FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Secretele meseriei
Text postat de Valeriu Cercel
Îmi amintesc câteodată,
Din anii de ucenicie,
De-o vobă foarte-adevărată
Ce mi-o spuneau bătrânii mie,

Și de atunci o știu, de-o viață,
Fiind românească de natură:
“O meserie se ȋnvață,
Dar totodat’ se mai și fură”!

Acuma eu, la teorie,
De nota zece-am fost mereu,
Ȋn schimb, la practică, urgie,
Păi, să mă ierte Dumnezeu,

Atâtea trucuri și secrete
De la maeștrii mei din jur,
Cu câtă-ambiție și sete,
N-am fost ȋn stare să le fur!

Căci…greu se fură-o meserie,
Că-i de tâmplar, frezor, cismar,
Dovadă e, că azi, bădie,
Un bun meseriaș e rar,

De-aia, cum văd, fără de glume,
Din Dăbuleni la Cotroceni,
Din câte meserii-s pe lume,
Cam toți sunt politicieni,

Fiindcă de-un timp, ȋn România,
C-un doctorat, chiar plagiat,
Politica e meseria
Cea mai ușoară de furat!

Valeriu Cercel
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Multam, de trecere, Elena!
Am sa fac corecturile ce mi le-ai sugerat,
numai ca nu-mi pare firesc sa spun "Dar totodată se și fură!” caci suna cam la modul general, acest "furat".
"Dar totodat’ se mai și fură”, fiind vorba dspre "meserie" caci despre ea e vorba in poezica mea.
Ganduri bune!
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2017-11-20 17:40:41
         
 
  Valeriu Cercel a consacrat acest tip de story în versuri care par un fel de epigramă XXL. Adică o istorisire versificată, un fel de construct pildologic având ca finalitate o concluzie, de regulă, surprinzătozre. Și, cu cât surprinderea este mai mare, cu atât textul devine mai savuros.

Acest tip de texte se înscrie pe o linie, i-am putea spune, ludensiană. Cu trimiteri având nuanțe ironic-satirice și tente mai mult ori mai puțin umoristice însă, cu siguranță, toate mușcătoare. În textul de mai sus este satirizat un nărav care, iată, a făcut epocă la români și, în special la demnitari și politicieni: plagiatul!

Versurile sunt oarecum prelungirea filonul șfichiuitor al celui care era considerat ”mic și al dracului” și care s-a aflat în spatele unor celebre texte rostite de Tănase, Ion Pribeagu.

Din păcate, sunt câteva versuri care ar mai trebui lucrate. De exemplu, în strofa de mai jos sunt câteva sincope dacă nu cumva, licențe poetice ușor deranjante. Care, ușor, pot fi corectate.

”Și de atunci o știu, de-o viață,
Fi’nd românească de natură:
“O meserie se ȋnvață,
Dar totodat’ se mai și fură”!”

De ce nefirescul ”Fi’nd”? De ce ”totodat’” Când s-ar putea spune, firesc, fără forțare:

”Și de atunci o știu, de-o viață,
E românească de natură:
“O meserie se ȋnvață,
Dar totodată se și fură”!”

La fel și ultima strofă. ”Fi’ndc㔠poate fi înlocuit ci ”Fiindc㔠ori chiar ”c㔠fără să afecteze prozodia.

Sigur sunt și alte soluții de îmbunătățire.

Una peste alta, lectura textelor, antiîncifrare, ale lui Valeriu Cercel, induc o stare de vaporoasă bună dispoziție însoțită, cel puțin, de un zâmbet.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2017-11-20 06:14:59
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE