|
|
|
|
|
|
|
|
|
Altruistul |
|
|
Text
postat de
LAURENTIU COSTIN |
|
|
Sunt vise de foc în liniștea nopții
ce urcă speranța pe căi, în avânt.
Iubirea-și alege în voie iloții -
un petec de apă și-un boț de pământ.
Un dans îi cuprinde și-o tainică boare,
Ea cald îl imbracă cu brațe ce-l vor.
În pala iubirii și-n dulcea chemare
se moaie-n suflet, se stinge în dor.
În mare se culcă prea largi orizonturi,
iar timpul înoată în marea de foc.
Din aburi de vise și clocot de porturi
se naște un suflet ce n-are noroc.
Senin îi e chipul și-i pură gândirea
puternică pală îi suflă-n destin
Privește departe, văzând omenirea
scăldată în haos, durere și chin.
Cu pași tremurânzi el merge agale.
Legat îi e trupul de-a lumii nevoi,
Dar spiritul liber nu știe de zale,
e apa tâșnindă din trupul zăvoi.
În buche de carte își vede aleanul
El poartă cu soarta intern dialog,
Când zestrea luminii o-ntunecă banul,
el pleaca spre Hades drept suflet zălog.
Și aripi își pune sandalelor roase,
mantie de rouă pe umerii fermi
Cu pală arzândă în minte și oase
el trece ținutul trecutelor vremi.
Pe cercuri arzânde, în horă se prinde
cu umbre ce-așteaptă eternul județ,
Iar cartea și crezul, a sale merinde,
îi dau energia și pasul semeț.
Un râu se așterne în calea urmată
O luntre se-nalță la mal, tremurând,
Iar Charon prin ceață clienții așteaptă
să-i ducă în beznă și-n negru străfund.
Hidos e Cerberul ce-și flutură coada
El stă și așteaptă pe tron de catran
Și dulce aluaturi mănâncă prihoada
când barca se mișcă la zgomot de ban.
Iar tânărul oaspe spre Hades coboară
Îi cere să vadă destinul lumesc,
Cum râde Olimpul de-a lumii ocară
și cât se întinde vechilul ceresc.
Îi cere să vadă speranțe apuse,
destine înfrânte și bieți muribunzi
De banul ce mușcă, de arme depuse
spre-a lumii sclavie a-titanilor scunzi.
Cuvinte mărețe îi mistuie mintea
El cere speranța căzută, și-n schimb,
Își pune zălog și trupul și cinstea,
cunună de lauri să-i prindă în nimb.
E albă lumina ce naște în faptă,
Gigantică faclă al său altruism
Ce-i smulge lui Hades ascuns-a lui șoaptă
ce sparge lăcate din negrul sclavism.
Se-nvolbură Stix-ul, cărare formează,
Iar Lumea apare plutind pe un vis,
lăsând în adâncuri a negrului piază
ce-n bani își aflase al ei necuprins.
Când tânărul oaspe departe privește
El vede o lume cladită din nou.
În temnița-i rece speranța clipește
căci el este liber în negrul cavou.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu-i nevoie de dex să știi ce-nseamnă (h)ilot, dar nu asta e problema ta și nici rimele forțate(n-am nici timp nici răbdare să te lămuresc ce este nenatural în ele). Problema, dacă accepți că există una, e lipsa unei baze de discuție pe un text mai mult decît stîngaci. Cred că înainte de a avea pretenția să scrii o poezie trebuie să treci pragul lecturilor obligatorii din liceu, să fi original, inovator sau cel puțin să comunici niște sentiomente într-un mod aparte.Nimeni n-o să-ți dea cu lingurița temele(apropos sandalele lui Hermes sau Moise?? nu-s teme de regăsit în textul tău, iar Legendele Olimpului în traducerea și prelucrarea lui Al. Mitru sunt destinate, fără supărare,școlarilor din clasele I-IV nefamiliarizați cu miturile grecești)
poate trebuie să iei în calcul și faptul că nu oricine poate scrie poezie adevărată și să-ți alegi altă modalitate(artistică)pt a comunica cele pe care simți că trebuie să le comunici. În rest, vorbim discuții sau, citim întîi ce-au scris alți mai dotați decît noi! :)) |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Petrescu la data de
2016-11-04 19:13:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eu va multumesc pentru lectura.
Iarasi ajungem la semantica si la dex:
ilot- iloți, persoana cu statut de asuprit, intre om liber si sclav;
din cultura: tot fanarul, toti ilotii, toti se scursera aicea si formeaza patriotii. Va este cunoscut versul? Mihai Eminescu, Satira 1, asa cum a fost denumita in original; Iata ca altul si-a permis sa foloseasca acest cuvant inaintea mea. Ce daca este Domnul Eminescu, conteaza pentru unii? Nu, dictionarul libii romane este compus doar din cuvintele pe care ei le stiu. Pacat. Inainte de comentarii, etic at fi fost normal sa se deschida dex-ul pentru a vedea daca nu cumva cuvantul blamat chiar exista. PACAT!
Sensul de ilot l-am folosit pentru a sublinia ca nu a fost alegerea celor doua ingrediente sa se compuna;
Un petec de apa si-un bot de pamant; Nu din asta e compus omul? Nu trebuie sa fie in uniune un el-pamantul si o ea-apa? Sunt primul care folosesc aceasta tema?
Unde ati gasit rime fortate? Si ce fortez? Subiectul este bine definit: tema binecunoscuta a omului care se sacrifica pentru binele omenirii.
Cu atentie, se pot identifica si alte teme: sandalele lui Hermes, despartirea apelor - Moise, Faust, Legendele Olimpului, etc.
Pasii tremuranzi si mersul agale - specifica faptul ca omul este indecis, temator in mersul lui spre a identifica sursa raului; odata ce aceasta sursa este identificata (doar cartea-cuvantul-cultura-CUNOASTEREA ii da aceasta posibilitate) omul devine ferm in pornirea lui catre Hades.
Dar gata... ma opresc cu explicatiile; oricum nu mai ares rost sa vin cu explicatii suplimentare pentru simplu motiv ca unii citesc poeziile pe diagonala.
Eu multumesc administratorului ca mi-a permis publicarea pe site, iar celelalte persoane binevoitoare sau rau intentionate din partea mea pot sa spuna orice.
Atentie, mai sunt cuvinte dificile: județ- cu sens de judecată,vechil-funcție pe mosie, etc. care ar putea unora sa le creeze anumite nedumeriri ori sa le incadreze la rime fortate.
|
|
|
|
Postat
de catre
LAURENTIU COSTIN la data de
2016-11-04 10:08:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
p.s. nu știu dacă e bine dar am remarcat pe alocuri, vagi(dar f.vagi) asemănări muzicale pe-alocuri cu Noapte de decemvrie a lui Macedonski
Bagdadul! Bagdadul! și el e emirul...
Prin aer, petale de roze plutesc...
Mătasea-nflorită mărită cu firul
Nuanțe, ce-n umbră, încet, veștejesc...
Havuzele cântă... voci limpezi șoptesc...
Bagdadul! Bagdadul! și el e emirul. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Petrescu la data de
2016-11-02 18:02:55 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mie mi-a atras atenția versul:
Iubirea-și alege în voie iloții -
un petec de apă și-un boț de pământ.
Parcă-l văd pe Leonidas, la Thermoplie cum dă cu pămînt cu efeminații de persani! De dragul rimei poți forța orice dar alăturarea amorului cu clasa hiloților e aiurea; de ce nu și-ar alege hopliții, că doar ăia sunt mai bărbați și mai bazați.
petec de apă și boț de pămînt în rezultanta imaginii iar e aiurea; potrivit ar fi fost luciu de apă, petecul poate fi de iarbă sau într-o haină veche.
Și mai amuzant mi se pare sfertodoctismul poetastrului atotștiutor și în samă băgător, Gheorghiță, care face iarăși huța-huța la portiță, lansîndu-se într-un comentariu analiză, fără să-și pună problema că textul de mai sus măcar seamănă a poezie și are cîteva rime(chiar dacă-s forțate și puse ca din coadă doar să sune)pe cînd pseudoproducțiile sale n-au nic cap nici coadă nici barem o rimă ilotică! Un pic de spirit autocritic n-ar strica! |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Petrescu la data de
2016-11-02 17:58:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
... ar fi vorba de o apologie a omului altruist. Un fel de hiperbolă destul de confuză, slab realizată, și, oricum, a cam trecut vremea în care erau gustate chestii gen Mihai Viteazul, într-atât de măreț fiind, ajungea cu barda la cer. Ei!, acuma lumea e realistă și suprarealistă. Deși aparent. Mai de succes sunt distorsiuni de soiul că Mihai Viteazul, într-atât de măreț fiind, era și poet. Nu e deloc o miștocăreală ce zic. Chiar am dat de unul care susținea treaba asta. Cu dovezi multe, irefutabile, cum li se-ntâmplă tuturor patrioților și naționaliștilor care se respectă.
Flagrant de multă umplutură și licențe. Vise de foc; urcă speranța pe căi, în avânt; întreaga strofă a doua, de reformulat; în mare se culcă prea largi orizonturi, / iar timpul înoată în marea de foc - păi, marea presupune deja orizonturi, în caz contrar ar fi fost vorba de un lac - și de ce ar înota timpul în marea de foc?; aburi de vise; clocot de porturi; (care ar) naște un suflet (ce n-are noroc); puternică pală îi suflă-n destin - ați stabilit mai înainte că sufletul care se naște din aburi de vise și clocot de porturi, n-ar avea noroc; cu pași tremurânzi el merge agale - ați dorit, probabil, să spuneți că el mergea anevoie din cauză că mergea cu pași sovăitori, indeciși? - sau, invers: el mergea cu pași sovăitori, indeciși, din cauză că mergea anevoie?; de-a lumii nevoi; (apa țășnindă) din trupul zăvoi; intern dialog; drept suflet zălog; pală arzândă; a sale merinde; o luntre se-nalță la mal, tremurând; Charon care își așteaptă (prin ceață) "clienții"; (pentru a-i duce) în beznă și-n negru străfund; hidos e Cerberul ce-și flutură coada; și dulce aluaturi mănâncă prihoada; a-titanilor scunzi; cunună de lauri să-i prindă în nimb; e albă lumina; ascuns-a lui șoaptă; ce sparge lăcate din negrul sclavism; lumea apare plutind pe un vis; a negrului piază; în temnița-i rece speranța clipește / căci el este liber în negrul cavou...
Important e că vă propuneți să scrieți pe un anume subiect. Cred că ar trebui să munciți mai mult, ca să vă iasă ceea ce doriți să iasă.
|
|
|
|
Postat
de catre
Toma Gheorghita la data de
2016-11-01 11:42:50 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23983 |
|
|
Comentarii:
120107 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|