FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de George (Dumitru) Corbeanu
Astazi m-am trezit mai devreme decat de obicei. Imi curgea sange din nas, poate de-asta. M-am privit in ciobul de oglinda pe care il tineam mereu la indemana si m-am bucurat. Era o dara de mai mare frumusetea, inca proaspata. Nu incepuse sa curga demult, nu avusese timp sa se usuce. Mi-am intins-o grijuliu in jurul ochiului drept, inclusiv deasupra sprancenei. Nu se stie niciodata ce efecte pot avea cateva picaturi de sange asupra oamenilor. Apoi mi-am pus bocancii, si m-am bucurat din nou, caci degetul mare reusise sa incapa in ruptura. Acum iesea afara, punandu-mi unghia in evidenta. Aveam o unghie lata, galbena-maronie, murdara de negreala pe dinauntru si pe margini. Bocancul drept inca nu se rupsese. Dar nu mai avea mult, ii simteam materialul subtiat pe interior. Eram foarte aproape. Nu m-am chinuit sa ma inchei la sireturi, nu mai aveam. De fapt nu am avut niciodata, nu suport strangerea lor, imi preseaza piciorele, poate de-asta. Si apoi mersul in bocanci fara sireturi este mai greoi. Se deformeaza in timp, si ajunge sa aiba efect maxim. Trebuie sa iti tarasti picioarele dupa tine, impingand cu degetele mari, sa nu ramai descult pe strada. Mai ales cand sunt putin mai largi decat trebuie. Cum erau bocancii mei. Mie avea sa-mi fie mai usor, cel putin la stangul, din cauza rupturii. Odata degetul intrat acolo, fixa gheata si riscul de a ramane in piciorul gol era mic, aproape inexistent. Este o mare rusine sa ramai descult pe strada. Taie tot efectul. Taratul picioarelor mai are un avantaj. Iti imobilizeaza genunchii, ii tine drepti. Ajungi sa te misti ca pe picioroange, dar nu la inaltime, ci la acelasi nivel cu ei. Si asta conteaza. Mersul este foarte important, face cincizeci la suta. Restul tine de imbracaminte si de par. Eu le aveam pe amandoua in buna stare. Mai ales parul. Era ridicat in sus si naclait de praf. Eu sunt brunet, dar asta nu se mai vede. Acum, daca ma uit bine in ciobul de oglinda imi dau seama ca sunt mai degraba gri in cap. Ca si cand as fi dormit in cenusa. De la impuritati, poate de-asta. Urechea nu mi se vede din cauza parului lung. Nici stanga, nici dreapta. Pe de o parte imi pare rau, am urechi deosebite, mari, clapauge, pline de negreala. Dar a trebuit sa le sacrific, parul este mai important. Am lasat oglinda deoparte si m-am ridicat. Nu mi se facuse foame, era inca devreme. Dar amortisem, poate de-asta. Dormisem chircit, cu genunchii stransi, nu am avut cum sa imi intind picioarele. Cateodata tare imi vine sa imi intind picioarele. Dar locul asta e cam stramt, nu imi permite. Va trebui sa imi gasesc altul. E greu sa gasesti un loc bun. E foarte greu. Aici incap lejer doua persoane, insa asa, cu genunchii apropiati de piept. Dar m-am obisnuit. Numai ca trebuie din cand in cand sa fac putina miscare. Asa ca m-am ridicat si am luat-o la picior. Mi-am ales trotuarul din stanga, era mai liber. Nu circulau multi pe stanga. Erau mai multe gropi, poate de-asta. Iar unele pline cu apa, plouase peste noapte. Ciudat, nu simtisem, dormisem adanc. Si nu visasem, nu visez niciodata. Am un somn greu, de plumb. Negru. Si profund, nimic nu ma poate tulbura. Asa m-am obisnuit in decursul anilor. Adica organismul, nu eu. Am trecut printr-o balta, mi-am racorit picioarele. Mi-a intrat apa in bocanci, si un timp mi-a placut sa imi simt picioarele reci si ude. Apoi a inceput sa ma enerveze clipocitul, asa ca m-am descaltat si i-am scurs. Cand m-am ridicat m-am lovit de-un opulent. Trecea pe acolo si cred ca nu ma vazuse, poate de-asta. Nu-mi plac opulentii. Iti tin burtile la vedere. Si gusile, si falcile, totul. Ii detest, ii detest mai mult decat pe babe. Si babele ma enerveaza. Rau. Le-as omori daca as putea, le-as ucide pe toate. Le-as zdrobi genunchii aia, si asa pe duca. Dar nu cu mana mea, nu. Nu pot strivi nici o musca, poate de-asta. Dar as pune pe cineva sa o faca. Babele si opulentii, atat. Sa ii adune undeva si sa ii gazeze. Sa scape lumea de paduchi. Opulentul se opri din mersu-i grabit. “Da-te ma din drum!”, imi zise. “De ce sa ma dau?” am intrebat. “E si drumul meu”, am zis. Si i-am ranjit fara sa ma misc din loc. “E pe dracu sa te ia!” imi zise. “Misca-ti hoitul asta odata, ca ma grabesc!”, imi zise. Si mi-a aplicat un sut in cur. “Sa-mi pupi gaoaza!” i-am zis. “Sa-mi sugi sfarcul!” i-am zis. Si i-am aratat curul. Apoi am inceput sa chiui, ca sa atrag atentia. Stateam in curul gol si chuiam, ca un delfin faceam, iii,iii,hiii,iii. Opulentul o lua la picior si disparu dupa un colt. Dar eu tot chiuiam, iii, iii faceam, ca un delfin. Trecu o baba care se inchina, se mira nespus, poate de-asta. M-am facut spre ea, sa o sperii, si o lua la picior. Atat cat o tineau genunchii aia, si asa pe duca. M-am imbracat si am plecat mai departe. Inca nu mi se facuse foame. Nu mi se face foame pe la ora asta. Ci mai incolo. M-am obisnuit sa mananc putin, o data sau de doua ori pe zi. La intersectie m-am oprit, treceau masini. De obicei nu ma opresc, nu-mi pasa mie de masinile lor. Dar acum erau multe si din toate partile. Putea sa ma loveasca vreuna. Si ajungeam la spital. Nu-mi plac spitalele. Ma irita. Toti sunt imbracati in alb, poate de-asta. Si miroase a iod, poate de-asta. Am trecut dincolo si m-am lipit de-un geam. Opulenti multi mancau. Am scos limba la ei si mi-am lipit-o de geam. Mi-am cascat narile si le-am lipit de geam. Opulentii tot mancau. Am incepuit sa sar intr-un picior, tinandu-mi fata lipita de geam. Un opulent ma vazu si isi opri lingura in aer. Facu semn spre alt opulent care ma vazu si isi opri lingura in aer. Le-am ranjit dusmanos sarind intr-un picior. Opulentii se uitaiu la mine uimiti, cu lingurile in aer. Apoi iesi o dama imbracata in alb si se ratoi la mine. “Pleca ma de-acolo!” imi zise. “Usi” imi zise. “Dispari!” imi zise. M-am deschis la haina. Mi-am dezlipit limba de pe geam si i-am aratat-o. O miscam de la stanga la dreapta si inapoi, frecandu-ma pe sfarcul drept. « Ma vrei ? » am intrebat. « Ma vrei ? » i-am zis. Ma frecam pe sfarc din ce in ce mai tare si ma apropiam de ea. « Ma vrei ? » am intrebat. « Spune », i-am zis. « Ma vrei sau nu ? » i-am zis. Si am inceput sa urlu. Uuu, uuu faceam, ca lupul. Imi frecam sfarcul si urlam, uu uuu, ca lupul. A zbugit-o repede inauntru si s-a intors cu o ditai matura. „Dumnezeii ma-tii de imputit!“ imi zise. « Piei de aici ca te ia mama dracu ! » imi zise. Si ma altoi pe spinare cu coada maturii. Mi-am luat picioarele dupa mine si am plecat . Ma ustura spinarea, poate de-asta. Nu imi place sa fiu altoit. Asa ca m-am oprit si i-am aratat-o. De la distanta, sa nu ma altoiasca iar. Mi-am dat pantalonii jos si am scuturat-o in directia ei. « Bleaaaaah ! » i-am zis. « Uuuaaa, curvo ! » i-am zis. Si m-am bucurat, ca am vazut-o intrand precipitata pe usa. De rusine, poate de-asta. Apoi am plecat mai departe, satisfacut. Era multa lume in jur, babe si opulenti cat cuprinde. Unul se ratoi la mine, « Nu ti-e ma rusine ! porcule ! » imi zise. « Nespalatule ! » imi zise. « Nu mi-e » i-am zis. Si i-am dat un damf. “ De ce sa-mi fie?“ i-am zis. „Ce, e interzis?“ i-am zis. Si m-am basit langa el. Apoi am luat-o la fuga, ca vroia sa ma altoiasca. Dar tot mi-a fript un sut in cur. Ma obisnuisem cu suturile in cur. Nu le mai dadeam importanta. Asa stiau ei sa reactioneze. Dar nu-mi mai pasa. Am trecut pe trotuarul celalalt, erau mai putini acolo. Era mai liber. Asa fac, le place aglomeratiea, unde sunt deja doi, se duce si al treilea. Le place sa se loveasca unul de altul, poate de-asta. Mie imi place spatiul liber. Aerisit. Sa vad cerul de departe. Si sa ma gandesc ca zbor. Tare mi-ar fi placut sa zbor. Sa le ranjesc de sus. Sa cad in picaje apoi sa ma redresez dintr-odata. Ca un pescarus. Am intins mainile, mi le-am desfacut ca pe niste aripi. Chii, chii faceam, ca un pescarus, chii, chii si am luat-o la fuga dand din maini. Cine stie, poate intr-o zi chiar am sa zbor. Cand am sa mor - cu siguranta. Chii, chii dadeam din maini pana m-am izbit de-un gardian care ma lua de urechi. « Mai », imi zise, « tu crezi ca toata strada e a ta ? » si imi dadu o scatoalca. I-am aratat cotul si am luat-o la picior. Cu gardienii nu e de glumit. Au bulane de cauciuc care ustura de mori. Asa ca am dat coltul repede si m-am trezit in parc. E bine in parc. Sunt pomi multi, poate de-asta. Si noaptea e liniste de iti tiuie urechile. Daca nu bate vantul. Cand bate, parca iti vorbesc pomii. Se tanguie. Or fi nefericiti, poate de-asta. Daca nu ar fi fost gardienii, aici mi-as fi mutat locul. Sa le aud tanguielile. Am zarit pe jos o jumatate de tigara si m-am bucurat. Demult nu mai fumasem o tigara. Oamenii nu prea mai arunca tigari pe jos. Sunt mai civilizati, s-ar zice. Mai grijulii, s-ar parea. Am ridicat tigara si m-am asezat pe o banca. O sa o fumez mai incolo, mi-am zis. Dupa ce mananc. M-am sprijinit de banca cu mainile intinse si cu privirea in sus. Nu vedeam cerul, erau copaci. Dar stiam ca e acolo, undeva, albastru si senin. Am inchis ochii si m-am cufundat in toropeala. Mi-am ridicat mai bine haina pe mine si m-am cufundat in toropeala. Aproape ca incepusem sa visez, cand ma atinse ceva pe picior. Am deschis ochii repede. Era un caine opulent, se freca de bocancul meu. Imi vazuse degetul iesit prin ruptura si vroia sa il apuce intre dinti. I-am fript un sut in curul lui de caine, apoi m-am uitat in jur. Nu ma vazuse nimeni, se parea, si am rasuflat usurat. Opulentii devand foarte violenti cand e vorba de cainii lor. Devin foarte agresivi in privinta potailor lor. I-am mai dat un sut si l-am dat de-a dura, doi metri mai incolo. M-am uitat iar in jur si am rasuflat usurat. Scapasem. M-am ridicat de pe banca cu gandul sa ii mai aplic un picior cand i-am vazut stapanii, stateau pe o banca asezata pe colt. O baba si un opulent in varsta. Rar mai vezi cate un opulent in varsta, de obicei batranii sunt scofalciti de tot. Sunt pe duca, poate de-asta. Dar asta nu, s-ar parea. Asta ar fi vrut sa mai stea in viata, s-ar zice. Potaia alerga repede catre ei si se opri acolo. Am lasat-o in pace si m-am cufundat iar in toropeala. Am inchis ochii gandindu-ma ca zbor. E bine sa fii deasupra multimii, mi-am zis. Sa ii vezi mai mici decat tine, tineri sau batrani, mi-am zis. Am stat asa cu ochii inchisi o bucata de timp. Apoi mi s-a facut brusc foame. Asa ma apuca foamea. Dintr-odata. M-am ridicat de pe banca cu gandul sa imi caut ceva de mancare. M-a uitat in jur si m-a bucurat. Norocul azi era de partea mea, se pare. Opulentul batran tocmai prapadise o bucata buna de salam pe potaia de caine. Javra ii dadea tarcoale dar nu se hotara sa il infulece. Am ras si am luat atitudine. Am ranjit si am luat pozitie. Mi-am indesat mainile in buzunare, golaneste. Daca as fi avut fes mi l-as fi tras peste urechi, golaneste. Mi-am ridicat reverele hainei si mi-am indesat barbia in piept, golaneste. M-am apropiat usor, tarandu-mi piciorul drept dupa mine. Odata ajuns, m-am oprit si m-am inclinat. Opulentii de pe banca ma priveau bovin, nu intelegeau ce vreau. Apoi m-am intors cu spatele la ei si cu fata la caine. I-am aplicat tacticos piciorul, am insfacat salamul si am luat-o la goana. Fugeam mancand pamantul, cu opulentul batran dupa mine. « Mama ta de derbedeu » , urla. « Mama ta de vagabond !» striga. « Te omor futu-ti dumnezeii si cristosii cui te-a facut ! » zbiera. Un alt opulent sari in fata mea si imi bara drumul. Am cotit reusind sa scap printre mainile lui paroase. « Prinde-l, prinde-l ca-l omor ! » urla batranul. Fugeam mancand pamantul cu doi opulenti dupa mine. Incepusem sa obosesc. Ma ingreunau bocancii, dar nu vroiam sa ii pierd. « Ce v-a furat ? » auzem. « Salamul lui Bombonel ! » auzeam. « Si i-a dat si un picior, nemernicu’ dracu ! » auzeam. « Il omor daca il prind ! » auzeam. Mi se facuse putin frica, opulentii devin foarte agresivi cand este vorba de cainii lor. Devin foarte violenti in privinta potailor lor. Am iesit din parc rasufland greu, ma ingreunau bocancii. Cel drept mi se rupsese, acum imi intrasera amandoua degetele prin ruptaura. Si drepul, si stangul. Am traversat strada, direct printre masini, tituiau de iti asurzeau urechile. Dar nu a oprit nici una, si nici nu m-a lovit. Mai bine, ca altfel ajungeam la spital . Si mie nu imi plac spitalele. Toata lumea se imbraca in alb pe acolo, poate de-asta. Si miroase strident, a iod, poate de-asta. Am aruncat o privire peste umar. Mai ramasese un opulent, batranul, care fugea mancand pamantul dupa mine. Vroia sa ma altoiasca. Tare ar fi vrut sa ma altoiasca. Si-ar fi dat viata sa ma poata altoi, s-ar parea. Dar nu ma las eu asa usor altoit. Daca m-as fi lasat asa usor altoit, demult eram pe duca. Demult eram pierdut. Am luat-o la stanga, drept printre ghenele de gunoi ale unui cartier. Opulentii nu prea zabovesc printre ghenele de gunoi. Le provoaca greata. Scarba le provoaca. De parca nu tot ei au format gunoiul ala. De parca ei nu sunt plini de gunoi. De parca daca ei au capac la veceu si eu ma multumesc cu asfaltul nu tot acelasi gunoi dam afara. Eu poate mai greu, ca mananc mai putin. Si organismul retine. In fuga am daramat cativa saci de plastic plini. Asa, sa ii bareze drumul. Mirosea urat, chiar si pentru mine. Nu il mai auzeam. Se oprise, poate de-asta. Statea cu pumnul ridicat in directia mea si mormaia in barba. I-am aratat repede curul si am cotit pe o straduta. Am mers putin sa fiu sigur ca am scapat si m-am asezat pe trotuar sa ma odihnesc, rasuflam din greu. Am scos bricheta cu gandul sa imi aprind chistocul de tigara. Niciodata nu plecam la drum fara bricheta mea Mi-e tare draga. O sterpelisem demult, de pe masa unui opulent. M-a alergat aproape jumatate de ora pana m-a prins. Dar nu a avut ce sa imi faca, ca am inghitit-o. In timp ce ma altoia o ingitisem. A ramas prostit cand a vazut. Am recuperat-o repede, ca am dat-o afara pe cur. Noroc ca nu era mare. Mi-am aprins chiostocul de tigara si am tras cu nesat. Nu am mai avut rabdare sa mananc. Fuga imi facuse pofta de tutun. Viata e un fum, mi-am zis. Toat viata e un fum, mi-am zis. Nu conteaza din ce tigare iese. Tot un fum e, mi-am zis. Viata mea e un fum de tigari proaste, am zis amarat. Cateodata as fi vrut sa fie un fum de tigari bune, ca a lor. Numai asa, sa miroasa frumos. Apoi m-am scuturat. O prefer asa, mi-am zis. Un fum mai tare, mi-am zis. Mai aspru, mi-am zis. Sa il tragi cu nesat in piept, mi-am zis si am tras pofticios din tigara. Apoi am aruncat chistocul, se terminase. Si am infulecat salamul, sa imi domolesc foamea. Dar inca as mai fi mancat ceva. Inca as mai fi ingurgitat ceva. M-am ridicat si m-am indreptat spre locul meu. Aveam cateva provizii de haleala acolo, puse deoparte pentru zile mai grele. Asta nu era neaparat o zi grea. Insa obosisem. Fuga ma obosise. Multi opulenti astazi, multi, mi-am zis. Am ajuns repede la locul meu. Dar am ramas surprins. Caci am gasit acolo o chioara, se chircise sa incapa, exact ca mine. Statea cu genunchii stransi, nu avea cum sa isi intinda picioarele. E greu sa gasesti un loc larg. E foarte greu. O stiam pe chiora asta, o mai vazusem. Imi daduse tarcoale de cateva ori. Dar am gonit-o de fiecare data. Acum nu m-a auzit. Dormea, poate de-asta. I-am dat un picior sa o trezesc. « Ce cauti aici ? » am intrebat. « Pleaca ! », i-am spus. « Carelu ! » i-am spus. « Ura si la gara ! » am adaugat. Chioara s-a trezit buimaca si si-a aruncat jumatatea de privire catre mine. Nu m-a recunoscut de prima data. « E locul meu », i-am mai zis. « Nu ai ce cauta aici », i-am mai zis. « Du-te de unde ai venit » i-am mai zis si i-am mai ars un picior pe coapsa. A inceput sa se frece unde lovisem, dadusem cam tare, s-ar parea. Apoi si-a dat seama cine sunt, ma stia, imi mai taduse tarcoale de cateva ori. Dar o gonisem de fiecare data. A inceput sa se hlizeasca hhh, hhh facea, ca o locomotiva, hhh, hhhh. Si isi arata dintii murdari. Unul ii lipsea, chiar in fata, avea o gaura. Hhh, hhh, facea in continuare, ca o locomotiva, fara un dinte. Era urata chioara asta, urata de-a dreptul. I-am mai dat un picior, doar asa, pentru uratenia ei. S-a intristat, i-a disparut zambetul ciobit de pe fata. Acum ma privea limpede, cu un ochi afara si cu unul inauntru. Urata, urata era chioara asta. Am vrut sa o iau de par si sa o gonesc. Dar si viata ei e un fum, mi-am zis. Tot un fum de tigara proasta, mi-am zis. Si m-am asezat langa ea. Am cautat in spate, si i-am dat o bucata de paine din provizia mea. Tot un fum, mi-am zis privind-o cum infuleca. Ii era foame, poate de-asta. A terminat de mancat si mi-a zambit. Fara un dinte imi zambea. Apoi a inceput sa ma mangaie. In semn de multumire, s-ar zice. Cu afectiune, s-ar parea. Tot un fum, mi-am zis si m-am lasat mangaiat. Aspru, poate mai aspru ca al meu, caci eu nu priveam inauntru. Eu numai afara vedeam. Cateodata as fi vrus sa vad ce e in mine. Sa imi intorc ochiul. Dar poate ca m-as fi speriat. Poate ca as fi luat-o la fuga. Ca n-as fi vazut nimic. Sunt gol, poate de-asta. Cu siguranta sunt gol. Dar poate e mai bine. Caci altfel as fi vrut multe. Si as fi obosit sa alerg dupa ele. Fara folos, as spune. Caci viata e un fum, as zice. Chioara ma mangaia in continuare. Am atins-o pe fata pistruiata si si-a ridicat privirea. Urata, urata era, cu un ochi afara si unul inauntru. Oare ce vedea ea inauntru ? Probabil nimic. Probabil era goala, ca si mine. Tot un fum si ea. I-am dat maieul jos si i-am dezvelit tatele. Am luat una in mana si am strans-o. A inceput sa geama, ii placea, poate de-asta. I-am dat pantalonii jos si am atins-o acolo. A gemut si mai tare, ii placea, s-ar zice. Apoi m-am dezbracat si eu si m-am suit pe ea. Demult nu mai avusem o femeie. E greu sa gasesti o femeie in conditiile astea. Macar daca as fi avut un loc mai bun. In care sa iti poti intinde picioarele. E greu sa gasesti un loc bun. Chioara gemea din ce in ce mai tare. Ii placea, s-ar parea. Am intors-o cu spatele la mine si am inceput sa ii dau la buci. « Zdea ! » facea chioara, ii placea. O baba a trecut pe langa noi. « Uff, nerusinatilor, ufff ! » zicea. « Uff, bata-va Dumnezeu sa va bata » zicea. « Fara rusine, in mijlocul strazii, ca cainii ! » zicea. Ham ! am latrat spre ea, fara sa ma opresc. Ham, ziceam spre ea si dadeam la buci. Zdea, zdea, facea chioara ca o catea facea, zdea zdea. Ham, faceam eu, ca un caine, ham, ham, spre baba care pleca repede, inchinandu-se. Tare i-as mai fi zdrobit genunchii aia si asa pe duca. Au mai trecut oameni, chiar si opulenti. Dar nu-mi pasa. Asta e avantajul meu. Imi permit sa nu imi pese. Imi permit sa fiu gol pe dinauntru. Zdea, zdea, facea chioara si eu imi permiteam sa dau la buci, zdea, zdea, ca o catea. Fara rusine, dadeam la buci si imi placea. Fara rusine, facea chioara, zdea, zdea, ca o catea facea, fara rusine. Dupa ce am terminat m-am chircit la locul meu. Chioara ma lua in brate, incapeam lejer doua persoane, insa asa, cu genunchii apropiati de piept. O sa mai tin chioara asta pe langa mine, mi-am zis. Poate am sa caut un loc mai spatios, mi-am zis. Sigur am sa gasesc, mi-am zis. O sa fim doi pentru o bucata de timp, nu putem sta aici., mi-am zis. Apoi m-am cufundat in toropeala. Am inchis ochii si m-am afundat in toropeala. Poate am sa visez, mi-am zis. Cine stie, azi poate visez, mi-am zis.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  Elena, ma bucur nespus ca ti-a placut textul meu. Am stat cu inima stransa cand l-am postat, nu credeam ca are sa placa cuiva, e un subiect destul de dureros si am incercat sa il scriu cat mai realist.

Iti multumesc.

George 		 
Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2004-07-19 09:31:08
         
 
  Usor urmuzian, textul tau se constituie intr-un rechizitoriu al societatii capabile sa-si plescaie "fericirea" opulenttei generand "vagabonzi" ca personajul tau. Si, din pacate, viata reala intrece cu mult literatuara. Chiar si pagina acesta.
De mult nu am mai intalnit un text atat de dramatic. Si alert. Si scris cu nerv. Nesmiorcait. Nefardat. Crud. cinic. Si bun. Si lung. Mi -a placut. Poate de-asta.

Sunt cateva greseli de grafie dar nu mai conteaza. Lumea in care traim are imense greseli de fond. Cele de forma au devenit aproape norma. Am citit scrasnetul verbului tau si aproape mi-am zis ca nu citesc. Ca visez. In stilul cosmar. Poate de-asta. In paralel cu vagabondul din textul tau defila un alt vagabond. Celebru. Charlot. Si-mi veneau in minte vorbele ironicului Voltaire. Da. Asa este. Traim. In cea mai buna dintre lumi. Poate de-asta.


  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-07-18 11:18:57
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE