FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Vorbe-n vânt
Text postat de Andrei Ghejan
N-am mai scris demult. Scrisul pentru mine e ca un monolog, capabil să mă scoată când și când din anumite stări idioate, un fel de povară cu care m-am învățat să trăiesc și de care, dacă vreau să merg mai departe, trebuie să mă debarasez periodic (prin comunicare), altfel acumulez un ghem de gânduri care riscă să devină tot mai încâlcite, iar chestia asta mă deprimă mai rău ca o bomboană pe colivă. Toată viața am căutat răspunsuri, la tot felul de întrebări pe care mi le puneam și oricât ai citi, sau scormoni după informații, sunt unele personalizate la care nu poți răspunde decât de unul singur, iar mecanismul înțelegerii nu poate fi altfel decât propriu. E un fel de carusel în care te trezești, mai mult sau mai puțin voit, răspunzându-ți cu alte întrebări aruncate în eter, un fel de cerc vicios, debusolant, din care simți că n-ai scăpare, apăsător ca o gravitație extra-ponderală pe care ești obligat s-o suporți și care nu numai că te încetinește, dar îți creează la un moment dat senzația de neputință și interfugii de abandon. Tragi, fără de veste, la un pesimism incurabil, generat de propria-ți nimicnicie și oricât ai încerca să aduni speranță, constați că în defibrilanta ta viață n-ai semănat-o nicăieri, sau chiar dacă ai făcut-o, intemperiile ți-au distrus recolta. Te gândești poate la răsaduri întârziate, optimizate @cutumic, dar aceeași experiență pe post de sufleur îți contorizează ireversibil și anost inutilitatea, pentru că intemperiile (alias sistem) nu mai țin de tine. Influența ta asupra lor e atât de minusculă, iar tu atât de insignifiant, încât efectele acțiunilor tale sunt cel mult în mintea ta ca un fel de balans în fața auto-proclamatei inutilități. Dacă am admite starea asta ca fiind un prag, pășind dincolo de el, categoric nu ne-ar aștepta decât un tablou rânjind: dezastrul.
Așa că, furnicuța din tine, deși știe că n-are nicio șansă, se pune iar în mișcare, împingând cu toată forța rămasă dolomitul exagerat de mare pentru puterile ei, un fel de auto-minciună pe post de candidat la optimism, să-și motiveze cumva existența. Nu poate să-l miște... și-atunci sapă în el tuneluri spre nicăieri, doar-doar intersectându-se cu alte tuneluri săpate de alte furnicuțe, nenorocitul ăla de sistem-dolomit se va surpa dracului odata și vom vedea în sfârșit lumina aia clară și curată pe care ne-a lăsat-o bunul univers, dar pe care mulți protectori de sistem, derivați ai lăcomiei, se agită necontenit s-o transforme în umbră veșnică pentru toți ceilalți. Nu știu, săracii, că lumina este una și aceeași pentru toți, iar ce văd ei este exact întunericul în care sclipiciul lor de fațadă nu va avea niciun efect în urna neantului. În fond... și g(ă)urile alea negre trebuie să se hrănească cu ceva...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mă consolez cu ”nu”, cât despre clișee, ilustrul dvs com anterior e deja fumat. L-ați luat cu copy/paste din arhiva europeică? Chiar nu puteți fi original? Mi-e dor să râd, sincer, chiar dacă pe seama mea. Luați-o, vă rog, ca pe o invitație  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2016-11-27 23:41:57
         
 
  dle Ghejan, efortul dumneavoastră de a părea spiritual vă împinge spre ridicol și-o vagă infatuare . Nu mai mult, nici mai puțin decît „monologurile„ în vînt!Care-s o adunătură de clișee, departe de imaginea unei specii literare. Poate ca material parodic ar merge.  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-11-27 22:09:27
         
 
  ..., cum spuneti dvs...
O simpla curiozitate, totusi: cand faceti o lectura (oarecare), o faceti cu dex-ul pe genunchi?... si ca sa va scutesc de un efort suplimentar:
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). Cred ca intelegeti unde bat, sau nu?
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2016-11-27 21:21:09
         
 
  Dle Andrei, ce să spun? mi-ați demonstrat că nu posedați terminologia petrografică.Poate ați vrut să spuneți detrit sau coprolit.Imaginația? să fim serioși, dați cu bîta în baltă și pretindeți că operați cu o lamă de obsidian!(alt mineral „imaginativ”)  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-11-27 17:49:55
         
 
  Dl Daniel, v-ați motivat cu brio accesiunea de ”fad” la ”prost” (vb de text, firește) exact când ați asimilat ”dolomit” ad-literam, nu figurativ (conglomerat, sediment, precipitat, etc). Să zicem doar că alegerea nu e deloc întâmplătoare și că prefer oricând imaginația în detrimentul explicitului.
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2016-11-27 14:58:18
         
 
  Acuma ce să spun? Moromete nu pare a fi o problemă existențială ci una oftalmosofică!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-27 14:53:49
         
 
  dna Ștefan, mi-am spus părerea despre text; ce este ofensator în opinia mea? fleacul ăla de *(am observat că se aruncă cu generozitate ca un os virtual)dvoastră în schimb vă permiteți categorisiri ofensatoare:„rău, invidios”. cum am spus poiana iocaniană e lipsită de schepsis!  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-11-27 14:08:25
         
 
  "materializări de tot rîsul!"

Sunteți rău. Cum bine spune autorul meditației de mai sus "lumina este una și aceeași pentru toți"
Doar orizontul diferă.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-27 13:55:35
         
 
  Nț! Pe *!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-27 13:51:24
         
 
  scuze.dl Ghejan!  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-11-27 13:50:57
         
 
  invidios pe dl Cristescu, cu care împărțiți identitatea internautică? pe textulețul lui Glăjan, pe notorietatea lui Cioacă-verbă seacă? să fim serioși dna Ștefan, în poiana lui Iocan (cum tot repetă apropritarul europeeicii)lipsește Moromete! în rest, materializări de tot rîsul!  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-11-27 13:48:41
         
 
  Sper că nu sunteți invidios!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-27 13:44:13
         
 
  Da!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-27 13:43:43
         
 
  ahaaa..„linearitate, introspecție, materializare(?în ce, doamne iartă-mă), purificare”!deci acesta este motivul dna Ștefan pt care ați decorat cu o * textul!  
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-11-27 13:36:46
         
 
  1. Am retrimis e-mail.

2. MTL- pare ciudat să poată mai monologa cineva în prezența dumneavoastră. Cu dumneavoastră ar fi monolog polilogat . Așa că rămâne doar să solilocviați monologând sau invers.

3. Introspecțiile au o doză de linearitate care poate părea fadă. Însă, ca orice introspecție, materializată, devine text purificator. Chiar fără strălucire!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-27 13:14:25
         
 
  ”dolomitul exagerat de mare!”
dolomit = mineral compus din carbonat de calciu și magneziu; dolomită= roca compusă din acest mineral
munții Dolomit= lanț muntos, ramură a Alpilor Calcaroși

În rest, un text fad fără inflexiuni...părerea mea!
 
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-11-27 12:59:20
         
 
  D-na Elena Ștefan, de atâtea ori nevasta mea monologhează cu mine însumi, că sigur există monoloage cu tine însuți, cu soțul, soția, prietenul, prietena și orice alt ”distins auditoriu”.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-11-27 12:37:13
         
 
  Va rog sa-l retransmiteti la [email protected]
Va multumesc,
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2016-11-27 10:01:19
         
 
  Un e-mail.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-27 08:04:14
         
 
  Multumesc de vizita si com. Observatie corecta, voi modifica. In alta ordine de idei: nu sunt in tema cu ce-ar fi trebuit sa primesc, un volum?  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2016-11-27 07:40:59
         
 
  Un puseu existențial reflexiv și introspectiv. Poate chiar un punct de inflexiune. Generator de nou tunel. Către catharsisul visat. Ori sperat.

O singură observație: "Scrisul pentru mine e ca un monolog cu mine însumi" Ar putea exista monolog și cu altcineva?

PS. V-am trimis acum vreo lună două. L-ați primit?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-27 07:04:37
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23923
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE