FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Dropia
Text postat de Gheorghe Rechesan
DROPIA

De ani buni, Nelu Filipaș avea o obsesie care-i dădea insomnii și-i secătuia pofta de viață. Slăbise mult, ca unul atins de o boală necruțătoare, și dormea doar două-trei ore pe noapte. Dacă vreun cunoscut îl întreba cum se simte, îi răspundea scurt, cu o figură posacă:
„ Vreau să văd o dropie, pe urmă pot să și mor!”
Unii ridicau din umeri, alții îl sfătuiau să renunțe la această idee fixă, dropiile fiind o specie de păsări care dispăruse demult de pe teritorul țării noastre. Filipaș nu s-a dat bătut, a vizitat nenumărate ferme avicole și grădini zoologice, sperînd că va da de un exemplar aflat în captivitate, a participat la cîteva simpozioane ale ornitologiilor care militau pentru salvarea speciilor pe cale de extincție, ba chiar a încercat să convingă un crescător de struți să aclimatizeze cîțiva pui de dropie.
Un prieten care călătorea mult i-a furnizat informația că undeva în Ucraina, mai precis în stepa Bugeacului, s-ar afla cîteva exemplare de Otis tarda. Deîndată, pe Filipaș l-a apucat frenezia. Și-a împachetat cîteva haine, și-a lichidat contul din bancă și s-a urcat într-un tren cu destinația Odessa. După un drum lung și obositor de trei zile, în care a schimbat trei mijloace de transport transbordîndu-și bagajele din tren într-un autobus vechi și apoi în remorca unui tractor, a ajuns, în cele din urmă, în localitatea Deljiler, raionul Tatarbunar. S-a interesat imediat unde s-ar afla dropii, iar un vînător bătrîn i-a confirmat existența lor. A pornit dis-de-dimineață pe jos prin stepă pe traseul indicat de vînător. Era vară, soarele ardea cu putere, încingîndu-i creierul, iar ierburile de ovăz sălbatic, colilie și spinu-vîntului și crescute pînă la brîu îi îngreunau mersul.
După două-trei ore de mers prin arșiță a ostenit și a realizat că se rătăcise. Harta pe care o avea asupra sa nu-i era de niciun folos, busola o uitase în bagaje și-n orice direcție ar fi privit se vedea doar stepa necuprinsă și pustie. A luat-o din nou la pas, chinuit de sete și convins că, odată cu căderea nopții, steaua Polară îi va ghida drumul. Deodată a zărit în imensitatea cîmpiei cumpăna unei fîntîni, ca un deget uriaș de lemn îndreptat spre cer. Filipaș a luat-o la fugă spre puț dar, spre disperarea lui, cînd a coborît ciutura în gol a găsit numai nămol uscat. A ocolit ghizdurile fîntînii căutînd un strop de răcoare și a dat printre tufele de pipirig de o mogîldeață cafenie, ghemuită în iarbă. Nu, nu era o dropie, ci o tînără femeie din neamul nogailor care adormise în iarbă. S-a culcat și el, la cîțiva pași mai încolo. Cînd l-a trezit răcoarea plăcută a serii a dat cu ochii de femeia care-l observa, la rîndu-i, foarte curioasă. I-a zîmbit și i-a întins un burduf din piele de capră. Filipaș i-a zîmbit și el și, după ce a băut o înghițitură de apă călduță și sălcie a răsfoit dicționarul pe care-l avea în buzunar:
„Care este numele tău?” a întrebat-o în limba ucraineană.
Femeia și-a ridicat sprîncenele negre arcuite ca un arc mongol și a șoptit cu un glas cald și melodios ca sonul unei lăute:
„ Numele meu e Nazmia !”
Filipaș s-a pierdut în apa limpede și întunecată a ochilor ei migdalați. A zîmbit din nou și a strigat tare, atît de tare încît un stol de păsări au zburătăcit speriate de vocea lui:
„ Tu ești drokhva, dropia mea!”
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  cîntă la altă masă, că sperii peștii!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-03-30 22:33:49
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_ucraineană  
Postat de catre adrian mihai la data de 2019-03-30 21:25:50
         
 
  *viteză, că cine știe ce naiba mai înțelegi!

vezi, de fapt, ce e un typo?
nu ucrainean/ ucrainian, unde între tastele E și I mai sunt încă patru...
sau, cel puțin, așa e la mine pe tastatură!
te pomenești că la tine E și I sunt vecine!
:)))))))))))))))))))
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2019-03-30 19:37:18
         
 
  p.s. comisare, dacă-mi mai pocești o singură dată numele, o să-ți pocesc și eu mutra(la figurat, bineînțeles) de n-o să te mai recunoască nici mămăița lu matale!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-03-30 18:54:05
         
 
  am corectat, comisare, sper că țí-a venit inima la loc, poți defila cu filantropica minoră pe ulițe!numai un rebusist frustrat nu poate pricepe, (de unde să, dacă-i înțepeni în maxim 100 litere că cineva care scrie mai mlt decît el îi mai scapă cîte un typo)mersi , oricum, dacă nu erai tu nu știam nici că ucrainienii au limbă proprie!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-03-30 18:44:19
         
 
  Faină! Inițial am crezut că e o povestioară despre Nelu Peia, dar pe parcurs mi-am dat seama că nu. Finalul neașteptat, ca cel dintr-o epigramă, face toți banii.

 
Postat de catre Euro peea la data de 2019-03-30 18:06:52
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE