FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet (CCCXLIII)
Text postat de Cristian Vasiliu
Nu las nimic în urmă, nimic nu mă așteaptă;
Duc tot ce am cu mine, pe umeri și în piept;
Nu mă ascund de umbre, ci merg pe calea dreaptă,
Chiar dacă spre trădare și moarte mă îndrept.
Nu-s sclav al fericirii; prin viață călăuză
Îmi este suferința și-s propriul meu dușman;
Nu-s credincios, credința în D-zeu m-amuză,
Căci lumea e terenul de joacă-al lui Satan.
Am învățat lumina să n-o adun din soare,
Din semeni sau din vise, ci fără milă, surd
La blestematul cântec al cărnii muritoare,
Să trec arzând prin haos, prin tragic și absurd.
Degeaba spre morală mă-mbie lumea! Nu!...
Nu-s laș și în revoltă morala mea ești tu!

07.02.2022



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mă bucur să vă regăsesc pe Europeea. Revin, după o vreme, la vechiul și atât de necesarul nostru obicei de a ne citi și comenta reciproc. „Literatura online” trăiește prin textele publicate, dar mai ales prin dialogul pe care acestea îl nasc. Un text începe, într-un fel, o a doua viață atunci când întâlnește un cititor. Să reluăm dialogul.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2026-10-03 00:03:12
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  ”D-zeu”  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2022-02-14 06:00:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23995
Comentarii: 120042
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE