|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet VI (traducere/adaptare după W. Shakespeare) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Sonet VI (traducere/adaptare după W. Shakespeare)
Deci nu lăsa a iernilor ciolane
Să-ți urâțească verile `nainte
Să-ți treci prin distilare-n dulci flacoane
Comoara tinereții ca părinte.
Cu ține însuți nu-i păcat camắta
De vei putea întoarce împrumutul
De fericire; caută-ți o alta
Ce-ți seamănă și-ți înmulțește-avutul
De zece ori! căci oglindit în zece
Copii, i-o înzecită bucurie:
Nici pragul morții nu îl vei mai trece
Și vei trăi prin ei o veșnicie.
Nu-ți dărui plăcere singur; moartea
Și viermii ei așteptă să-și ia partea.
Sonnet VI by William Shakespeare
Then let not winter's ragged hand deface,
In thee thy summer, ere thou be distilled:
Make sweet some vial; treasure thou some place
With beauty's treasure ere it be self-killed.
That use is not forbidden usury,
Which happies those that pay the willing loan;
That's for thy self to breed another thee,
Or ten times happier, be it ten for one;
Ten times thy self were happier than thou art,
If ten of thine ten times refigured thee:
Then what could death do if thou shouldst depart,
Leaving thee living in posterity?
Be not self-willed, for thou art much too fair
To be death's conquest and make worms thine heir.
Alte traduceri:
Gheorghe Tomozei:
A iernii mână n-o lăsa să strice,
nedistilat ,al verii tale chip
pân,să- te-ajungă gheara neferice,
ți-adună dulcele-aromat în șip
că-i bucuros cel care se întrece
să-ntoarcă,platnic,tot ce-a dobândit,
astfel din eul tău s-or naște zece.
Fii cel ce crește pururi înzecit,
mai fericit de zece ori și poate
zece de-ai tăi refac de zece ori
făptura ta și-așa cu moartea-n spate
în urmă lași mereu moștenitori.
Nu fi nebun să i te dărui iernii
lăsându-i,să te moștenească, viermii.
Radu Stefanescu:
Când iernile oribile veșminte
Pe trupul verii tale vor să pună,
Să-ți distilezi esența înainte
Ca farmecu-i lăuntric să apună,
Și toarn-o într-un vas ce răsplătește
Pe cei ce îl deschid, cu un profit:
Căci dăruind în el, bogatul crește,
Copiii dând dobândă înzecit,
Și tot de zece ori mai vesel trece,
Nepăsător, de moartea cea perfidă;
Când lași posterității chipuri zece
Mai știe ea pe care să-l ucidă?
Frumos rămâi, și nu festin de viermi:
Strecoară-te-n copiii tăi eterni
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e ok, mai putin rima camata-alta, dar cred ca n-ai avut alta solutie. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2016-12-03 11:49:09 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|