FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Trezește-te, Lazăre!
Text postat de Florentin Sorescu
Trezește-te, Lazăre!

Raiul copiilor nu este la fel ca raiul oamenilor mari, deși se află în aceeași clădire din curtea spitalului în care nimeni nu are acces decât atunci când adoarme. Copiii ajung acolo duși în brațe. Oamenii mari sunt puși pe niște măsuțe cu roți asemănătoare cu cele din blocul operator. De aceea ei sunt triști șinu vor să ajungă în rai.
Doamna Mariana ne-a spus că acolo sunt o grămadă de jucării, dar nu ne dau voie și nouă să intrăm pentru că este foarte frig și răcim. Pentru cei adormiți e altă socoteală. Ei nu simt frigul și nici nu strănută, ci doar visează.
Cei care ajung în rai sunt fericiți, chiar și oamenii mari, cu toate cã la început nu-și dau seama de acest lucru.
Majoritatea celor care se duc în rai trec mai întâi prin blocul operator, unde sunt orbiți de niște lumini puternice. Acolo li se face o injecție ca să nu îi doară atunci când sunt cusuți. După ce li se face injecția adorm și visează tot feluri de lucruri.
Și Pinocchio a fost dus în blocul operator, dar asta o știm numai noi, cei din spital. Copiii care n-au fost niciodată internați n-ar putea să înțeleagă. Lui Pinocchio nu i-au ieșit bine cusăturile și de-aia s-a spus că a fost făcut din bucăți din lemn. De câteori nu le iese ceva, oamenii mari inventeazã povești. De fapt lui Pinocchio i-au greșit nasul și, ca sã se justifice, au născocit faza cu crescutul din cauza minciunilor. Dacă ar fi adevãrat, toți doctorii de-aici ar avea nasurile mari.
Mie data trecută mi-au făcut pleoapa prea mare și, ca să văd, trebuia să o țin ridicată cu mâna. Domnul doctor mi-a promis că după operația asta o s-o facă mai mică și dup-aceea voi putea să clipesc din nou după pofta inimii, ba chiar voi puteasă fac și cu ochiul. Mama a râs când m-a văzut așa și s-a întrebat cum o fi cu cei cărora le pun o inimă prea mare.
Și lui Lazăr i-au făcut nasul mare, dar el nu minte niciodată. Al lui e roșu și rotundca al unui clown. După operație ne-a lăsat pe toți să punem mâna pe el, ca să ne convingem că nu este prins cu elastic. Domnul doctor ne-a asigurat că dinadins l-a făcut așa, ca să îl poată modela mai târziu ca pe plastelină. Apoi ne-a arătat o fotografie cu un nas cât toate zilele, după care ne-a spus că a fost chiar al Doamnei Mariana. Minciunile pe care ni le spune domnul doctor ne fac tot timpul să râdem.
Cãnd mi-au făcut injecția, eu l-am visat pe Ciribidache. Ciribidache este un cățel pe care l-am iubit foarte mult, dar pe care nu l-am mai găsit acasă. Mamaie mi-a spus că a plecat, însă eu nu am crezut-o niciun pic. Cum te vedea, Ciribidache venea fuguța la tine ca să te lingă. Uneori mi se pãrea cã și nasul lui aduce cu un nãsturel cusut cu ațã. Lazăr crede că poate a ajuns și el în blocul operator. "Firește!”, i-am răspuns. ”Doar a venit la mine și a început să mă lingă după ce mi-au făcut injecția".
Doamna Mariana este convinsă că și oamenii mari sunt tot niște copii. Ei suferă mult pentru că nu pot fi luați în brațe.
Lazăr zice cã, atunci când o sã creascã mare, se va face clown, unul cu nas adevărat. Nasul ăsta îl va ajuta să câștige o grămadă de bani cu care va cumpăra la toți copiii înghețată. O sã dea adevãrate reprezentații și va face astfel încât fiecare spital sã aibã secția lui de circ. Încearcã sã ne convingã cã pentru el este un adevărat noroc cu nasul ăsta, dar eu nu cred să fie așa. Poate de-aia îi e frică să mintă, ca să nu îi crească și mai mare.
Doamna Mariana vine în fiecare noapte și-l ascultă cum doarme. Intră tiptil în salon, dar eu o aud de fiecare dată. Ne-a rugat să o chemăm imediat dacă ni se pare ceva suspect. Pesemne îi e frică să nu adoarmă.
Pe mine m-au bandajat la cap după operație, dar tot văd, deși m-au cusut la ambii ochi. Prin pansamente lumina se vede mult mai albă. După operație am încercat să-mi găuresc pansamentul cu degetele, dar domnul doctor și-a dat seama și m-a certat. Mi-a spus că ceea ce vezi înlăuntrul tău poate fi infinit mai frumos decât ce vezi afară și, dacă ar fi după el, toți oamenii ar trebui să fie când și când bandajați la ochi. Doctorul nostru e tare ciudat. Eu cel mai ades o văd pe mama.
Uneori îmi doresc să ajung și eu în rai. De când sunt internat, acolo s-au dus o grămadă de prieteni de-ai mei. Cel mai rău e când rămâi singur.
Lui Lazăr îi e teamă că nu va mai crește mare. Este convins că părinții nu o să-l mai iubească cu nasul ăsta cât o mingiucă de cauciuc și o sã-l lase aici. De câte ori vin pe la el în vizită, se ascunde. El crede cã o iubesc doar pe sora lui pentru cã ea este frumoasã.
În spital ne simțim acasă. Aici niciun copil nu fuge de tine pentru că fiecare are câte ceva. De aceea e singurul loc în care suntem văzuți ca niște copii normali.
Când ai mei au venit în vizitã i-am întrebat dacã n-am putea sã ne schimbãm frații între noi. Mama nici nu a vrut sã audã, deși îi place mult de Lazãr. Mi-a explicat frumos cã nu se cade sã ne schimbãm frații, chiar dacã ei nu sunt cusuți ca noi. Apoi mi-a spus cã frații sunt legați unul de altul cu niște fire invizibile. Și pe fratele meu îl iubește toatã lumea, dar eu nu mã ascund când pãrinții vin pe la mine. Îi rog, în schimb, sã nu stea prea mult. De fiecare datã le cer sã plece înainte de a se termina programul de vizitã, ca sã creadã cã sunt tare și nu-mi pasã. Dupã ce pleacã, mi se face foarte dor de ei. Când ți se face dor, pansamentele se umezesc și riști sã ți se facã puroi la ochi. De aceea în spital e interzis sã plângi.
Azi a fost o agitație teribilă în salon. Doamna Mariana mi-a spus că l-au luat din nou pe Lazăr la blocul operator. Mi-a explicat cã, dupã ce au plecat pãrinții lui din vizitã, i s-au rupt niște cusãturi și trebuie sã le punã la loc. Ațele cu care suntem cusuți sunt extreme de fragile.
Acum sunt singur, nu mai aud pe nimeni în jur. Aștept cu sufletul la gură sã îl aducã pe Lazãr înapoi. Mã întreb cum o sã arate dupã operație, oare o sã îl mai recunosc?
Adorm. Când mă trezesc, nu îmi mai dau seama unde sunt. Încerc sã duc mâinile la ochi, dar nu le pot mișca. Prin pansamente nu mai intrã nici pic de luminã.
Brusc, mi se face frică. Poate m-au dus și pe mine în rai după ce am adormit, iar acum doar visez. Și lângã mine sunt alți și alți copii care viseazã la rândul lor, dar nu se pot mișca. Poate cã raiul este doar o minciunã și singurul lucru adevãrat e cã înlãuntrul lui ți se face frig. Iar oamenilor mari le este fricã sã ajungã acolo pentru cã știu cã nicimãcar aici nu-i va ține nimeni în brațe. Poate cã singurul loc în care te simți cu adevãrat fericit este blocul operator, dupã ce îți fac injecția aia care te adoarme și ești orbit de atâta luminã. Iar apoi începi sã plutești și-ți vin în cap fel și fel de lucruri care te-au fãcut odatã fericit. Poate cã...
M-am trezit cu adevãrat sau dorm? Simt cum îmi îngheață sângele în vine. Ciulesc urechile și încerc să ascult sunetele din jur. E atâta liniște încât pot să aud bătăile inimii. Și respirația lui Lazăr, da. Îl aud cum respiră ca prin vis. Sau doar mi se pare?
Mă ridic anevoie și încep să strig:
Lazăre,
Trezește-te, Lazăre,
Trezește-te, Lazăre,
Trezește-te, Lazăre,
Trezește-te, mă,odată!...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Știu, că am avut clienți și din partea aceea. Mulțam frumos!
P.S. Personal cred că Mașo, Biba și Tristuța e tot de stea. Dar, pe drept cuvânt, nu pot abuza de bunăvoința/răbdarea cititorului internautic. Chestiunilor de acest gen, cel puțin raportat la lungime,le stă mai bine pe hârtie.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-01-12 23:05:47
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  e de * domn doctor! (așa le spun țăranii bătrîni din Banat, avocaților deși, foarte puțini au doctoratul în științe juridice)  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2017-01-12 22:52:30
         
 
  Repostez acest text întrucât a trecut neobservat, cred eu, pe nedrept, iar, pe de altă parte, am făcut niște modificări la el semnificative.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-01-12 21:46:26
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE