|
|
|
|
|
|
|
|
|
Când o fi și-o fi să mor voi trece din dor în nor |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Când o fi și-o fi să mor
voi trece din dor în nor
și de-acolo mai departe
voi pleca spre miazănoapte
Așteptând în rătăcire
o a doua devenire
ca să pot să vin apoi
în memorie la voi
Iar în iernile cernite
cu ninsori necontenite
să mă-ntorc din lumea mea
în fulgi jucăuși de nea
Sau în primăveri albite
de petale infinite
să vin prin raze de soare
pe-ale munților izvoare
Și în veri înmiresmate
cu iubiri împovărate
să vin ca un zburtor
la fete pline de dor
Să le-alin durerea dulce
când fac patul să se culce
să rămân la ele-n prag
căt timp le-oi mai fi eu drag
Iar în toamnele-aurite
și cu frunze ruginite
să strivesc cărări pustii
și să plec în galaxii
Așteptând acolo sus
judecata lui Isus
ca să mă-ntrupez eu iară
pe a lumii nouă scară |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|