|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tot timpul ne agățăm de ceva |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Tot timpul ne agățăm de ceva.
La început de zâmbetul mamei
apoi de un vis
sau de un suflet care trece prin inima noastră
ca o rază de soare printr-un câmp înflorit.
Tot timpul ne agățăm de ceva
poate gestul pe care l-ai făcut cu mâna
atunci când ne-am cunoscut
sau dâra de fum pe care ți-o lăsa tristețea
pe strada in care ne-am despărtit.
Tot timpul ne agățăm de ceva
uneori de o piatră de moară
alte ori de foșnetul unui copac
suntem niște singurătăți care trecem una prin alta
apoi se despart.
Tot timpul ne agățăm de ceva
până când nu ne mai putem agăța
de nimic
și-atunci ne întoarcem cu fața
către tot ce am întâlnit
cât să vedem că în trecerea noastră
am trăit am murit
și nimic nu a fost fără rost
Nici măcar pierderea
în imensul compost |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|