FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Filozofia macacului
Text postat de Vasile Hurmuzache
De când omul, în Natură, coborât-a din copac,
( unii zic că-ntâi maimuța și le dau și lor dreptate:
eu cunosc una ce scrie și ne deversează, vrac,
ce-i șoptește sulfuros muza slută pe la spate) ,
a trasat întâi o axă și s-a învârtit în jur,
aplecându-se cu grijă către scai și către floare.
…și maimuța urlătoare a văzut că-s’ rupți în tur
pantalonii omenirii ce trebăluia sub soare
și-a pufnito-n carii râsul și din creangă-n creangă, uța,
din liană în liană agitându-și strașnic blana,
colinda pe la surate și striga, așa, maimuța:
- sunt pe lume arătări care beau apă cu cana,
nu mănâncă pui de ploșniți, nici superbii viermi păroși;
vrăjitori, că își îmbracă și-‘și dezbracă zilnic blana,
și se spală pe picioare… ce mai, niște zăbăloși!
nu că eu aș fi gorilă ori maimuță urlătoare,
nu îmi recunosc nerozii nici statutul de macac
când rânjesc frumos la lună și-ntorc dosu’ către soare –
care se îmbujorează și se dă după copac…
au umplut pădurea toată, păduchioșii, nimuricii;
ei nu știu că io-s’ fac-totum, că în mine e pădurea?
și, în bezna minții mele, bâzâie ca licuricii,
ce păcat că, din prostie, ei au inventat securea…
simt cum se revoltă-n mine tenia și cu limbricii.
și am mintea cultivată, strălucește tainic părul
când, filozofând la greu, prin hățișuri îmi fac treaba.
și vă spun fără trufie, ăsta este adevărul:
ei , toate le fac cu mâna, nici eu mă las , cu laba.

să nu-ncapă îndoială că eu sunt cel prostovan,
mă semnez intraductibil, și ghițel, și Nechezan!

* Sper ca macacul în cauză să înceteze cu interpretarea abuzivă a finalului.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE