|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet (CCCXL) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Mi-e ruga împlinită când legiuni scăpate
Din Iad îmi asaltează reduta și n-aștept
De nicăieri salvare, n-am unde da în spate
Și îmi aprind lumina răzmeriței în piept.
Mi-arăt cu-n rânjet colții, n-am nicio remușcare,
Privesc doar înainte cu-n suveran dispreț,
Căci n-or putea să stingă, prin moarte sau trădare
Tot ce-am pe dinăuntru, mai demn și mai de preț.
Eu mi-am cerut destinul - un fulger în furtună
Și nu un somn de-o mie de ani pe-un tron de regi,
Eu mi-am cerut căderea și am urlat spre lună
Turbat de fericirea acestui lung priveghi.
Nu sunt nici drept, nici harnic, nici vesel, nici viteaz,
Nici bun; în purgatoriu sunt doar un monstru treaz.
14.06.2021 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|