|
|
|
|
|
|
|
|
|
Felul patru... |
|
|
Text
postat de
Andrei Ghejan |
|
|
Când lăcomia nu mai are limite, când îmbuibarea după ce deja ți-ai făcut plinul (la nivel înalt) începe să-și facă tot mai simțită prezența, situația poate fi asimilată cu noțiunea de „prea plin”, din toate punctele de vedere. Deversând, natural, ca un „felul patru” ce nu mai poate fi asimilat, devine pagubă: un „depozit al nimicniciei” (deja toxic), o risipă inutilă care (un produs fiind) a presupus niște eforturi. Culmea e că eforturile depuse pentru obținerea produsului în sine nu au fost depuse de cel (cei) care acum îl transformă în pagubă prin risipă inutilă (generând totodată și costuri suplimentare ulterioare prin administrare, sau pentru ștergerea urmelor, astfel încât totul să pară „curat” în urmă), ci este rodul contribuabilului, respectiv a celor ce muncesc efectiv. Pe lângă multe alte aspecte, rezultat tot al negocierilor cu aceeași lăcomie absolut nejustificată, risipa își aduce un aport consistent la fenomenul numit pe scurt: criză (ce nu va întârzia să apară ca o consecință). Trebuie să fii complet tâmpit să nu-i pricepi mecanismul. În 2008 a fost efectul de „bulă”. Acum..., ce va fi? Mi-aduc aminte, de exemplu, cum mă certa tata (Dumnezeu să-l ierte) când uitam câte un bec aprins fără rost... și ca noi, mulți alții, în timp creîndu-ne un adevărat reflex să nu facem risipă inutilă. De ce? Pentru că economia astfel cumulată de la fiecare în parte își aduce un aport considerabil la bunăstarea generală, deci se răsfrânge tot asupra noastră, a tuturor. Efectul e de boomerang. Ce se întâmplă însă când există nișe și mai ales: de ce să permitem ca aceste spărturi să existe? Din punctul nostru de vedere poate am fi indulgenți (oarecum) cu noi înșine și ne-am spune „e greșeala mea, mi-o asum și o să recuperez cumva muncind mai mult”, dar ce facem dacă observăm că tot sistemul este realmente sabotat? – culmea, exact de cei pe care i-am pus să-l păzească (în traducere liberă: vedem cum am pus un lup paznic la stână). Păi,... nu mai e ok. O să tabere repede pe mine cineva și-o să spună: „speculații... exemple, argumente ai?” Hai să fim serioși! Deschide naibii televizorul ăla, sau FB, orice media, ziare, și-o să te intoxici și de exemple... și de argumente. Cum dracu să mai taci măi frate când vezi tot ce se întâmplă? - cu toate eforturile de mușamalizare, măgăriile transpiră. Să încerci să le maschezi, să le deformezi cu bună știință prin cuvinte, explicații și acțiuni meșteșugite pentru a face o tentativă de diminuare a efectelor devastatoare, distructive, te face complice, iar pseudo-apărarea prin care te-ai disocia ulterior ca părtaș (din neconștientizare pre-fabricată) nu te discuplă. Cineva, cândva te va judeca pentru acțiunile tale de îmbobodire cu bună știință a celor mai puțin avizați, sau influențabili din ignoranță. (Aviz amatorilor). Revino-ți!... până să apară daunele adevărate. Greșeala recunoscută e pe jumătate iertată! Iar asta tot de spiritul românesc ține. În opinia mea, niciodată nu e prea târziu să-ți revizuiești atât atitudinea, cât și greșelile, căutând permanent soluții de remediere a răului produs, la care ai participat direct, sau indirect. Zi-i cum vrei, dar asta numai propagandă nu e...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|