FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Străinul meu de ceață
Text postat de Camelia Constantin
Străinul meu de ceață, ne aşteaptă
aceeași toamnă care ne usucă,
și-aceeași mult zglobie de nălucă,
(povestea ne va pare iar nedreaptă).

O să ne ia de mână, să ne ducă
deasupra fanteziei cu o treaptă,
aceeași nebuloasă ce ne-ndreaptă
spre leagănul ce visul nu apucă

a se mai prinde ca de-o apă vie,
și învârti de prețul unui ceas.
în prea aceeași strâmtă colivie
precum un cântec bun, de bun rămas.

Și-n lunga, nesfârșita elegie,
ne vom rămâne-atât, doar un popas.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mă voi gândi la ceea ce mi-ați spus aici. Și, într-un moment cu mai multă inspirație, voi reveni asupra finalului. mulțumesc,  
Postat de catre Camelia Constantin la data de 2016-12-05 14:50:15
         
 
  „ne vom rămîne” nu sună prea inspirat. a rămîne fiind verb intranzitiv.
o sugestie: „și-n lunga, nesfîrșita elegie
noi vom rămîne-atît, etern popas”
 
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-12-02 21:45:40
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  „ne vom rămîne” nu sună prea inspirat. a rămîne fiind verb intranzitiv.
o sugestie: „și-n lunga, nesfîrșita elegie
noi vom rămîne-atît, etern popas”
 
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-12-02 21:45:40
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23955
Comentarii: 120155
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE