|
|
|
|
|
|
|
|
|
Te-am așteptat mereu |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Te-am așteptat mereu
cu sufletul curat
încărunțind
în inima cetății
la capătul de punte
ce venea din sfera ta
misterioasă
necunoscută mie
Te-am căutat adesea
în nopțile
cu lună plină
prin spații vagi
ascunse-n vreme
și mă întrebam adeseori:
- De ce-ai plecat
atunci acolo tu?
Nu ai pierdut pe nimeni?
Interzisele mele gănduri
rătăceau
spre soare apune
alunecând
pe raze reci
de amintiri
cenzurate
pe feciorelnicele-ți
contururi
Timpul nemilos
te fereca
trufaș
în locuri stranii
prin negre labirinturi
Într-un târziu
te-am regăsit
departe
claustrată de vreme
Din cuvintele tale
răzbătea
tristețea distanțelor
învăluindu-ți chipul
într-un profund mister
în care m-așteptai
să-ți potolesc aleanul
De mai visezi
așteaptă-mă
cât timp vom mai avea de mers
pe puntea de speranțe
ce pleacă
de la mine
către tine
prin negura uitării
învăluită-n fum
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|