PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Roena Woolf Când am revenit în þarã, destul de târziu, fiindcã din Italia am colindat prin mai multe þãri, cel dintîi gând a fost sã-l revãd pe Mihai – un gând care mã dominase de altfel tot timpul. N-aº putea explica de ce, îmi era pur ºi simplu dor de omul acela, fãrã sã mai pun la socotealã curiozitatea ºi nerãbdarea sã aflu ce s-a ales din strania sa aventurã. L-am cãutat de nenumãrate ori la telefon, dar fãrã rezultat. Telefonul suna mereu în gol, indiferent la ce orã încercam, nu-mi rãspundea nimeni. Apoi, dupã un timp, m-am dus personal, dar m-am dus degeaba. Nu era nimeni acasã ºi nici n-aveam pe cine sã întreb, la cine sã mã informez. Pânã la urmã însã, afându-mã în interes de serviciu în oraºul de pe Someº, tot am reuºit sã gãsesc pe cineva, o femeie care ºtia ceva despre el, dar destul de puþin ºi vag, adicã îl ºtia, îl vãzuse de multe ori. „Cum sã nu-l ºtiu pe domnul director, a comentat ea, un bãrbat frumos, care merge mai mult cu capul în pãmânt. ÃŽl duce ºi-l aduce o maºinã, face doi paºi pânã în casã ºi atât. Nu l-am vãzut de mult ºi nici nu ºtiu ce o fi cu dânsul, o fi poate plecat...” Mi-a stat pe buze întrebarea: „Dar doamna lui?” N-am cutezat însã. M-am temut sã nu primesc un rãspuns nedorit. Pentru moment, dar numai pentru moment ºi fãrã voia mea, am încetat sã-l mai caut. Nu era vorba de o renunþare, ci doar de o aºteptare. Am lãsat totuºi, pentru orice eventualitate, - cu altã ocazie când am trecut prin Cluj – vârând-o sub uºã, cartea mea de vizitã pe care am adãugat câteva vorbe. ÃŽl rugam ca atunci când va sosi, sã-mi dea un semn de viaþã. ÃŽn aºteptare, care nu a fost prea lungã, doar douã sãptãmâni, într-o searã, destul de târziu, telefonul meu a sunat lung ºi parcã strident, ºi am avut instinctiv credinþa cã-mi telefona el. ÃŽntr-adevãr, el era. -Mihai, i-am recunoscut numaidecât vocea. -Chiar el. Scuzã-mã, te rog. Am sosit de vreo orã ºi ceva. Am fost într-un voiaj mai lung în strãinãtate. O sã-þi spun unde am fost ºi ce am fãcut pe acolo, când o sã ne revedem. Dacã poþi rezolvã o delegaþie ºi vino pe la mine, mi-a zis, abia aºtept sã te revãd. Ne-am întâlnit peste câteva zile, spre searã. Ni se întâmplã de foarte multe ori sã ne gândim ºi chiar sã ne spunem cã ceea ce simþim e adesea mai puternic decât voinþa noastrã, aºa cum de foarte multe ori suntem în stare sã ajungem la un fel de superioarã înþelegere sau receptare a celor ce vor fi în viitor ºi, în subconºtient, sã intuim exact sau aproximativ exact cum se vor desfãºura lucrurile sau cum se vor contura atunci anumite imagini. Spun asta, fiindcã atunci când mã îndreptam înspre locuinþa lui Mihai, mã încercau ºi mã terorizau niºte emoþii indefinite, dar destul de puternice, comparabile doar cu acelea pe care le ai când ºtii cã mergi sã te întâlneºti cu un bãrbat pe care îl iubeºti mult ºi te temi sã nu-i pierzi încrederea – cam aºa mã simþeam eu, cu cât mã apropiam mai mult de locul întâlnirii. Când am zãrit casa lui, am simþit cum creºtea în mine un fel de nesiguranþã. Curând mi-am dat seama ºi ce se întâmplã: parcã nu la întâlnirea cu el mã duceam, ci cu... Herta. De aici venea, toatã emoþia. Aveam s-o cunosc, în fine, pe acea enigmaticã fiinþã despre care-mi vorbise. ªi parcã o ºi vedeam: înaltã ºi suplã, cu ochii albasºtri, uºor voalaþi de niºte cearcãne care le mãreau ºi mai mult frumuseþea. ÃŽmi va deschide cu siguranþã chiar ea ºi îmi va surâde într-un anume fel, stingheritã cã-i ºtiu romanul vieþii (imposibil ca el sã nu-i fi spus cã mi-a relatat, în acea lungã cãlãtorie, viaþa lor). Dar n-a fost aºa ºi am avut astfel, chiar din primul moment, o decepþie. ÃŽn faþa uºii întredeschise mã aºtepta el, Mihai, singur. Era la fel cum îl vãzusem ultima oarã, neschimbat, sobru însã, mai sobru parcã, cu zâmbetul lui cald ºi reþinut, fãrã efuziuni, reþinerea se fãcea simþitã chiar în priviri, dar eu am dat-o pe seama vreunei indispoziþii fiindcã, altfel, omul era cald ºi primitor. -Bine ai venit, Ileana! -Bine te-am gãsit, Mihai! S-a uitat un timp la mine, mãsurându-mã ca pe o sorã mai micã. Era ca ºi cum cu tãcerea privirii lui mã întreba ceva intim, ca de pildã: „Spune drept, ai ceva pe suflet?” întrebare la care ar fi vrut sã-i rãspunzi cu acelaºi cifru, dar eu, ºocatã de rãsturnatul tablou al imaginaþiei mele, am rãmas foarte absentã la ea. Dupã ce am intrat în casã, a urmat un scurt interval de liniºte ºi singurãtate. -Ocupã loc ºi scuzã-mã un minut, te rog. El se scuzase pentru un minut, un minut cam lung, dar mi-am închipuit cã s-a dus s-o anunþe pe ea cã am venit, ea se afla probabil în altã camerã, spre a se aranja, ca orice femeie când trebuie sã aparã în faþa unui musafir adus de soþ, o persoanã necunoscutã. ÃŽn acel scurt interval de timp, ca sã-mi fac aºteptarea mai agreabilã, am început sã mãsor interiorul, în cãutarea unui detaliu care sã trãdeze o prezenþã femininã, dar nu prea gãseam ce cãutam. ªi totuºi speram. Eram încredinþatã cã el s-a dus s-o cheme, trebuia deci sã aparã amândoi, din clipã în clipã. Numai cã el s-a înapoiat tot singur, purtând în mânã o sticlã ºi niºte piºcoturi. Le-a aºezat pe masã în faþa mea, a adus ºi douã pãhãrele, s-a aºezat ºi el pe un fotoliu lângã mine ºi, parcã ghicind ce gândeam, mi-a spus surâzând: -Ei, da! aºa cum vezi, tot singur... La început m-am fãcut cã nu aud sau cã nu înþeleg la ce se referã. La urma urmei, nu-mi era de nici un folos sã-mi spunã el ceea ce începeam sã vãd ºi singurã. M-ar fi interesat o lãmurire mai amplã, dar aºa ceva, acum, era imposibil, astfel cã am evitat orice discuþie în acest sens. ÃŽncercam sã leg o convorbire cu totul în afara acestor lucruri, dar nici asta nu izbuteam. Sau poate cã el, acum, intenþiona sã-mi spunã altceva? Era vorba cumva doar de o singurãtate temporarã? Herta avea sã vinã din moment în moment? „Ce idioatã! mi-am zis. Sunt în stare sã mã dau de gol, inutil, sã-l fac pe omul acesta sã creadã cã mã intereseazã în prea mare mãsurã nevastã-sa...” Am sorbit din micul pãhãrel, am sorbit cu plãcere din acea licoare ºi am simþit cum începea sã-mi alerge prin sânge, înviorându-mã ºi schimbându-mi pe loc gândurile, dar rãmâneam în continuare tãcutã, parcã-mi luase cineva graiul. Tot tãcut ºi gânditor rãmânea deocamdatã ºi amfitrionul meu. Iar asta nu-mi convenea. Deloc nu-mi convenea. „De ce tace? mã întrebam. Parcã-mi spusese cã-i face mare plãcere sã mã vadã...” Chipurile oamenilor sunt însã uneori niºte cãrþi sigilate, ºi chiar dacã le desigilezi ºi le citeºti, constaþi curând cã paginile, mai toate, sunt pline de rânduri negre – de interese, de planuri fanteziste, de nãdejdi sau deznãdejdi personale, de pasiuni obscure uneori, ºi-þi vine în gând cã toþi tânjesc dupã toate, în afarã de ce e principal, ºi anume, de un final logic, pe care tu îl ºi cunoºri – pentru ei – aievea, dar continui sã-i priveºti ºi sã gândeºti despre ei ºi sã-i vezi pânã la urmã atinºi chiar ºi de moarte, îi vezi chiar cãzând, unul câte unul, ca niºte biete muºte de pe perete, ºi pânã la urmã pe nimeni nu-l mai intereseazã micul lor mecanism interior atât de viu pânã atunci, ºi în tot acel timp îþi dai seama cã ºi tu eºti la fel pentru ei, nici o deosebire, în afarã de faptul cã nu þi-o spui în mod serios, temeinic, tu te crezi mai altfel... -Ia spune-mi, draga mea, îl aud dintr-odatã pe Mihai, vorbind, ºi când îl privesc, costat cã surâde. Îþi mai aminteºti de ce-þi spuneam atunci, în tren?... Dacã-mi amintesc? ÃŽntrebarea mi se pare stupidã, chiar atât de lipsitã de memorie ºi de sensibilitate sã-i fi pãrut? Nu-i spun însã ce gândesc, n-are rost. Dacã ar ºti el, cât de mult mã preocupase ce mi-a spus. Am fost mai tot timpul cu gândul la povestea lui ºi nu numai cã n-am uitat nimc, dar aveam senzaþia cã tot ce mi-a spus era un nucleu de viaþã rãmas în mine, nu static, ci dezvoltat, crescuse cu fiecare zi, ºi într-un anume sens se ramificase cãpãtând pânã la urmã niºte proporþii care mã puneau pe gânduri. Dar parcã-i puteam spune lui aºa ceva? ÃŽl priveam surâzând seninã ºi cu un convenþional semn din cap, i-am rãspuns. -Da, îmi amintesc, cum sã nu-mi amintesc? -Te întreb, a continuat el, numai fiindcã am avut impresia cã eºti, ca ºi mine, o sentimentalã. Am respirat uºuratã, mai puteam deci spera cã nimic nepotrivit nu se întâmplase între timp ºi cã finalul pe care-l imaginasem putea fi posibil. ÃŽncep sã-l studiez cu ºi mai multã atenþie. E zâmbitor, liniºtit, prea mulþumit ºi împãcat sufleteºte, semn cã femeia visurilor lui e alãturi, se obiºnuiserã împreunã, dar... Ce e cu acea „Sentimentalã”, cu acea asemãnare în privinþa structurii noastre sufleteºti? Sentimentalã! Eu?! ªi dacã sunt sentimentalã ce-i pasã lui? La urma urmei, orice om sensibil este ºi un sentimental, ce importanþã are asta? Pânã la urmã, mi-am zis cã importantã rãmâne totuºi afirmaþia lui, adicã faptul cã afirmã singur cã este un sentimental. Acum eu am venit însã nu ca sã-mi spunã cã este un sentimental, pe mine mã intereseazã sã aud cum a evoluat în continuare povestea pe care mi-a spus-o atunci. Eu vreau sã ºtiu unde este Herta în momentul acesta, de ce nu apare odatã? Dar ea trebuie sã fie pe undeva pe aproape ºi o sã aparã. O ºi vedeam intrând pe uºã, uºor emoþionatã, scuzându-se de întârziere... De câtva timp Mihai se ridicase din fotoliu ºi se plimba prin camerã. Din când în când mã privea – semn cã se pregãtea sã mai spunã ceva. ÃŽi auzeam paºii înfundaþi pe covorul adânc ºi-l furam din ochi. Era trist ºi mergea cu capul în pãmânt, parcã abia reþinându-ºi o revoltã sau o mâhnire. De unde venea toatã aceastã mâhnire ºi toatã aceastã tristeþe, dacã nu din iubire?!... Medita probabil la bilanþul iubirii lui, care pune faþã-n faþã nelimitatele conturi ale fiecãrui îndrãgostit. Valuri întregi de capital n-ar fi în stare sã reglementeze sau sã ofere garanþii pentru stabilirea acestui bilanþ atât de labil. Prin iubire apare omul pe lume, cu iubirea are de-a face aproape toatã viaþa, realizând datorii sau profituri ºi, când moare, e dat uitãrii tot prin intermediul iubirii. Nu existã fãpturã care sã nu aibã conturi cu aceastã forþã capricioasã, inexorabilã, puternicã, ºi cu care, de fapt, nimeni – bãrbat sau femeie – n-ar accepta de bunã voie sã trateze afaceri. „Cãsnicie fericitã”, „partidã bunã”, „camaraderie idealã”, „comuniune de-o viaþã”, toate, absolut toate, stau faþã-n faþã ºi se ciocnesc strident de: „nu se înþeleg”, „situaþie imposibilã”, „eºec”, „poveste tragicã”. ÃŽn orice alte domenii de activitate poþi lua mãsuri de asigurare, poþi sã modifici, sã prevezi, sã te aperi, în afarã de iubire, unde eºti neputincios. Nãvãleºte spre tine din întunericul nopþii ºi în noapte se întoarce. Dãinuie sau se volatilizeazã. κi bate joc de dictatori, de tirani, de parlamente, de regi ºi împãraþi, de cerºetori, de judecãtori ºi de episcopi, înnebuneºte de fericire sau de suferinþã, se dezlãnþuie, procreazã, furã ºi ucide; e devotatã, fidelã, nestatornicã, n-are ruºine ºi nu cunoaºte stãpân; clãdeºte cãminuri ºi le devasteazã ºi – câteodatã – face din douã înimi una singurã pânã la moarte. Se opri dintr-o datã din mers, mã privi lung ºi fãcu un pas spre mine. -ªtii ceva! spune el dintr-o rãsuflare – se apropiase mult, chiar foarte mult de mine – între mine ºi Herta nu mai e nimic, dar absolut nimic, repetã, dupã care se lãsã numaidecât în fotoliu. Pãrea obosit. -Ce înseamnã asta? am întrebat copleºitã brusc de o mare tristeþe, ce poate sã însemne acest „absolut nimic”? Bine, dar unde este acum? De ce n-ai adus-o la realitate? De ce nu faci eforturi?... De ce nu... Se uitã la mine ºi surâde. Un surâs rece, amar, mirat, dar care-l lumineazã o clipã ºi-l apropie. -De ce n-o aduc la realitate, zici? De ce nu fac eforturi. Acum, chiar acum, zise, cât am absentat din þarã, am fost din nou în Germania. M-am dus acolo cu intenþia s-o readuc, cu orice chip, dar n-am izbutit. E... neînduplecatã. ªi-apoi, n-ai înþeles nimic pentru cã nu ºtii totul... Nu ºtii ce s-a întâmplat dupã plecarea ei ºi mai ales, dupã ce... Nu apucasem sã-þi povestesc totul, pentru cã trenul a ajuns la Roma ºi nu ne-am mai întâlnit de atunci. Tãcu, nu mai putea continua, ºi trecu în felul ãsta destul timp, în care el pãrea a-ºi aduna din nou gândurile. Apoi fãcu un semn, din care am înþeles cã îmi cere sã aºtept, mai are sã-mi spunã ceva. -Ai rãbdare sã mã asculþi pânã la capãt? -Da cum sã nu. (...) Va urma Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE