginile se ivesc una după alta. Acum își amintește ultima întâlnire cu prietenul lui Vasile. Da, dom’le, cine-ar fi zis că a murit de atâta amar de vreme? Uite că fata a avut dreptate. Chiar e mort bietul Vasile.Uite că și uitasem. Gândește toate astea, dar nu zice nimic. Soarbe în continuare cu zgomot pînă când, brusc, rămâne cu lingura suspendată undeva, între castronul de ciorbă și gură. Așa pățește mereu când se gândește intens la ceva. Mișcă ușor din cap și strâmbă din buze. Ar zice ceva, dar i-e frică să n-o supere. I-ar zice de Vasile. Tare om Vasile ăsta. A fost om de treabă, nimic de zis, doar a fost prietenul lui cel mai bun, da chiar așa? Adică să se întoarcă tot om. Da’ ce zic eu om, se întorsese tot Vasile. Așa o reîncarnare să tot ai.
Nu zice nimic. Duce lingura la gură, dar lingura e goală. Ciorba din ea s-a vărsat pe fața de masă, formând o pată aproape perfect rotundă. Nea Nelu o acoperă cu farfuria de supă, după care uită de toate. Se gândește doar să n-o supere pe ea. Are și așa multe pe cap, biata fată.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Foarte faină, mi-a mers la suflet! Super tare clenciul din final, cu Vasile.
Cred că și Nelu, la rândul lui, este tot o reîncarnare. A unui om foarte singur sau, și mai bine, a singurătății în care stătea un om și visa.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2022-06-17 00:34:32
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23943
Comentarii: 120164
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE