PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
NOUA ȚIGANIADĂ - act II Text postat de ioan peia Partea a doua. Aia mai bengoasă, să moră calu lu machidon! Prolog lirikos: Cântă zeiţă avântul ce-l prinse pe puiul de cioară Ce, iată, acuma se-ndreaptă spre zare şi zboară Cu aripe larg desfăcute, cât iroplanu muscal Ce-ades şpionează prin ceruri al nost teritoriu natal, Comunişti înrăiţi, care umblă să ne facă de „cele”* Că trecurăm, la fritzii, şi facem, din nou, temenele Până în glie, căci noi suntem loiali celor care Domni să ne facă cu sila ar vrea, se cam pare, Cândva, otomanii cereau un tribut în feciori, Astăzi tributu-i de cinci milioane de ori Mai mare decât pohta din vremea turcească – Acum democraţii vor carne de tun, să trudească, Să le adune căpşunii, să le culeagă, din cizmă, măslina, Să le tragă la şaibă, să le repare-n servis maşina, Pe străzile lor, să adune rahat fin de la câni, Să le şteargă la fund, în aziluri, pe ciudaţi şi bătrâni, Să le spele gamela după ce au păpat ei fineţuri, Felceri români, în spitalele lor, să-i aline de greţuri, Ce-s doctori făcuţi pe aici, din bănuţi româneşti, Pe gratis, pe gratis titraţi, şi acum unde-mi eşti? Plătitu-şi-au costul ce alţii, în locul lor, au plătit? Nu-i oare hoţie să pleci cu un debit şutit? Dar hai să ne-ntoarcem la cele oi ale noastre!... Rămăserăm la zborul către zările-albastre, Ale danciului care o tuli, într-o cursă mai lungă, Înspre vestul în care citise-n tarot c-o s-ajungă, Dar am zis că-i mai bine, să nu facem nevroză, Să ne scoatem din liric spre sectorul de proză... Şi merse, şi merse puiul de porumbel pe cărăruia aspră a destinului, până se amurgi de-a binelea. Stelele, pe cer, făceau cu ochiul lic-lic, în depărtări astrale, luna era ca o scovargă coaptă-n ulei de palmier, când, deodată, în întunericul din jur, accentuat şi de radiaţia pigmentului specific, radaru din dotare intră în stand-by. Beep! Stop! Căci nu funcţiona în infraroşu, ci doar în infranegru. Negru-negru, fără nici cea mai vagă urmă de dubiu coloristic! Do’dat, sâmţi oarece gresaj ciudat la talpă. Pfff!... exclamă hulubul, ca un prinţ de tarot, descins, parcă, din povestirea lui Mark Twain, în timp ce căuta să-şi recapete echilibrul fizic şi psihic! Asta noroc se pare că este, gândi, compensator, litlle prince! Prins la şmanglă! Trebuie să trag la loto, când ajung la Tamaşvera! Dar, până atunci, ura şi la gară! Pe peron, lume, hauleuu, muuultă dă tot! Care cu traista-n băţ, care cu paporniţa doldora de oarece lucruri, care cu poştalioane mici, pe rotile, care cu deştetu-n gură. Dar mai erau unii cu rucsace-n cârcă, ca niște cămile de pripas, cu o coamă ţepoasă pe scăfârlie, cu belciuge-n nas şi zale-n limbă, care se-auzeau zdrăngănind, în timp ce urlau ca apucaţii: „GDS, leguma roşie!”, „Să vină liikeanu, să vă dea-n muianu”, „Ştirbii să rămână fără dinţi în gură” (ăştia erau cam nepregătiţi dpdv prozodic), „Spânzuraţi-i p-ăia trei, ce ne facăr derbedei”!, „Să vie acuşa Pena Corcodruşa, să v-arate uşa”! Danciul rămase cam diliu, cam spărios, ca la ciordeală, când cauţi cu periscopu către jandarii cu coadă ai curţii, gata-gata să-l înghațe în ezerțițu foncțiunii, numit șmanglă. Căci încotro privea, tot gâlceavă şi răscol. Izbuti, totuşi, să se strecoare printre zărghiţi, în tren, care musai trebuia să-l ducă-n Tamaşvera, visul lui de mărire, şi se cuibări-ntr-un colţ, ca un biet emigrant ce era şi nu ştia care-i şpilu-n lumea mare. Trenul şuieră şi, mvvvumf, vummmf, o luă din loc. Nu trecu mult şi un tip cu caschetă şi o paporniţă de umeri, care le cerea tuturor oarece irtie la vedere, ajunse şi-n dreptul lui. - Beletu!... îi apostrofă neavenitul pe danci. - Ce, bre? Ce’ seşi? - Beletu, piţingăule, eşti surd? Arată beletu! - În ce dialect te esprimi, bre, nea cu cască? Că, pe la noi, prin etnie nu să ştie! - Ciocârdel, tu faci caterincă acilea? Ai sau n-ai belet? Dacă nu, love pentru amendă... - Nu’ş ce parleşti, dedeo, şi vezi-ţi de drum. - Ce-ai zis, mă tilică? Ia hai tu cu tăticu la interogator. Şi mi ţi-l înşfacă de haripă pe hulub, de-i merse fulgii, după care îl pasă şungalăului. - Încotro emigrantule, ce-ai păţit?, îl luă-n primire un zdrahon cu fălci de crocodil flămând şi priviri de acvilă care tocmai ce-a reperat în văzduh un pescăruş speriat. Danciul se uită la crocodil, crocodilul returna uitătura, cam aşa, cam cu subânţeles gastronomic. Danciul se uita la acvilă, acvila nu părea deloc impresionată. Pînă la urmă, o mică luminiţă de speranţă, se ivi în privirea neajutorată a porumbelului! Gaborul avea semnalmente pigmentare cunoscute: adică din acelaşi lanţ genetic, cu întortocheli greu de descifrat. Ei, atunci, instinctul de castă zbucni la suprafaţa sentimentului fratern şi, parcă dumirit, crocodilul îşi retrase dantura-n teacă, acvila clipi a recunoaştere. - Sar buşos, ciripele, mânca-ţi-aş graiu? - Zghiereşan, dedeo! Sunt hindus, dă la vânju dă sus! Tu san rrom sau gagio? - Rrom dă jamaika, dă la Găuriciu, puradelule! Ja sando cem? - La Tamşvero, să mă fac pictor şi scriptor, să mă pomeneasă neamul rrom pă vecie. - Ce e halea, pictor şi scriptor? - D-ăla dă face pânze muiate-n ulei şi blogodoreşte cu plaivasu? - Ăi fi bucătar te pomeni? So de bărş sî tu? - Şapte ani de-acasă, făcuţi prin bălării. Puradel curat, bree, perpelit la focul sacru al vetrei strămoşeşti. - Sar buşor chio dad? - Nu ştiu, că n-am fost dă faţă. Dedea erea-n permisie la mardit cai. - So de şave sî tu, phala ? - Câtă frunză şi iarbă, dedeo! Firişoru dă iarbă şî danciu! Frunza şî orătania! (Aci dicşonăru romulean are lipsuri, deci scuzaţi-l pe traducător!) - Sî tu că boc? - Hauleu, ţi-aş mânca şi cascheta, pupa-ţi-aş tălpili matale dă împărat! PS: Dai tu, dau și eu, pescăruș de câmpie! „cele”* - variantă ecoliterară pentru oarece! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE