FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Demonul Democrației sau lesa care ne face ”liberi”
Text postat de Emanuel Cristescu
Religioșii spun că invenția cea mai tare a Necuratului este să te convingă de faptul că el nu există. Se pare, că Necuratul democrației procedează la fel. Iar ”Democrația” în numele căreia dormim liniștiți este doar zgarda, lesa, cu o anumită flexibilitate care ne dă dimensiunea orizontului fiecăruia. În funcție de categoria căreia îi aparținem și de poziția la care accedem în societate.

Se pare, în viziunea statului paralel și a vârfurilor acestuia, lumea, baza societății sau ceea ce marxiștii denumeau ”masele populare” se împarte în două: ”idealiștii” și ”masa ineptă”. Aceasta este clasificarea cinică și reală din punctul de vedere al celor care dețin, cu adevărat, pârghiile puterii. Și pe care media, una din pârghiile lor de forță, o denumește, alintând-o și flatând-o, cu expresia de cetățeni. Adică, vezi doamne, oameni cu spirit civic, implicați social, care, nu-i așa?, pornind de la nevoile cetățenești realizează platforme și programe care, puse în practică, aduc rezolvarea acelor nevoi sau cerințe ale societății.

Această masă ineptă împreună cu idealiștii, evident tot inepți și ei, are libertatea de a-și crea idealuri, de a avea aspirații și visuri, de a spera și, cel mai important lucru, de a munci. Într-o deplină, nobilă și clamată libertate care, nu-i așa?, este categorema supremă a spiritului uman. Libertate care se câștigă și se apără cu mintea, brațele și arma și care generează eroi, mituri și opere prețuite, admirate și aproape sanctificate în patrimoniul demonului numit ”Democrație” Și care, asemenea îndemnului dintr-o celebră reclamă, insidios ori mai direct, prin multitudinea de tunuri media, ne tot îndeamnă: dormiți liniștiți! Democrația lucrează pentru voi.

Aceste considerații mi-au fost induse de lectura unui articol pe care l-am primit pe e-mail și al cărui autor nu-l cunosc. Autor care lasă la liber diseminarea articolului. Articol pe care îl voi prezenta mai jos. Mai precizează autorul că articolul se află, pentru câteva zile, și pe niște bloguri. Dar, doar, pentru câteva zile. Apoi îl va șterge.

Să încerce oare să ne manipuleze acest articol? să ne aducă în postura de fataliști resemnați, de defetiști? Sau este adevărul cinic spus brutal fără menajamente?

Vă îndem să citiți, cu atenție, să reflectați și să comentați.


Celălalt stat

Văd extrem de multă lume confuză în fața a ceea ce generic este numit „stat paralel” sau „stat subteran”. În timp ce unii - din naivitate sau ticăloșie - îi neagă existența, alții se simt exasperați, sufocați de el, astfel încât uneori realmente simt nevoia să urle. Care să fie adevărul? În ce tabără ar trebui să ne situăm?

În cele ce urmează mi-am propus să tragem puțin perdeaua pentru a vedea cum funcționează cu adevărat lumea. E o întreprindere destul de complicată și, mai ales, controversată. Știu că ceea ce veți citi în continuare este extrem de greu de digerat, în special din cauza unei viziuni deformate impuse brutal majorității populației. Însă, puterea de a face saltul înapoi peste Styx este cea care face diferența dintre morți și vii, inocenți cu ochii legați și clarvăzători, înlănțuiți și liberi, s.a.m.d.


Voi porni de la simpla noțiune de suveranitate. Cum bine se știe, suveranitatea este capacitatea unui stat se autodetermina. În lumea de azi ca și în istorie lucrurile sunt extrem de simplu de tranșat: există națiuni suverane, capabile de autodeterminare totală și celelalte aflate într-o relație de vasalitate față de primele. În ciuda a ceea ce ați putea crede, în ziua de azi există doar câteva state care sunt cu adevărat suverane, restul depinzând într-o măsură mai mică sau mai mare de câteva dintre aceste state. Printre statele cu adevărat suverane avem: SUA, Regatul Unit, Israelul și Iranul. Atenție, nu am adăugat aici nici Rusia și nici China din cauza unor elemente care depășesc spațiul și intențiile articolului de față. Ceea ce ar trebui să constatați este faptul că majoritatea statelor suverane prezentate au democrația occidentală ca bază a sistemului lor politic.

În teorie, democrația este forma cea mai înaltă de guvernare, care asigură exprimarea tuturor vocilor din popor. Totul funcționează perfect, însă la nivel absolut teoretic. La modul practic, așa-zisa „democrație occidental㔠funcționează pe baza unei scheme triunghiulare (atenție, în cele ce urmează mă refer la democrațiile statelor suverane): trei categorii aranjate în mod piramidal, aflate, fiecare dintre ele, într-o relație strictă de subordonare față de cea de deasupra. La bază avem ceea ce numim „masa ineptă”, adică noi, cetățenii. R baza societății, iar percepția ei asupra statului este una absolut deformată. De la acest nivel statul este văzut ca o entitate tot triunghiulară, compusă din puterile legislativă, executivă și judecătorească, aflate pe picior de egalitate, într-un echilibru despre a cărui stabilitate nu-și pune nimeni nicio întrebare. De la nivelul de bază, singurul element care „transpir㔠este „structura oficială a statului”, acel incredibil și ireal echilibru pe care tocmai vi l-am descris și pe care-l știți din viața de zi cu zi. Nivelul cel mai de sus rămâne strict necunoscut bazei, fiind catalogat în media și în comunicările oficiale drept „teorie a conspirației”.

Trecem la nivelul următor, cel căruia îi vom spune „al statului conducător”. Acest nivel este împărțit, la rândul său, în două categorii: prima include o clasă extrem de mare de indivizi pe care-o vom numi cea a „idealiștilor” și o clasă ceva mai mică, a „insiderilor”. Clasa „idealiștilor” cuprinde politicienii mărunți(de la lipitorii de afișe, consilieri locali, primari, parlamentari) sau cei situați la nivel de bază în diversele instituții ale statului (judecători, diverși procurori, salariați de la baza serviciilor secrete s.a.m.d.). De cele mai multe ori, cei din această clasă au o carieră destul de strict plafonată și, în extrem de rare cazuri, reușesc să treacă peste „neajunsurile” apartenenței la clasa idealiștilor și, automat, să intre în zona rarefiată a puterii. Din punct de vedere al percepției, majoritatea covârșitoare a celor care fac parte din această categorie percepe statul la fel ca și „masa ineptă”. Jumătatea superioară, „insiderii”, sunt cei pe care-i vedeți cocoțați în posturi cheie. Ei sunt perfect conștienți de existența „nivelului superior”, dar, cu toate acestea, nu au un contact direct cu el, ci, prin ceea ce am putea numi „pârghii”. Elementul esențial de înțeles este acela că nivelul cel mai de sus al piramidei nu interacționează direct cu nimeni, ci doar prin intermediul pârghiilor. N-o să povestesc aici despre eșalonul superior al puterii („eșalonul conducător”), deoarece timpul și spațiul nu-mi permit acest lucru.

Ceea ce trebuie înțeles în funcționarea „statului democratic” suveran este faptul că, în spatele aparențelor teoretice, modul de luare a deciziilor este unul care n-are de-a face cu șabloane precum „democrația”, „decizia poporului” s.a.m.d. Chestiunea e foarte dibaci mascată. Prima chestie fraudulentă este dată de faptul că un ales nu are un mandat imperativ, adică odată ales nu e obligat să se țină de promisiunile din campania electorală. E un element căruia i-am putea spune „secret ținut la vedere”. Al doilea element este acela că, indiferent de determinarea unui individ „corect ales”, acesta, odată ajuns în „cămările puterii”, constată că este neputicincios, aflându-se în imposibilitatea de a pune în aplicare(presupunând că și-ar dori) promisiunile din campanie care ar contrazice dorințele eșalonului conducător. Probabil aici pare o fractură logică: de ce un individ sau un grup, după ce câștigă puterea, nu-și poate impune voința? Pare ciudat, nu-i așa? Doar după ce ai câștigat alegerile te afli la volan, ai toate butoanele la îndemână.

De fapt nu-i așa. Dacă prin minune ai câștigat alegerile și nu faci parte dintre insideri - adică dintre cei conștienți de existența eșalonului conducător - vei constata cu stupoare că acțiunile tale se lovesc de ziduri de netrecut. În fapt nu te afli „la butoane”, ci în fața unui panou cu false butoane, întrucât apăsarea unui buton nu declanșează acțiunea, ci atenționează un oficial de rang inferior că vrei să iei o decizie. Punerea ei în aplicare depinde de voința acelui oficial de rang inferior.

Abia atunci constați că statul este de fapt o structură haotică, dominată de instituții având autonomii inexplicabile, de ai căror șefi nu prea poți să te atingi. Instituții pe care nu le poți influența deoarece aceasta se traduce într-un „atac la bazele democrației”. De asemenea, te confrunți cu o violență, cu un stres insuportabil, elemente generate de presă și de influencerii media. Nefiind unul dintre insideri n-ai cum să înțelegi ceea ce se petrece și devii confuz deoarece structura care teoretic se află în subordinea ta e de necontrolat și, mai mult, nu ți se supune, ea conducând „de facto” întregul stat. Această structură invizibilă ochiului public(adică masei inepte și idealiștilor) este de fapt ceea ce se numește „statul subteran”(deep state). Este rețeaua pârghiilor de putere, coordonate de eșalonul superior, și care în perioadele de „criz㔠- adică atunci când „democrația” aduce vreun idealist la putere - reacționează haotic, transformând mandatul nefericitului idealist într-un dezastru, iar pe el într-un „dușman public”, urât de toată lumea din cauza imaginii dezastruoase pe care o are. Devenit victimă frustrată, nefericitul ori se autoînvinovățește penibil, ori o sfârșește la spitalul de nebuni - sau prin apropiere - deoarece nu va înțelege niciodată ceea ce i s-a întâmplat.

În fapt, dacă vreți să înțelegeți care-i adevărata putere și care sunt relațiile de subordonare, nu trebuie să vă uitați niciodată la vârful puterii oficiale. Acolo sunt ori păpuși telecomandate, ori, în rare cazuri, idealiști fără nicio șansă. Vreți să înțelegeți ce e puterea? Mergeți pe fir să vedeți de unde au venit cei din eșaloanele doi și trei. Spre exemplu, v-ați întrebat vreodată de unde a venit o nulitate precum Victoria Nuland? Cine-i ea, de unde-a apărut, cui i-a raportat și, mai ales, „a cui a fost ea”? Ultima întrebare e de o importanță colosală pentru fiecare dintre „necunoscuții” de prin pârghiile neștiute ale puterii. Abia atunci când aveți răspunsuri la aceste întrebări puteți spune că înțelegeți cât de cât bucătăria secretă a puterii dintr-un stat suveran. Și-abia atunci vă deosebiți fundamental de cei care cad în admirații tâmpe. Pe câți dintre concetățenii noștri nu i-ați auzit lăudând „sistemul canadian”? Unii dintre ei chiar au emigrat acolo imaginându-și că fac vreun mare rahat. Câți dintre ei credeți că au habar de faptul că, în realitate, Canada e o țară, vorba lui Vanghelie, „pe persoană fizică”, fiind realmente stăpânită de vreo patru familii? Și asta destul de transparent, fără mari eforturi de ascundere a realității. Doar c㠄nu se vorbește”. Și cum s-ar putea vorbi atâta vreme cât familia lui taica Thompson deține cam tot ce înseamnă media?

Poate vă întrebați, pe bună dreptate, ce-i cu statul ăsta subteran. De ce este el necesar în condițiile în care cei din eșalonul de sus oricum conduc? Cu alte cuvinte, de ce n-o fac direct, fără a mai apela la un asemenea aparat imens? Răspunsul, desigur, e unul de-a dreptul banal: de ce-ar face-o? De ce să stai să-ți bați capul cu toate prostiile în condițiile în care o pot face alții? Și, mai ales, de ce să te expui și nu-ți vezi liniștit de viața și puterea ta, de ce să nu te bucuri în discreție de absolut tot ceea ce-ți poate oferi lumea asta? Fără camere de luat vederi, fără prostovani care să te înghiontească, fără pic de deranj. Și-ar mai fi ceva. Istoria demonstrează limpede că puterea erodează, că toți marii puternici care s-au expus au sfârșit-o tragic. Nu trebuie să fii tu văcarul pentru a conduce gloata de vaci! E suficient să fii proprietarul fermei. Ca văcar poți sfârși împuns de vreun taur mai violent, dar ca proprietar nu faci altceva decât să culegi profitul. Turma se poate revolta împotriva văcarului(la nivel teoretic deoarece atâta timp cât are furaje din belșug n-o va face!), dar niciodată împotriva proprietarului pentru că, pur și simplu, nu-l cunoaște.

Cred că elementele prezentate până acum sunt suficiente pentru a înțelege care-s raporturile de forță și cum arată în realitate lumea. Ceea ce trebuie să conștientizați este că acest model funcționează strict în statele suverane. Vom trece mai departe pentru a înțelege cum funcționează restul statelor? Sau, dacă vreți ceva mai aplicat, cum funcționăm noi ca țară. Aici lucrurile sunt mult mai simple deoarece entitatea superioară, adică cea a eșalonului conducător, este reprezentată de una sau mai multe pârghii aparținând „statului senior”, sub a cărui vasalitate se află națiunea respectivă.

La preluarea puterii de către „statul senior”, elita conducătoare locală este decapitată, târâtă prin pușcării, terfelită și ostracizată. În locul ei se instaurează un sistem de stat subteran, exact după modelul celui din națiunile suverane, care însă este total subordonat unei pârgii din „statul senior”. Există un sistem extrem de bine pus la punct în ceea ce privește coordonarea și interacțiunile cu acest tip de state. Spre exemplu, distrugerea elitei locale este mascată de lupta împotriva corupției. De ce se întâmplă așa? Pentru că e cel mai simplu: cetățeanului trebuie să i se livreze un vinovat pentru frustrările sale și cine-i cel mai potrivit dacă nu „îmbuibatul” care se află în sferele puterii fie că e vorba de politică sau business? În momentul în care lupta e terminată, iar structurile statului subteran sunt definitivate și subordonate pârghiei din „statul senior”, în națiunea vasală se reinstaurează liniștea, „corectitudinea”, iar lucrurile funcționează la fel de lin și de anost ca și-n „națiunea senior”. Masa ineptă și idealiștii încearcă să schimbe radical lucrurile, în timp ce insiderii conduc astfel încât „pârghia de sus” să nu fie nemulțumită. Dacă printr-o minune o unul sau mai mulți idealiști reușesc să cucerească puterea prin forme legale, vor fi îngenuncheați iremediabil de legile „statului democratic”, de diversele „instituții” care brusc își găsesc justificări pentru intervenții în forță bazate pe legi despre care nimeni nu știa nimic până atunci. Toate aceste pârghii ale statului subteran lucrează într-o coordonare suspectă, trădând comanda unică aflată absolut în cu totul altă parte decât în locul care, din punct de vedere teoretic, ar fi trebuit să se afle.

Realitatea este că, dintr-o asemenea chingă nu se poate scăpa prin mijloace „legale”, în măsura în care legal înseamnă prin căile „democrației”, adică vot, Parlament, etc. E practic imposibil, sistemul livrând un număr imens de păpuși teleghidate gata să preia și să deturneze orice fel de mesaj. Sistemul a fost șlefuit în decursul timpului bazându-se pe eșecurile înregistrate de diversele metode de conducere. Poate cel mai răsunător eșec a fost cel din Iran, unde un dictator tembel - șahul de-atunci - a reușit să-și pună în cap întreaga țară care, printr-o revoluție islamică(culmea, cu substrat real democratic!) a reușit o răsturnare spactaculoasă și, în paralel cu aceasta, restabilirea suveranității țării.

O altă evadare spectaculoasă, înainte de aceasta, a fost aceea a Rusiei Sovietice. După ce coada de topor Lenin condusese cu mână de fier destinul URSS, înainte de moarte a transmis grupului său de insideri ordinul de a-l împiedica pe Stalin să preia puterea. Stalin însă era o nucă prea tare și s-a dovedit imposibil de deturnat. În prima fază după preluarea puterii s-a lovit de „statul subteran” instituit de Ulianov și cozile lui de topor, dar, întrucât conducerea era puternic centralizată, a început epurările, disperat fiind de amploarea tălpilor care i se puneau. Fiind om dintr-o bucată, nu s-a mai încurcat cu „fițe democratice” și a instituit, într-un profund spirit rusesc catalizat de instinctele mafiei gruzine, legea „pușcăriei obligatorii” și a glontelui în ceafă. Abia mai târziu, la interogatoriul lui Rakovsky, pare că a înțeles ceva mai bine lumea în care se mișca, dar a continuat în spirit independent, ținând totuși cont de „sugestiile” care-i veneau din afară.

Analizând accidentele istoriei recente, putem constata un element interesant. Recâștigările de suveranitate, chiar dacă au ca efect izolarea sau înlăturarea statului subteran, sunt de scurtă durată. Întrucât asumarea de către „revoluționari” a puterii se face în mod transparent, „mânia popular㔠- inevitabilă în condițiile perpetuării aceleiași puteri - se răsfrânge asupra celor care și-au asumat transparent conducerea și resuveranizarea statului. De obicei, în asemenea situații, într-una sau două generații, statul subteran se reinstaurează pe fondul creșterii nemulțumirilor și al efectului nefast al unor acțiuni externe violente(gen sancțiuni economice, samd) cu scopul de a inflama spiritele. Este, dacă vreți, situația pe care o puteți observa în Venezuela, unde, după moartea lui Chavez, puterea concentrată în jurul lui Maduro dă semne clare de oboseală și care, cel mai probabil, va capota.

În ceea ce privește Rusia, statutul suveranității sale este incert. După Stalin, ușor, ușor structurile statului subteran s-au reconectat la tătuci, apogeul fiind atins în momentul în care Gorbaciov, el însuși aflat sub control englez, a semnat capitularea URSS. De-atunci Rusia a trecut printr-un proces accentuat de disoluție care ar fi trebuit să culmineze cu decimarea lui Elțîn și a familiei sale. Procesul a fost întrerupt brutal de către Putin și de-atunci Rusia a limitat programatic efectele devastatoare ale statului subteran. Însă, în lipsa unui plan clar de succesiune și a unei structuri superioare de putere, Rusia este în acest moment similară unei societăți medievale încercând să țină piept unei structuri mult mai rafinate și infinit mai influentă propagandistic.

Rezultă limpede pentru oricine că desființarea statului subteran este o simplă iluzie în condițiile în care aceasta nu vine la pachet cu un nou model de stat. A desființa statul paralel e cumva similar tăierii părului sau a unghiilor unui monstru. Mai devreme sau mai târziu ele vor crește, iar monstru își va regăsi forța. Așadar, nu desființarea statului subteran trebuie să fie ținta, ci uciderea adevăratul monstru, adică a statului superior, la pachet cu impunerea unui alt model. Altfel, orice propunere nu rămâne decât o simplă utopie un idealism facil de demontat de actuala schemă de conducere și coordonare.

Cam atât deocamdată. Mai multe detalii și mai consistent într-un material viitor la care tot lucrez din vară. Înainte de a încheia, vă atenționez asupra faptului că acest material va avea o existență cât se poate de volatilă. Îl voi lăsa doar trei zile pe facebook și cinci pe blogul propriu. După această perioadă voi șterge articolul, astfel încât, doar în această perioadă veți avea acces la el. Dacă vreți să-l păstrați sau să-l dați mai departe îl puteți copia fără nicio restricție.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Da, din păcate, națiunea română a cunoscut și cunoaște multe ”elite” trădătoare!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 17:27:47
         
 
  „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere” - Regele Mihai.
Care elite?îmi permit să-ntreb retoric:dalde Tudorel, Tudose, Dracnea, Olguța,Nicolicea, Tăriceanu-harem?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2017-12-15 15:47:54
         
 
  Da, ultima frază nu am mai citit-o! Totul se plătește pe lumea asta. Inclusiv comoditatea!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 13:16:52
         
 
  O altă gogoriță a fost ușor demontată de către doamna Ingrid Mocanu. Postez, mai jos, cu acordul domniei sale, argumentația:

”Următorul #episod cu minciuni din ciclul: "Veverițele mincinoase"
Cică Gigel poate lua mită că dacă e denunțat va trebui anunțat de procurori.

Măi Veve-minciu tu știi să citești? Ia uite aici ce scrie:
Potrivit art. 307 alin. (2) din propunere: ”Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 305 alin. ( 1) și persoana față de care există bănuiala rezonabilă este cunoscută, organul de urmărire penala va aduce la cunoștință, de îndată, calitatea de suspect, sub sancțiunea nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea acestei prevederi față de aceasta după aflarea identității persoanei."

iar art. 305 alin. (1) zice așa: „(1) Când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege și se constata că nu exista vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin. ( 1 ) și sunt indicate numele persoanelor ce se presupune că ar fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul sesizării, organul de urmărire penala dispune obligatoriu începerea urmăririi penale cu privire la faptă și făptuitori. Toate probele administrate în această perioadă, fără respectarea acestor condiții sunt nule absolut și nu pot fi utilizate împotriva persoanei a cărei identitate era indicată la data administrării lor."

Așadar, urmărirea penală se exercită in personam NUMAI atunci când nu există cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale, potrivit art. 305 alin. (1). Dacă nu există probe din care să rezulte că o persoană a săvârșit o faptă penală organul nu poate să înceapă urmărirea: dacă ai un simplu denunț NU EXISTĂ probe!
Dar, dacă există suficiente probe și nu există motive de împiedicare, atunci TREBUIE ca urmărirea să înceapă in personam, pentru a se evita blocarea unor dosare care conțin suficiente probe și o persoană să fie protejată și să fie utilizat dosarul în scop de șantaj sau pentru obținerea unor foloase nepermise prin utilizarea unor astfel de dosare.

Așadar, pe de o parte scopul normei este SĂ OBLIGE procurorul să deruleze urgent urmărirea penală în dosarele în care există probe iar pe de altă parte să nu permită acestuia să deruleze cercetarea fără respectarea garanțiilor procesuale pentru toate părțile procesului și să se evite astfel administrarea întregului probatoriu fără ca inculpatul să fie prezent și la finalul acestei proceduri să fie trimis direct în judecată, tot probatoriul fiind astfel administrat fără ca acesta să aibă posibilitatea să se apere, nevinovăția sa fiind grav înfrântă de caracterul secret, ocult, al urmăririi.

Așadar, nu numai că nimeni nu va afla fără probe că este cercetat, dar se evită BLOCAREA unor dosare în mod preferențial de către procuror, care trebuie să acționeze: să emită fie ordonanță de clasare fie să administreze tot probatoriul dacă există suficiente elemente că o persoană a săvârșit o faptă penală și în contradictoriu cu aceasta. Sancțiunea este nulitatea probei respective și obligarea procurorului de a readministra proba cu respectarea garanțiilor procesuale adecvate.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 13:15:27
         
 
  Pentru dumneavoastră, înțeleg, prezumția de nevinovăție este un lux, un moft! Doamna este, aprioric, vinovată!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 12:05:01
         
 
  Vedeți? Nu ideile, argumentele vă intereseaă! Ci persoanele care le susțin!

Am postat un comentariu care îmi aparține ref la ceea ce spuneați a fi ”dezincriminarea” mărturiei mincinoase. Să înțeleg că vi l-ați însușit?

2. Din comoditate, am preluat eu argumentația doamnei Mocanu. Care este corectă. Dv spuneți că nu ar fi pentru că doamna merge la A3. Ciudată optică. Dar nu mă mai miră nimic!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 12:03:51
         
 
  care, colac peste pupaza, mai e si urmarita penal. conform antenei 3.

https://www.antena3.ro/actualitate/fosta-consiliera-a-lui-gabriel-oprea-ingrid-mocanu-retinuta-in-dosarul-despagubirilor-ilegale-287036.html
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-12-15 11:43:11
         
 
  sa fiu iertat, dar nu dau doi bani pe analiza unei doamne care merge mai des in studiourile antenei 3 decat merg eu la Mega sa-mi cumpar bere. si nush cum naiba se face, dar numai sa-si apere sefii. chiar n-aveti alta sursa de informare?  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-12-15 11:40:28
         
 
  Dacă vă referiți la amendamentul:

”„nu constituie infracțiune refuzul de a face declarații prin care persoana se auto-incriminează, refuzul de declara în sensul solicitat de organele judiciare, modificarea declarației care a fost dată prin exercitarea unor presiuni de orice fel asupra martorului și nici simpla divergență de mărturii în cadrul unui proces, dacă nu există probe directe din care să rezulte caracterul mincinos și de rea-credință, al acestora”.

ori nu ați fost atent ori nu ați înțeles ori v-ați lăsat manipulat ori nu sunteți de bună credință. Există în jurisprudență și în legislație ”dreptul la tăcere” Acest drept permite unei persoane să nu ase autoincrimineze. Ce este rău în aceasta? Sarcina dovedirii vinovăției cuiva cade în sarcina autorităților.

Pentru a elimina abuzurile, nenumărate, de obținere a ”probelor” prin obținerea de simple declarații, denunțuri, adese tranzacționate (denunță-l pe Ștefănescu și scapi! Câți ticăloși nu s-ar preta la așa ceva, fie și inventând?) aceste ”probe” nu mai pot fi luate ca atare și în baza lor cineva să fie condamnat. Se solicită, suplimentar, probe directe. Nu vi se pare firesc?

Prin urmare, nici vorbă de ”dezincriminarea mărturiei mincinoase” Cum fie tendențios, fie cu rea credință ați afirmat. Analizați și judecați cu mintea dumneavoastră. Nu vă lăsați prins în capcanele jocurilor de manipulare ale celor pentru care ”dreptatea” înseamnă dreptatea lor, adică, abuzul, arbitrariul, înscenarea, planrtarea de probe și alte inimaginabile ticăloșii. Prin intermediul cărora își satisfac orgolii, frustrări (”singura mea satisfacție este să paradesc oameni” spunea un asemenea reprezentant al magistraților!) ori răspund la diverse comenzi, răzbunări, înscenări.

Domnule coleg, suntem în situația în care România riscă să fie transformată într-o imensă închisoare. De aceea ESENȚIAL este să gândim o modalitate în care drepturile omului să prevaleze. Să fie apărate în fața abuzurilor care au devenit obișnuință. Și pe care, din păcate, mulți dintre concetățenii noștri nici măcar nu le mai observă. Trist, foarte trist. Știți principiul vechi de când lumea? Mai bine să scape o sută de vinovați decât să fie condamnat un nevinovat. Aveți idee câți nevinovați au făcut pușcărie în România?

Prin urmare, putem discuta și dezbate. Dar pe texte concrete. Citate exact. Nu pe intoxicări, urechisme, părerologie ori ”informații” propagandoide!

PS. Da, pe Tăriceanu l-am lăudat în plin Congres PNL. A inițiat, în 2006, cea mai mare operațiune de modernizare a spațiului rural. Ceva ce nu s-a mai făcut de la Cuza. Și, până ce justiția nu va pronunța o sentință în care să fie condamnat, se bucură și el de prezumția de nevinovăție. Iar din punct de vedere politic este mult peste ce are clasa noastră politică astăzi.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 09:37:35
         
 
  ok, domnule Cristescu, daca este asa, atunci n-ar strica sa va vad criticand, fie si moale, parinteste, aceste aberatii, de ex dezincriminarea marturiei mincinoase, care, dupa stiinta mea, e premiera mondiala. sigur, ca de ea beneficiaza un personaj care pe vremuri v-a fost tare simpatic, pare a fi o simpla intamplare. sau aia ca procurorul trebuie sa-l anunte pe bietul spagar onest ca va fi urmarit pentru luare de mita, etc, material e destul. lepadati-va de ele cu aceeasi energie cu care v-ati lepadat de marinar si o sa va cred. astept cu interes.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-12-15 08:24:44
         
 
  Dumneavoastră, domnule Ștefănescu, aveți reprezentarea a ceea ce scrieți? Eu am susținut și susțin proiectele de legi propuse de ministrul Tudorel Toader. În principal pentru efectul acestora asupra noastră, a cetățenilor. Prin aceste proiecte, nu se eșlimină dar se limitează mult abuzurile, arbitrariul, înscenările și lipsa de responsabilitate care se întâlnesc în injustiția care se practică acum, cu legile actuale.

Nu mai iau în discuție principalele modificări propuse. De acea, încă din ziua de 23 august, când ministrul TT le-a propus, am inițiat petiția de susținere, fără rezerve a acestor proiecte de legi. Și, asta, în momentul în care, majoritatea era ezitantă, nehotărâtă, sceptică și chiar surprinsă. Inclusiv PSD-ul era de o prudență incredibilă iar Dragnea baleta între a fi de acord ori a se opune.

Continui să cred că proiectele de legi propuse de TT sunt bune și îmi pare rău că PSD - ALDE, coaliția de guvernare, nu au avut fermitatea, forța și determinarea de a susține și promova aceste proiecte de legi. Iată ce scrisesem, într-un alt spațiu internautic, acum câteva zile:

”Sunt dezamăgit. PSD a fost îngenuncheat. A cedat în mai toate punctele importante. Inspecția Judiciară rămâne tot la cei care ar trebui să fie inspectați, răspunderea magistraților este de formă, președintele desemnează procurorii de rang înalt! Adică, se pare, suntem pe aproape să se aleagă praful de propunerile CORECTE ale ministrului Tudorel Toader.
Eu vă rog și vă propun să continuăm acțiunea de strângerea semnăturilor. PSD nu este alfa și omega legiferării. Poate, în viitor vom găsi ori o să apară o forță politică mai fermă și mai determinată. Care să vrea o Justiție corectă. În special pentru noi, cetățenii. Pentru că ei, iată, bat palma pe sub masă.
Mulțumesc tuturor acelora care s-au implicat și se vor implica. Distribuiți și redistribuiți link-ul.~


Susținem proiectele de legi propuse de către Ministrul Justiției, domnul prof. univ. dr. Tudorel Toader


S-au strâns până acum peste 6.300 de semnături. O fi mult? O fi puțin? La scara strângerii acestor semnături de către un singur om, fără sponsorizări, fără costuri de promovare, fără suținere din partea media.

Spuneți, domnule coleg, ”conform legilor pe care susțineți cu frenezie, dacă la metrou va avea loc o crimă asemănătoare, autoarea va rămâne în libertate, fiindcă înregistrarea video a fost făcută fără mandat. și nu e singura aberație.” Puteți să-mi prezentați articolul sau paragraful, din proiectele de legi, susținute de către mine, care ar face posibil așa ceva?

Cred că faceți o periculoasă confuzie și îmi atribuiți susțineri pe care nu le-am făcut. Transpunerea unei Directive europene în legislația noastră este un alt subiect. Dacă actuala majoritate a găsit de cuviință să facă aceasta acum este o altă problemă. Pe care, pot să o discut și să o analizez, dacă avem, exact, textul propus și textul din directivă. Dar, repet, este un alt subiect.

Nu este corect, domnule coleg, să-mi atribuiți de acum și până în veac, susținerea politicilor publice ale PSD. Mai ales că, am precizat, nu am fost, nu sunt și nu voi fi membru PSD. De aceea reproșul domniei voastre mă surprinde și mă nedumerește. Ca tehnică îmi este cunoscută metoda. atribui cuiva niște spuse pe care nu le-a rostit niciodată și, apoi, îl combați în raport cu aceste spuse care nu-i aparțin. Dacă această nedreptate vă asigură liniștea necesară unui somn fără probleme, mă îngrijorează. Dar, poate, sunt eu prea exigent!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-15 01:51:33
         
 
  domnule Cristescu, conform legilor pe care susțineți cu frenezie, dacă la metrou va avea loc o crimă asemănătoare, autoarea va rămâne în libertate, fiindcă înregistrarea video a fost făcută fără mandat. și nu e singura aberație.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-12-14 19:53:56
         
 
  Ceea ce se incearca acum, cu anarhia din piatza si patrunderea in fortza in parlamentul ales, e doar un pas din planul pus la cale "pe fatza" de dusmanii Romaniei. Cum va explicati altfel faptul ca orice incercare de buna credintza de a modifica legile ticaloase care permit ca pentru o simpla suspiciune, oricare om politic sa fie arestat, dus in puscarie si tinut acolo fara judecata e intampinata cu proteste si anarhie? In care justitie din care tara mai exista sintagma idioata "suspiciuni rezonabile"?  
Postat de catre sters sters la data de 2017-12-09 19:25:42
         
 
  Imi pare rau sa o spun, nu-mi convine s-o spun, dar realitatea e urmatoarea: servicii secrete importante au reusit sa sperie intr-atat securitatea lui ceasca, incat acestia l-au tradat. Nimeni nu este atat de idiot incat sa creada ca Romania ar fi putut fi penetrata fara voia securitatii de 28.000 de "spetznaz", de alte mii de agenti in civil, austrieci, rusi, unguri, francezi, si cati or mai fi fost. Petre Roman, alt tradator inca nepedepsit, a recunoscut, indirect, ca "l-a sunat pe ministrul de externe rus si l-a rugat sa si-i ia dracului de aici, ca ne incurca" .Am citat din spusele lui la o emisiune de noapte a lui ciutacu. Cum altfel se poate explica faptul ca aurul a ajuns in Anglia, petrolul ni se vinde tot noua de companii straine, ca si cand noi n-am fi avut o industrie de extractie performanta, cand gazele noastre ne sunt vandute tot noua la suprapretz, cand industria metalurgica a ajuns, toata, in mana rusilor? Poate cineva sa fie asa de idiot incat sa nu vada ca asta e tradare de tara? Poate doar americanul Cioaca, ala care o tine gaia-matzu cu Putin si comunistii.
 
Postat de catre sters sters la data de 2017-12-09 19:18:41
         
 
  Eu cred ca Romania are doar un simulacru de stat, care se preface ca ar conduce, mimeaza democratia si alegerile. In realitate, tot ce se intampla de la marele deranj din decembrie 89 incoace arata clar, pentru cine nu este ticalos sau idiot sadea, ca Romania executa fara cracnire, prin cozile de topor ajunse in fruntea statului pe cai oculte, vointa celor care au organizat deranjul: americanii, rusii, austriecii, dar si altii, interesati fie teritorial fie economic, fie geostrategic de acest nefericit pamant. Cine se afla in america n-are cum sa inteleaga ce traim noi, mai ales daca e o placa de patefon stricata, care repeta obstinat, comunistii, comunistii... pana la saturatie. Pe acestia, domnule Cristescu, e osteneala zadarnica sa incercati sa-i convingeti. Stiti cand se vor trezi, poate, unii dintre ei? Cand Soros si austriecii si alte lepre vor reusi sa distruga, atentie la ce spun, inainte de 1 decembrie 2018, integritatea teritoriala a tarii! Atunci, toti boii care mugesc acum, comunistii, comunistii, vor intelege cu cine au tinut. Nu toti, unii dintre ei sunt fie ticalosi, fie prea prosti ca sa priceapa ceva!  
Postat de catre sters sters la data de 2017-12-09 19:11:16
         
 
  Am scris, în finalul intervenției mele, ”Să încerce oare să ne manipuleze acest articol? să ne aducă în postura de fataliști resemnați, de defetiști? Sau este adevărul cinic spus brutal fără menajamente? ”

Prin urmare, nu exclud nicio posibilitate. Dar ceva, ceva adevăr parcă transpare din această, eu, mental, i-am zis, sinteză a unui serviciu!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-09 18:02:36
         
 
  Domnule profesor,
Am reusit, dupa multe eforturi, sa citesc in totalitate articolul anonim gasit de dumneavoastra. Si m-am intrebat: de ce acest mare ganditor politic vrea sa ramana anonim? Si de ce recomanda cititorolor sa-i sa-i raspandeasca fara jena aceasta minunata opera? Cred ca am gasit raspunsul: ideea principala a acestui autor extrem de anonim si uluitor de modest este ca singurii conducatori geniali care au reusit sa scape oarecum de "statul paralel" au fost Stalin si Putin; constatare care nu mai poate fi confirmata de Stalin care este mort dar care sunt convins ca il va gadila la icre pe marele Putin. Si nu e de mirare fiindca admiratia lui Putin pentru marele Stalin este cunoscuta din moment ce l-a declarat ca cel mai mare om de stat pe care l-a avut Rusia in secolul 20.
Autorul uita sa spuna prin ce mijloace a reusit acesti doi giganti sa scape de statul paralel.
Domnule profesor, acest articol anonim nu este altceva decat o facatura a serviciului de dezinformare rusesc.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2017-12-09 16:59:19
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE