FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
CUM SĂ ÎNGHIȚI O BROASCĂ RÎIOASĂ
Text postat de Gheorghe Rechesan
CUM SĂ ÎNGHIȚI O BROASCĂ RÎIOASĂ
( dramă XXX într-un act)

PROLOG
CORUL ANTIC (intonînd cu voce monotonă)
-Pe o cîmpie de azur, cu flori și of de ciocîrlan, trăia naiv și imatur, un ucenic în porțelan...din lutu’ roată învîrtit și brînca împrejur colan, năștea și oale de gătit și-ulcioare de sorbit molan...dar într-o zi la scăpărat, cu membru-i păcătos, zălud, din humă rece-a frămîntat, în curbe roze, line-un nud... (era în norme stipulat, ba chiar se scrise și-n Talmud: „boiul golaș e condamnat”)...și-l încropi dintr-o bucată, cu țîțe pline de atee și crupa tare, legănată..ce-atîta vorbă, o femeie!

TABLOUL I
Decorul înfățișează un Olimp butaforic: doi măslini din plastic, cu frunzele prăfuite, o coloană ionică din stuc, doi-trei norișori din carton atîrnați în dreptul unei draperii decorate cu stele aurii din staniol.
ZEUS (intră din dreapta; poartă o togă liliachie cu tiv auriu, o barbă albă, perucă așijderea, cunună de lauri din viplă și-un mănunchi de fulgere, din același material, în mînă):
-Pe barba mea, ce vis urît! Se făcea...
HERMEȚACHI ( intră din stînga; e-nțolit într-o pelerină cenușie, poartă caduceu și-o pereche de sandale cu aripi, umblă aplecat cu pași furișați):
-Plecăciuni, mărite! Cum ați dormit?
ZEUS:
-Suntem doar noi îmi poți spune pe nume...Bine, nepoate, bine...ce fac supușii mei din Azureea?
HERMEȚACHI (se scarpină cu o mînă-n chica-i încîlcită):
-Mîrîie, unchiule! Cu osebire cel mai nou, oierul ce veni din Arcadistan...dar și alții asemenea lui, zurbagii, tigorii, nesupușii!
ZEUS:
Așaaa...și ce zic? Hai, spune-mi ...
HERMEȚACHI:
-Te bîrfesc, măria-ta...c-ai fi rigid, vetust și tiran, că n-ai principii și guvernezi după bunu-ți plac!
ZEUS ( vîrînd mÎnă sub togă scoate o broască vie, care orăcăie speriată):
-Ți-ai luat porția de umilință pe ziua de azi?
HERMEȚACHI ( înghițind în sec):
-Nu, unchiule...dar nu s-ar putea...
ZEUS (cu asprime):
-Hai, înghite, nepoate...e necesar pentru-ntărirea cugetului!
HERMEȚACHI:
-...să-mi dai una verde, nerîioasă? Ultima dată am făcut urticarie la părțile gingașe!
ZEUS ( îi îndeasă broasca în gură):
-Înghite, îți zic! Cum vrei altfel să-ți oțelești cugetul? Știi doar: un batracian pe stomacul gol în fiecare dimineață...Așa... acu’ poți să te scobori în Azureea! Ia aminte, întipărește-ți în cap orice vezi sau auzi pe acolo...și nu intra în controverse inutile cu muritorii; hai du-te! (îl împinge spre ieșirea din scenă, apoi monologheză) Bun băiat, supus cît trebuie, lingău cu măsură, abil și fără scrupule în lumea de rînd... păcat că nu are mai mult tact! Eheeei...pe unde o fi Exintius...cîtă perfidie înnăscută, îngemănată cu cinism...un adevărat diplomat al sferelor cerești!
TABLOUL II
Decorul înfățișează un tărîm feeric și naiv; draperii albastre întruchipează cerul senin, o mochetă albastră, iarba și colinele sinilii; în mijlocul scenei un havuz din sticlă în care plimbă peștișori din polistiren bleumarin.
PROMEȚEL ( stă în fața unui trepied din lemn, modelează o siluetă feminină cu trăsături neclare și cîntă):
-Pe cîmpia minunată,
Eu făcui din tină-o fată
E nurlie și întreagă,
Țucu-i gura ei de fragă...
(se apropie de statuie și-și lipește buzele de capul acesteia; auzind pași, privește speriat în jur și acoperă repede galateea de lut cu o cîrpă ponosită)

IOVAN ( poartă o mantie de dimie groasă, căciulă din pielicele de miel și-un toiag noduros):
-Ciobănaș la oi am fost, fetele nu mă cunosc, da’ la vara care vine, m-or cunoaște șî pă mine...(îl zărește pe Promețel și zîmbește voios) Tu ești olarul, nu-i așa?
PROMEȚEL:
-Da, olarul...fac ulcele, bărdace și oale...orice mărime , felurite modele !
IOVAN:
-Fă-mi și mie un ulcior, să țin în el apă proaspătă de izvor! Poți? Ți-oi da un miel, cînd o făta bălaia ...
PROMEȚEL:
-C-o toartă sau cu două? Știi, cele cu două toarte-s mai scumpe...
IOVAN( hohotește gros):
-Mare pișicher ești, olarule...(zărind trepiedul acoperit cu pînza ponosită) Ce-ai acolo? O butie de lut?
PROMEȚEL (încurcat):
-O butie? Nici vorbă...dacă-ți spun, juri că nu sufli o vorbă? E ...o femeie!
IOVAN:
-Fugi măi, de-aci!Ce să cate femeile în Azureea? Pe aici îs doar muze, mofluze și farfuze...
PROMEȚEL ( trăgînd pînza de pe statuie):
-Uite! Îți place?
IOVAN (dă ocol siluetei de pe trepied):
-Nu-i rău...da’ pe la bxxi, puteai pune mai mult lut...picerele-s oleacă strîmbe, iar ugerele-s cam mici...
PROMEȚEL (privindu-și autocritic opera):
-Mda...s-ar putea să ai dreptate, mai am olecuță de lucru la ea!
IOVAN:
-O să ai necazuri!
PROMEȚEL (nedumerit):
-De ce să am necazuri? N-am făcut rău nimănui...
IOVAN:
-Păi... știi ce poruncă a dat jupînu’, nu? (arată cu toiagul înspre cerul fals din muselină) Doar El are voie să-ncropească făpturi!
PROMEȚEL:
-Știu, firește că știu, dar nu e vie!
IOVAN:
-N-are a face, de-aia tot poți păcătui, doar uitîndu-te la ea...are țxxe? Are!Dar cxr și bxxi? Ce mai vrei, e ispită-n toată legea...
PROMEȚEL:
-Săptămîna trecută am făcut o vacă...cînd a fost gata, am vrut s-o mulg...n-a curs din ugerul ei decît praf...
( apare-n scenă, pe neașteptate, Hermețachi; surprins Promețel nu apucă să ascundă statuia și se postează dinaintea ei, acoperind-o cu trupul său)
IOVAN ( aparte, sieși):
-Ăsta cine-o mai fi?
HERMEȚACHI:
-Ce faceți, suflete? Vă sfătuiți?
IOVAN:
-Ba! Doar tăifăsuim... de ce or fi oare sunt cei de Sus așa de curioși?
HERMEȚACHI (îl împinge înlături pe Promețel și privește statuia):
-Ce-i asta? Pe barba lui unchiu-miu, ce arătare-i aici?
PROMEȚEL:
-Ce să fie? Iaca un ulcior...
HERMEȚACHI:
-Un ulcior? Cu mîini și picioare?
PROMEȚEL (încurcat):
-Da...e un model mai aparte...l-am făcut pentru serbare!
HERMEȚACHI (nedumerit):
-Ce serbare? N-am auzit nimic!
PROMEȚEL ( cu voioșie):
-Azurnaliile firește...sărbătoarea nebunilor albaștri..se ține-n fiecare an de-ntîi prier...
HERMEȚACHI( învîrtindu-se pe lîngă statuie):
-E urît, nu-mi place...mai bine-ai modela o bărdacă pîntecoasă ca s-o umplem cu vin!
EPICUR( intră în scenă gălăgios, cu gesturi largi, fîlfîind poalele tunicii ):
-Bre, ce chiori pot fi unii!( către Hermețachi) Nu vezi, nătînge, că-i o muiere? Cine naiba vă trimite p-acilea, de-a puia-gaia, drept esteți? Din ce văgăună vă scoate jupîn Zeus?
HERMEȚACHI(mirat):
-O femeie? Cum așa?
EPICUR:
-Da, măi! O femeie...( se apropie de statuie indicînd cu palma)...uite-i cxxxl, cu bxxxle dolofane...uite-i și țxxxle ca două mere.. (către Promețel)...acolo meștere, puteai pune mai multă rotunjime, să aibe bărbatul ce cuprinde!
HERMEȚACHI(indignat):
-Dar e goală! Ce...urît!
EPICUR:
-Nu-i urîtă, bre! E...naturelă, e mama noastră, a tuturor, în carne și oase! Ataraxie curată, măi nene!
HERMEȚACHI(amenințător):
-Trebuie să-i spun lui Zeus...nu-i permis! Sigur nu știe că olarul său olărește femei goale..vei fi pedepsit!
EPICUR:
-Ete scîrț... de asta nu mai pot io!
CORUL ANTIC:
Făcu săracu, migălit, din lut rece ca pe-un ulcior, trup femeiesc bun de iubit, clădit anume pentru-amor...coane, faci mare greșală, nu tăinuie urîtu-n dor, nici dragostea-n fală goală...
HERMEȚACHI( părăsește scena furios, strigînd):
-Ați încălcat legea...nu-i îngăduit s-arătați goliciuni, să vorbiți despre pxxe și țxxe..veți fi pedepsiți...pe toți vă va lovi mînia lui Zeus!
TABLOUL III
Decorul: jumătate de scenă înfățișează Olimpul, cealaltă, cîmpiile Azureei.
ZEUS ( se plimbă agitat prin partea-i olimpică):
- Pe unde umblă nătărăul de nepotu-miu? De ce întîrzie? Orice întîrziere, orice șovăială, poate compromite planul meu colosal...Azureea trebuie să devină un tărîm curat, fără patimi și fără păcate, un patrulater pur pendulînd între onoare, cuvînt, credință și candoare...Nihil sine deo...adică Eu!
- HERMEȚACHI (intră gîfîind, palid de indignare):
-Mărite...unchiule, azuricii îți nesocotesc poruncile!
ZEUS (mirat):
-Care porunci? Am dat atîtea că le-am pierdut numărul!
HERMEȚACHI:
-Cea cu goliciunea păcătoasă...olarul făcu din humă, o muiere dezgolită, cu nurii la vedere...iar ceilalți își rîd toți de tine!
ZEUS ( furios):
-Nerușinatul...săptămîna trecută făcu o vacă...tot dezbrăcată!Dă-mi repede fulgerele, ca să-l învăț minte!
( în cealaltă jumătate de scenă, Promețel își mîngîie duios femeia de argilă)
HERMEȚACHI(alergînd din culise, cu o mînă de fulgere și o lunetă vetustă):
-Învață-l minte pe zurbagiu, unchiule...trăznește-l, prăvale-l scrumuit în infern!
ZEUS ( cercetînd jumătatea opusă a scenei):
-Dă-mi telescopul...să țintesc bine, nu cumva să trăznesc din greșală alt neghiob!
( un bubuit puternic zguduie scena, luminile se sting și doar un reflector roșu îl încercuiește pe Promețel)
PROMEȚEL (lîngă resturile informe ale statuii):
-Na! Că mi-o luă tiranu’ și p-asta! (strigă ridicîndu-și brațele către Olimp, unde Zeus și Hermețachi ciocnesc voioși cîte-un pocal cu ambrozie) Luați-mi tot! Și pielea și oasele și sîngele, și... sufletul gol! (cade-n genunchi lîngă grămada de argilă fumegîndă, plîngînd înăbușit)
CORUL ANTIC:
Dintr-un bulgăre de humă,
Vru sărmanul o drăguță
Zevs tiranul făr’ de mumă,
I-o trăzni c-avea și pxxă!
~ Cortina~
DISTRIBUȚIA:
Zeus: Ioan Emanuil Corbu-Cristescu, artist al poporului
Hermețachi: Mihai Iulian Matei, student actorie
Promețel: Vasile Iftime
Iovan: Gheorghe Recheșan
Epicur: Ioan Peia, artist emerit
Corul antic: Radu Ștefănescu

Regia: Demostene Veleitaru-Scîrbea
Decoruri: Muzeul Gh.Antipa
Scenografia: Lenuța Împedecatu
Lumini: Luxlumen Scăieni
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  N.A. am repostat acest text nu ca să fentez OUG-UL Cristescu, ci dintr-un motiv simplu:el a aparținut întotdeauna realității europeice, așa cum a fost ea, cu urcușuri(în anii de mare agitație și fervoare)și coborîșuri(vai!tot mai accentuate)  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-28 10:06:32
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE