FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Ce se aude, oare?
Text postat de latunski criticul
ce se aude, oare?
sînt zbaturile mele
propulsia interioară, insuficiența,
altfel nu se explică
hei-rup-ul tragerii la edec!

periodic îmi măsor adîncimea, cunoașterea
(prima puțină, a doua cam stearpă)
ca pe o cădere liberă a plumbului în membre:
„mark twain” –zic- transformînd rapid
unitatea de măsură în stînjeni valahi

?e posibil să nu mai am Istru? Nu!
dar nici Tisa nu va flui către Nistru!

că astea-s doar searbăde, inutile cuvinte,
eu nu țin să fac pipi în Mississippi...

ci să trag un guleai cu Esenin
să mă tăvălesc lubric și necondiționat
prin dulcele ținut al poamelor*
unde-oi vîna ierunci și-oi loviști** iluzii

iar în gulag voi fi primit frumos
n-oi fi zgonit, cum cel sărac din Bloys...


*un roman de Evtușenko
**pescuiesc (din slavonul loviște)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Un poem recurs. Un fel de remember al istoriei relativ recente. Cu trimiterile culturale de rigoare. Reverberațiile "Edecarilor de pe Volga" într-un eu angoasat și, poate, ușor vindicativ. "că astea-s doar searbăde, inutile cuvinte,
eu nu țin să fac pipi în Mississippi..."

Așa se nasc sentimentele și resentimentele. Și poate și regretele. Însă raționalul domină textul și aduce, în planul poematic, markerii unui dureros trecut recent "în gulag voi fi primit frumos"
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-30 03:36:03
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE