FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
SCRISOAREA XXL(parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Text postat de MARELE MAESTRU INTERGALACTIC

Un osman dintre aceia fără neam și fără limbă,

Ce mânat de vreri meschine patria ades și-o schimbă,

Se plimba matol, sărmanul, neținând cărarea dreaptă,

Scărpinându-și cu ardoare scăfârlia cea deșteaptă.

Dintr-un bloc fără ferestre o gagică-n blugi coboară,

După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,

Mirosea a vișinată de-acum două primăveri

Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.

Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumusețe,

A-nceput să facă zâmbre și pe-alocuri fețe-fețe

Și chiar dacă peste blocuri, se lăsa un fel de bură

Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.

Pipăindu-și marafeții, vru să-ngaime tandre șoapte

Cam ceva de genul: „pisi, unde vrei să dormi la noapte?”

Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,

Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:

- Scoate euroii, nene, iar apoi în brațe-mi vino

Eu să îți alin hormonii, iară foamea-mi tu alin-o!

Hai, acuși se face beznă și apar la streșini stele,

Vin să-ți prezantez tariful plus serviciile mele!







Pân` osmanul să-i dea verde, portofelul îi dispare,

O durere de dinți (lipsă) din neanturi, brusc, răsare,

O durere criminală care crește, crește, crește,

Cu viteză de Ferrari peste fălci i se lățește

Săgetându-l înspre tâmple tenebroasă îl cuprinde

Și din creștet până-n talpă ca o plagă se întinde,

Iar subit din tărtăcuța-i se ițesc cucuie mari

Depășind în perimetru baobabii seculari.

La doi pași de-osmanul nostru, o țigancă mai bătrână,

Peste-o pungă cu semințe tronând veșnică stăpână,

Observându-l că-și blesteamă soarta crudă în pustiuri

Și că lacrimi mari, tardive, curg pe barba-i, râuri, râuri,

Râde: -Spune bogdaproste că nu te-a târât prin lanuri,

Sau în vreo fântână seacă, prea departe de limanuri.

Mie mi-a ciordit din casă frigideru` și-un covor,

E piranda lu` Șmenaru, nu e fată din popor!

(Dă și mie, coane,-o sută, să mor io de mă prefac,

Merg ca martor și la Circă, nu mă dau după copac)







E făcut chiftele-osmanul, iar biștarii nu-i ajung

Nici de-o chiflă expirată și oftează îndelung,

I-au șparlit din buzunare tot ce-avea, ultimii chiori,

Astfel o pățești când seara umbli beat cu capu-n nori.

Prins cu dreapta de o bârnă apărută-n drum, înaltă,

Își adună pălăria și fularul laolaltă,

Ochii-i vineți lăcrimează de durere (sau de vânt?)

Și c-un icnet animalic se urni de la pământ...







În sfârșit ajunge-acasă, vila kitsch cu turle-n cer

Strălucește de departe pe al urbei eșichier,

Alta nu găsești de cauți din Strehaia în Bali,

Străjuind intrarea, sumbru, bodyguardu` își zări

Bâta lui de baseball, groasă, cu esențe de alun

Te ferește de belele chiar și-n ultimul cătun.

- Bine mi-am găsit bârlogul, thanks, măritule profet,

Căci Allah e unul singur și doar unul Mahomet!

Așa murmura osmanul, zambetu-i pe chip se naște

Când o haită de rotweilleri dă semnal că l-ar cunoaște…





Timpul a trecut, osmanul a-nfipt ghiara, vulturește,

Ilicit în zestrea țării iar averea îi sporește,

Are-acum un supermarket, un hotel și an de an

Dă petreceri grandioase cu bugete de sultan,

Nu îi stă nimic în cale, orice porți i se deschid,

Știe cui să-mpingă șpagă, demn vlăstar de Baiazid.



Dar n-o uită pe pirandă. Sumbre amintiri îi leagă

Și când doarme ca butucu' o visează noaptea-ntreagă

Scos din minți de dor, osmanul a tocmit pe-ai lui spahii

S-o găsească, vie, moartă, ori în munți ori în câmpii,

S-a sfădit și pe la șatre doar cu bulibașe mari

Ca să scotocească bine până-n codrii de stejari.





Într-o zi, la poarta vilei, bate-un tuciuriu c-un băț,

Culturistul de la pază îl descoase cu dispreț:

- What`s up, doc? - Nimic mânca-ți-aș!Sunt venit hăt din Banat

De piranda lu` Șmenaru să îi zic la împărat!



Namila își dă acceptul iar țiganul de la cort

Intră țanțoș drept în vilă, etalând slinosu-i port.

- Ce-i țigane?'ntreabă-osmanul, ai vreo veste să-mi închini?

Spune repede, nepoate, nu mă ține ca pe spini!

- Ia-mă-ncet, pupa-ți-aș ciocu`, nu vezi că-s abia sosit?

Dă un vischi mic la mandea, ca un semn de bun venit!

De-mi servești niște friptane nu zic nu, ba să mă ierți,

Oi fuma și o mahoarcă chiar cu riscul să mă cerți.

Am venit la tine, șefu`, cu un plan ce-am pus la cale

Ca s-o prindem pe piranda, sclava visurilor tale,

Am niște idei deștepte, dar rămâne între noi,

Nu vreau să se iște, coane, peste noapte vreun război!

- Tu ești prea naiv, țigane, la atâtea câte pot

Crezi c-o să mă-ncurc aiurea cu un găinar, c-un ciot?

Bă, tu n-ai habar în viață pe câți zmei șaua am pus

Ocupându-mă de biznis de cu zori până-n apus,

Banul lângă ban, fârtate, se-nmulțește, se adună

Căci mă trag din seminția ce-are-n steag o semilună,

Iarna mi-o petrec în Fidji, iară vara plec în Malta,

Top modele în jacuți înșir una lângă alta,

Ieri am cumpărat în lizing câteva autocare,

Să le plimb, de-mi vine cheful, ba la munte ba la mare,

Banii de la proști curg gârlă înspre mine, râuri-râuri,

Pot să fac din lapte țuică, să scot apă din pustiuri!

Deși fost-am o amibă pricăjită la-nceputuri

Astăzi euroii, falnici, îmi sunt paloșe și scuturi,

Am colecție completă de nunceakuri și de săbii,

Chiar aseară, lu` bunicu, i-am donat vreo trei corăbii

Și pe bune, bă țigane, la câți avocați am strâns,

În procesele penale sunt mereu de neînvins.

Dintr-un prăpădit sinistru ce tundea prin parcuri iarbă

Azi sunt rege-n astă urbe și îmi râd, pe-ascuns, în barbă.

Zi-mi pe sleau care e șmenu`, ciripește de-ai vreun păs,

Ori vrei să te-ntreb de-a dreptul: “Mănânci, calule, ovăs?”

Nu mă face, că-mi pun zbirii să te-alinte c-un nunceak,

Orice-ai fi tu, mare mahăr, un țigan sau un moșneag.

- Un țigan? Da, barosane, dar țiganul ce-l jignești

E mai șmecher decât alții, nu-i ușor să-l mătrășești!

Lasă țâfna, fii cuminte, fi`ncă nici nu mă cunoști,

Hai, adună-ți toți gealații, mercenari ce-i ții ca oști,

Omenește-mă, baștane, cu potol, ca pe-un oaspe,

Că sunt văr primar cu Țeapă, care-și zice și Istaspe,

Ăla care vinde ciungă mai încolo, lângă pod,

Profitând șiret de granguri ca de ultimul nărod.

Deci, s-o prindem pe pirandă, astăzi, zău, nu ne mai scapă,

Șade-ntr-un bordel, la șatră, fără bec și fără apă.

Însă treaba e cam nașpa, nu că vreau să te-nspăimânt:

Cinșpe cuțitari stau strajă la chilia-i de pământ!

Tu gorilele adună-ți, hai s-o ștergem, val-vârtej

Ia și-o trupă antitero (cică ăștia-s mai viteji)

O vrei grabnic pe pirandă fi`ncă pata ți s-a pus,

Dacă-ți etalezi și mușchii poți s-o legi pân` la apus.

În schimb, tu dă-mi pe de-a moaca, ce-ai p`aci, cupru și fier

Ca să-l vânz la “Colectare”, să ajung și io boier.

Jur! Să-mi moară puradeii și borțoasa și tot neamu`

Dacă ea până diseară n-o să-ți spele, tandră, geamu`!

Însă, ca să nu te facă vreun gușter de poveste,

Nu uita să iei cu tine antiglonțuri d-alea, veste,

Ia-ți și-un tanc, că nu se știe, de-or să-ți stea în față zid

Să-i dobori ca pe popice, doar ești neam de Baiazid!





În sfârșit osmanu-și strânge mercenarii cu mult zbucium,

Fi'ndc-avea numai un fluier, n-apucase să-și ia bucium,

Bine echipați cu bâte, lanțuri, săbii (chiar și-o coasă),

După ce-au urcat în Jeepuri, pleacă-n noaptea-ntunecoasă...

