FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Dansul cocorului
Text postat de Florentin Sorescu
Am găsit un loc secret al meu în care învăț să zbor. Sus, pe cămin.
Mă duc doar noaptea acolo, să nu mă vadă careva. Dacă îngrijitoarele m-ar vedea, ar fi  vai și amar. Doamnelor de acolo nu prea  le place când încercăm să zburăm. De aceea fiecare dintre noi are colțișorul lui în care uneori se ascunde.
Când ajung în acel loc închid ochii și încep să dau din mâini ca și cum ar fi niște aripi.
Buna mi-a zis că, dacă perseverezi și crezi cu toată puterea în ceva, este imposibil să nu-ți iasă.
La început aveam tendința să dau repede din mâini, dar e greșit! Păsările care dau repede din aripi nu zboară prea sus. Sunt sigură de asta, nu mint! Ba chiar am văzut și un film cu un domn care dansa  El chiar ți se părea că are aripi. Stătea pe terasa unui bloc și a început să dea din mâini ușor, ca o unduire. Dansul cocorului se numea zborul lui. La sfârșit îți venea să juri că o să-și ia zborul.
Asta trebuie să fac și eu, mai cu seamă că sunt înăltuță. Iar cocorii zboară sus, foarte sus. Și eu chiar aduc cu un cocor.
Uneori, când pleacă de la noi, le aud țipetele și mi se par foarte triști. Cred că în lumea lor m-aș simți ca acasă.
Odată am început să alerg după ei cu mâinile întinse și să le răspund când țipau ca și cum aș fi una de-a lor. Pesemne că m-au auzit pentru că imediat mi-au și răspuns ca
Am citit despre mama cocor și tatăl cocor că, atunci când zboară, își pun puii la mijloc, ca să nu cadă. Și niciodată nu se despart unul de altul. De aceea puii lor se fac frumoși și le cresc niște aripi atât de mari.
Ieri mi s-a părut că m-am ridicat puțin. Aproape mă desprinsesem de margine.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE