FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
971. Singurătatea-i zdreanța ce mă-mbracă- sonet 339
Text postat de MARELE MAESTRU INTERGALACTIC

Singurătatea-i zdreanța ce mă-mbracă
În amăgiri. Ea-mi perfuzează coma,
Cum m-a sedat, de nu-ți mai cern aroma
Și zâmbetul de zână năpârstoacă?

Iubirea, deghizată-n axioma
Plutind în ciorba șoaptelor, zevzeacă,
Tot muge triumfal cu zel de vacă,
Apoi, sub piele-și caută fantoma.

Doar drumurile zuze merg la Roma,
Un veac și-un cârd de târfe or să treacă
Pân' să mai scot simțirile din teacă,
O să m-ascund în mine doar oleacă;

Chiar am crezut în dragoste, ca Toma,
Iar tu mi-ai fost Gomora și Sodoma...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23916
Comentarii: 120178
Useri: 1422
 
 
  ADMINISTRARE