Au ajuns curând la șatră. Osmanlâul face-un semn,

Toți coboară din gipane, doar țiganu', om nedemn,

Stă pitit după tufișuri, cu burtoiu' la pământ,

Așteptând deznodământul, ocrotit de ploi și vânt.

Mercenarii, duri, atacă, vin ca boabele de grindeni,

Vin din față, vin din spate, vin en-gros de pretutindeni,

Cerul plin de nori mulatri se întunecă a ploaie,

Parcă știe că la șatră se încinge o bătaie...

Osmanlâul fără scrupul e cuprins tot de turbare

Și ordonă genocidul de la mic până la mare,

Mercenari din Legiune ce-au făcut prin Franța oaste

Bat, metodic, tot ce mișcă, dau la cap și sfarmă coaste,

Cuțitarii se-nfierbântă, se pornește-o bătălie

Ca în “Cei șapte magnifici” când pe deal, când pe câmpie,

Ei căruțele cu corturi fără veste le răstoarnă,

Peste fân și peste zdrențe niște motorină toarnă,

Totul arde, zici că-i torță ce preschimbă-n lavă gerul,

Iară fumul asimptotic prinde-n funii roșii cerul,

Osmanlâul e în frunte, c-o mânie-ngrozitoare,

Ca Van Damme în plină formă dă din mâini și din picioare,

Pârnăiașii nu se lasă, ei din mături își fac suliți,

Câte-un porc jegos guiță, e răzmeriță pe uliți!

Mercenarii-și umflă mușchii. Ordonați, vin în șiraguri,

Cad în roiuri nesfârșite, ca albinele în faguri...

În ăst timp, într-o chilie șade calm, netulburată,

Chiar piranda lu` Șmenaru. Încropește o salată,

Cu o coajă de banană și un ou stricat în mână,

Pentr-o ciorbă ar traduce și din greacă în română.



Stă pe masă, plin de muște, un borcan cu gem de prune,

Iar piranda îl ochește cu atâta pasiune,

Osmanlâul observând-o a rămas încremenit

Parc㠓Terminator” însuși peste nas l-ar fi pocnit.

El rememorează iute amintiri una și una,

Până când, peste coclauri, adormită, iese luna,

Dar piranda, hoțomană, ca trezită brusc din somn,

Face pe mironosița, descântându-l, blând, pe domn:

De ofelie privirea pironită-i pe o carte

Ce-a găsit-o-n tomberoane, aruncată, nu departe.

“Șed amu` chircit pe vine,

(Aș hali niște măsline)

Da`...îți scriu, cu pix, o carte

Că-mi ești, iubi, prea departe,

Să-mi trimiți, pliz, o nuga,

Dacă ești un cineva,

Cel mai cel din branșa ta!

Cutreier poienele,

Îmi boiesc sprâncenele,

Doar m-o prinde-un cintezoi

Să m-arate și-n Plaiboi,

Să-mi pozeze flamurile,

Io să-mi scutur ramurile,

Să-mi boțească penele,

Io să-i spăl izmenele,

Și-ntr-un fel simandicos,

Dac-o vrea bunu' Cristos,

Sa-l intorc cu susu-n jos!"





Când osmanul a văzut-o declamând precum rapsozii,

S-a-nvârtit de unul singur ca un câine-n jurul cozii:

- De ce oare sunt aicea? Ce voiam? Pe cine caut?

Și-n timpanele-nfundate-i răsunau muzici de flaut,

- N-o să-i zic lu` mândra asta nici un “du-te mai încolo!”

Azi empatizez cu Rocky, mă împac și cu Apollo,

Plec mai bine la Safari, poate-mi pică un mistreț,

Poate scriu, de-oi fi beat mangă, chiar și un letopiseț,

Suferințele lui Werther le trăiesc mai toți nerozii,

Să mă deghizez în Goethe, să m-afund în mâlul prozii?

Să-mi dezvolt musculatura la tăiat de brazi și paltini

Ori făcând pe Moș Crăciunu` să-mpart daruri, după datini?

Știu, am folosit bazooka, terci e toată șatra voastră,

Văz că am produs ravagii, situația-i albastră.



-Astăzi vreau să-ndrept greșeala. Mâna zânei o s-o cer,

O să-i dăruiesc pirandei cel mai trendy giuvaer!

Nu contest c-au tăvălit-o prin tufișuri toți tembelii,

Poa` să facă și trotuarul drept în fața cafenelii!

Se retrag toți mercenarii. Cuțitarii cu-a lor suliți

Pleacă la ciordit poșete. E iar liniște pe uliți...

Ca pe o marionetă dirijată ferm de funii,

Pe osman piranda-l ține prins în plasele minciunii,

Ea l-a luat de soț pe fraier. Naș Patriciu, liberalul

Cel curat ca o fecioară și mai pur decât cristalul,

Cel ce bea doar apă plată și nu intră-n cafenele

Le-a făcut cadou un Maibach plus o geantă cu lovele.

Stând la masă în bodegă beau un Heineken și cuget,

Care dintre personaje e mai ticălos, mai buget:

Matracuca lui Șmenaru cea expertă-n șiretlicuri

Ori osmanul ce avere a făcut vânzând nimicuri?

Cel care văzând în stradă o monedă veche, calpă,

O ridică brusc de parcă n-ar avea pingele-n talpă?

N-ai să vezi un ins ca ăsta, cu fairplay să recunoască:

”Eu sunt doar un neica nimeni, un râios cu ochi de broască”

Cămătarii plini de-osânză își trimit cu ranga solii

Să recupereze grabnic de la vreun naiv, toți polii

Și ascund, pe la chindie, părăluțele-n scufie,

Căci așa le este datul, singura filozofie,

Banu-l fac lovind cu pumnul, însă n-au prea multă minte,

În vocabularul zilnic zac, timide, cinci cuvinte,

Prin senate, parlamente își găsesc prea lesne locul,

Când politica e curvă ei sunt peștii ce-i fac jocul,

Iar apoi stau la oglindă, îngâmfați, să se admire,

Bat obrazul ca tovalul pretinzând că e subțire,

Ciorditorii, pârnăiașii, toți au sânge de roman,

Fi’ndcă au cerșit pe vremuri chiar în hală, la “Traian”,

Au uitat că ani de-a rândul scotoceau doar prin gunoi,

Astăzi ei sunt stâlpii țării, iar gunoiu-l ducem noi!

Bani întoarce cu lopata orice fel de stârpitură,

Dacă ai tupeu cu carul te agiți și dai din gură,

La alegeri toți ca unul te votează, idioții,

De ciolan când vine vorba din neant sar patrioții,

Toate fețele de pernă, papagalii și gușații

Au ajuns să-și facă zestre pe cocoașa bietei nații...





Azi îl venerăm pe Guță. Maneliști inculți și fameni

Au inoculat prostia în dovleacul multor oameni,

Indivizi cu stil de grotă, nesimțite creaturi,

Scot doar kitsch-uri maneliste din mirositoare guri,

Prăvălesc pe capul nostru doar rușine și ocară,

De-aia tineri de valoare fug cu traista-n băț din țară.



Ne-a ajuns câți inși bezmetici injectați cu drog în vene

Din merțane opulente fac la stop semne obscene,

Dacă știi să pupi temeinic și cu râvnă drept în dos,

O s-ajungi, fără tăgadă, dintr-un cerșetor un boss!



Dive strâmbe, nătăntoale, se dau bine cu pomadă

Și călcând ca rața-n străchini ies în Jeep la promenadă,

Le-nsoțește vreun ministru cu figură de copil

Care etalează țanțoș, cât chibritul, un mobil,

Au uitat aceste fee cu mișcări de curtezană

Că dormeau iarna trecută în metrou pe la “Romană”...



Iarăși deșteptat din gânduri sorb nervos din berea rece

Și mă-ntreb când nebunia ce ne mistuie va trece,

Când parlamentarii noștri cu promisiuni aruncă

Urmăresc al țării bine ori o halcă roz de șuncă?

Românașul e un haplea, lesne e a-l înșela,

Un cioban fugit din stână greu se poate cizela,

De-aia stăpânesc acuma cioflingarii peste țară

Și o jecmănesc cu sete, fie iarnă fie vară,

La alegeri, asta-i soarta, ne-am făcut un obicei

Să instaurăm la cârmă numai loaze și mișei,

Care zâmbitori, dar sadici, au o singură pornire:

Să ne lase-n aia goală pân` să prindem noi de știre!





Ăștia-s vax!Eroi de paie!N-or rămâne-n veci prin cronici,

De cei mulți îi doare-n bascheți și-i sfidează cruzi, ironici,

De-ar veni chiar Jason Statham ca să dea cu brandu-n ei,

Tot s-or fofila p'acilea alte turme de mișei...

Dacă-ți faci o socoteală și stai bine să aduni,

Tot mai bine-i în Canada, că e joi sau că e luni!

10-12-2005
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  una dintre cele mai bune parodii ale tale, am mai spus-o, chapeaux, maestre. 3 * și vot.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-03-23 23:15:18
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE